Despre mine

Cluj-napoca
life in the chocolate lane
Se afișează postările cu eticheta femei zapacite. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta femei zapacite. Afișați toate postările

vineri, 13 ianuarie 2012

Universul fascinant al pieselor de schimb pentru aspiratoare

In Cluj, intr-un gang este o dugheana/un barlog/un cuib unde un nene ciudat cu aspect de criminal in serie haladuie. Am aflat de acest loc de pelerinaj cu greu de la o tanti care s-a nascut in cluj din parinti care au trait toata viata in cluj, e un secret bine pastrat, va spun, impartasit doar celor care dovedesc ca il merita.

Iar domnul cu aspect de criminal in serie care are in spatele magazinului un frigider industrial in care pastreaza parti ale anatomiei victimelor este de fapt un gardian care permite selectiv accesul in lumea mirifica a aspiratoarelor.
Acu 2-3 luni, cu timiditatea ceruta de acest altar al tehnologiei moderne, am pasit spasita inauntru, cautand o perie de aspirator cazuta victima a nervilor si frustrarii cuiva (de data asta chiar nu am fost eu calaul). Am dus cu mine masuratori exacte ale tevii aspiratorului, seria utilajului si modelul, anul fabricatiei si o poza cu mutilatul, eram la un pas de a duce un dosar plic doar pentru a fi convinsa ca satisfac cerintele.
Nenea s-a uitat incruntat la mine, a binevoit sa-mi tranteasca un mffflmuufff si a disparut "in spate". De unde a aparut, precum Venus din spuma marii, cu o perie de aspirator.
No, pana acum a fost folosita aceasta perie de aspirator pentru care am inteles ca nu e prea mult sa se ceara primul nascut ca si pret, dar acum aceasta perie nu mai "suge" (jur ca nu e expresia mea si trebuie s-o reformulez asap).
Iar va trebui sa calc pragul salasului preotului aspiratoarelor si va trebui sa raspund la intrebari la care nici o fata care are menjera dintotdeauna nu ar trebui sa raspunda.
Daca nu reapar in 3-4 zile cel mult, please call ze police.
Adresa antecamerei figiderului industrial e undeva in piata mihai viteazul din cluj, intr-un gang, am uitat daca inainte sau dupa pralina.
No, si in cazul in care viata imi va fi secerata prematur de aceasta cautare a curateniei (de ce ma simt precum cavalerii mesei rotunde care cautau sfantul graal?) this be my last will and testament: i leave all my fortune to my cat!

joi, 12 ianuarie 2012

I`ve got my mojo working

Etta James - Got My Mojo Working
   
 Asculta  mai multe  audio   diverse

Cred ca stim cu totii senzatia cand atragem tot felu` de creaturi nedorite dar nu reusim nici cum sa avem acelasi efect asupra celui pe care il vrem. Sa spunem ca prietena mea, pe care o vom denumi generic Ciocolata tocmai si-a repornit mojo-ul dupa o luna relatie. Sa zicem ca atrage masculi si femele, intre noi fie spus, precum o lumina puternica fluturi. Sa zicem ca se gandeste serios sa isi aduca taserul de la resedinta secundara doar pentru a tine la distanta indezirabilii. Si, sa zicem ca a gasit creatura aceea mitologica, unicornul care ii da fluturi in stomac si o face sa zambeasca tot timpul.
Si, bineinteles, unicornul nu numai ca este la distanta dar mai este si hard to get. Pentru ca, precum toate creaturile mitologice, este in high demand, foarte inteligent, de fapt intelectul superior fiind ce o atrage pe Ciocolata.
Si atunci, ma intreb, atat eu cat si prietena mea, de ce nu putem schimba toate atentiile care ne inconjoara pentru atentia celui pe care il vrem? Universul face glume proaste cu noi cateodata.

So, I`ve got my mojo working but it just won`t work on you ;), for now at least.

Si, preferata mea, I`ve got an old gipsy woman giving me advice ;).

marți, 29 noiembrie 2011

Varsta si hainele de club

Vine ziua mea, asta e motto-ul saptamanii asteia.
Si nu urmeaza sa implinesc 16 ani ... de fapt, urmeaza sa implinesc 27.

Vine o zi in viata fiecarei tipe cand realizeaza ca ce pana atunci parea ok nu i se mai potriveste varstei.
De exemplu, cum pana la 18 ani, cand ieseam la discoteca, in special la mare, purtam niste topuri scandaloase (in special pentru ca nu prea aveam boobies), dupa 18 ani, de fapt chiar la petrecerea mea de majorat, am realizat ca nu mi se mai potrivesc. Ma simteam ridicol cu spatele gol, cu decolteu si mijlocul dezgolit at the same time.

Apoi am ajuns la Cluj din provincie si am constatat ca nu e ok sa fii si decoldata si cu picioarele dezvelite at the same time. Am trecut la fuste medii combinate cu decolteu naucitor si malete imperecheate cu fuste nerusinate. Si aveam o haina de piele caramizie medie care frangea inimi, cel putin pe a mea ;).

Dupa ce am intrat in clasa muncitoare a trebuit sa-mi compun stilul vestimentar de birou. Trebuia sa fiu draguta, feminina si serioasa at the same time. Asa ca am trecut la fuste in culori potolite combinate cu bluzite/camasi colorate si pantofi fabulosi. Din perioada aia am o colectie de pantofi demna de Carrie. Timp de un an nu am purtat aproape deloc pantaloni. Intr-o firma populata de ingineri, fata in fusta putea sa obtina orice.

Dupa ce mi-am schimbat jobul si a trebuit sa merg "pe teren", am trecut la ghete si pantaloni, la parka si caciuli. Ce poti sa faci?

Dar intrebarea mea majora e ce pot sa port in club fara sa fiu caraghioasa la 27 de ani? Cumva skinny jeans si un top paietat si minuscul nu ma atrag deloc. Iubesc rochiile dar nu ma vad dansand all over the place cu rochita involburata pe langa mine.
Sau as putea sa ies exclusiv la costume parties, costumele ma inspira.
Sunt prea tanara pentru a ma limita la opera/teatru....
Help?

luni, 28 noiembrie 2011

Mariage material

Si aici ma refer la tipi.
Circula mitul urban ca femeile sunt ahtiate dupa maritis, ca vanam barbati oricum, cu un picior de lemn, cu un ochi de sticla, cu burta, cu chelie, cu par in surplus in zone delicate. Oricum, doar posesori de ... cnp care incepe cu 1 sa fie ;).
Nu stiu cum se intampla prin alte cercuri, dar fetili mele sunt burlacite by choice. Unele cu relatii stabile, altele nu, majoritatea cerute deja de numeroase ori cu inele si tot, unele chiar cu excursii la Paris. Si totusi, neadaptatele de noi am zis nu hotarat.

Deci, marea intrebare, ce ar fi pentru noi, purtatoarele legitime de fuste, mariage material?
Adevarul e ca ne plac barbatii interesanti. Nu neaparat frumusei, nu vrem sa ne eclipseze. Pot fi urati incat sa se ciobeasca oglinda, daca au je ne sais quoi, cadem.
Vrem sa fie siguri pe ei, cel putin eu asta vreau, sa nu trebuiasca sa fac pe demoizella fragila si neputincioasa doar pentru a-i da lui ocazia sa se simta puternic si realizat. Imi iubesc cariera si, daca s-ar simti atacat si ar trebui sa aleg, oricat de mare dragostea ...
Vrem sa stie ce vor. Razganditul la infinit e apanajul femeilor. Suntem straight.
Vrem sa stie sa conduca. Nu cunosc nici o tipa care ar avea ganduri serioase cu un tip care sa nu stie sa conduca autoturisme de varii dimensiuni.
Nu ne plac cocotele, un tip care are mai multi pantofi/produse de ingrijire personala decat mine, imi trezeste suspiciune.
Ne place sa fim scoase in oras, sa fim puse la expozitie, preferabil in locuri cu mare vizibilitate. Vrem sa purtam rochii, blanuri si bijuterii si el sa fie mandru de frumusetea noastra.
Vrem sa fim apreciate, sa ni se aduca flori, nu suntem bucatarese/menajere. E mai ieftin sa angajezi.

In schimb oferim admiratie, zambete, mangaieri, masaje, intelegere, nu cicalim, gatim daca ti-e foame, daca nu avem chef, comandam, ne aranjam intotdeauna chiar si pentru o duminica lenesa petrecuta in casa.
Vrem un supererou pe care sa-l tratam corespunzator.
Din pacate gasim doar masculi dornici sa se cuibareasca in pestera, sa se reproduca, sa miroasa, sa renunte la obiceiurile bune care isi doresc sarmale.

duminică, 27 noiembrie 2011

It`s present time

and i don`t feel like it.
S-ar putea sa fiu bolnava.
Vine ziua mea si ma gandesc la cadouri cu valoare sentimentala?! Wtf?! Eu cea de acum un an as rade de mine cea de acum ... as arata cu degetul si as recomanda un sejur la psihiatrie.
Vine Craciunul of all things cand va trebui sa lucrez pentru ca sunt momente in care esti "de garda" si in profesia juridica.
Nu imi pare rau, nu simt atmosfera, nu imi miroase a sarmale si nu vreau cadouri. Poate de la reducerile de dupa.

Brrr, ma maturizez oare?
Patzasti.

vineri, 25 noiembrie 2011

Despre femei cu pisici

Imi plac pisicile, imi plac si cainii dar asta nu m-a oprit sa iau unul maidanez si sa-l duc la eutanasiat la un nene veterinar, era slab-mort, avea cea mai trista privire, nu am loc sa-l fi adoptat asa ca am facut pentru el ce am putut.
Deci imi plac pisicile. Am adoptat una. E mare si grasa, alb-neagra si miorlaie. Cu toate astea nu sunt o femeie cu pisici. Astea sunt o rasa speciala, pot chiar sa aiba caini sau sa nu aiba pisici deloc.
Au intotdeauna peste 30 de ani, daca varsta lor biologica e cumva inferioara, varsta lor spirituala compenseaza din belsug. Tricoteaza all the time chestii inutile. Gatesc mancare rea, fara gust, arsa.
Placerile lor fac si o calugarita sa se cutremure de scarba.
Se uita la ultima telenovela de pe acasa tv cu religiozitate.
Sunt religioase.
Daca au pisici, au 10 si toate sunt costelive si ciudate. Daca au caini, sunt mici, au ochii bulbucati si sunt cei mai antisociali caini ever.
Sunt cele care bat in teava cand vecinii se distreaza putin sub cearceaf, au detector de nasty incorporat. Pot mirosi placerile interzise pe raza de 100 de metri fara gres. Si le taxeaza cand si cum pot.

Au panze de paianjen in zona lor pacatoasa.

Sunt acre precum lamaile.

Si tot asa.

Sunt plaga societatii noastre si, la pensie, vor fi babele cu parul rosu-foc si buze roz cyclam.

duminică, 13 noiembrie 2011

Sfat pentru demoizelele rusinate de propria greutate

Incetati sa va referiti la ea. De cate ori spuneti ca purtati marimea 8 britanica sau 6 SUA cand e evident ca abia va incape un 16-10, ne comunicati cu lux de amanunte cat de complexate sunteti exact.
Si daca brusc marimea 0 s-ar umfla pana la dimensiunea fundului vostru ati fi mai fericite, mai multumite de cum aratati?
Conteaza numarul? Conteaza cate kilograme aveti daca aratati precum dovlecii?

Whatever, cred ca alaturi de varsta, kilogramele si marimea blugilor ar trebui sa ramana secrete.

duminică, 30 octombrie 2011

Despre relatii: ce cautam de fapt

Cred ca orice burlac ar fi de acord cu mine: viata e mult mai usoara singur. Nu trebuie sa imparti nimic cu altcineva, nu trebuie sa tii seama de programul altuia. Spatiul personal e personal, raftul din baie e asa cum iti place. Poti sa lenevesti cand ai chef si sa chemi 3 prietene la barfe si dans cand ti se nazare fara a intampina imbufnarile jumatatii.
Si totusi multi alegem sa ne cuplam. Precum ratele de pe Somes, ne plimbam doi cate doi induiosand babutele.
Mi se pare limpede ca toti cautam ceva in relatii, cel mai trist e cand nici macar nu stim ce.

1. Sex. Unii au nevoie de cineva care sa le stea mereu la dispozitie. Poate s-au plictisit de aventurile scurte si murdare si de cautarea care le precede. Who knows, dar am auzit povestea asta. Un gentleman si-a ales pereche pentru a avea pe cineva willing sau macar indatorat sa-si deschida picioarele in fiecare seara inainte de culcare. Povestea cu sexul pe post de activitate benefica sanatatii si care trebuie efectuata periodic si programat e o alta luuunga poveste.

2. Singuratate. Mai bine zis pentru a scapa de ea. Cred cu tarie ca singuratatea e ceva rau doar cand nu te placi foarte mult pe tine insuti si ai nevoie de o multime pentru a te camufla. Si cred ca legarea unui suflet de tine e o greseala majora, cred ca singuratatea poate fi multi mai trista in doi, oricat de telenovelistic ar suna. Dar sunt suficienti singuri de ambele sexe si orientari pentru a se gasi si a se imperechea.

3. Drama. Suntem dramatici, si orice printesa are nevoie de un print. O printesa singura nu are audienta constanta iar un print singur se poate afla in situatia neplacuta de a nu avea pe cine sa salveze si cine sa-i datoreze eterna recunostinta. Cine altcineva daca nu cel caruia ii declari iubire eterna ar suporta teatrul dur si zanganitor uneori in public?

4.  Parteneriat. Aici cred ca sunt eu. Caut un egal, pe cineva care sa fie mereu de partea mea. Poate nu intotdeauna de acord, dar care sa-mi ia intotdeauna apararea in fata outsiderilor. Pentru ca asta ofer. Daca am de ales intre Iubit si oricine altcineva, il aleg pe el fara sa ezit. Poate in particular ii voi explica pe larg de ce nu sunt de acord cu el, dar, in fata lumii, il voi sustine pana la capatul lumii (acolo unde oceanele se revarsa si balaurii asteapta corabiile neajutorate). Si asta simt ca am gasit in Iubit, pe langa eroul meu personal, cel mai bun prieten.

Bineinteles ca motivul pentru fiecare dintre noi e mai complex, poate un melanj din toate cele enumerate si multe altele, dar unul e ingredientul principal.
Iar cel mai important pentru a fi fericiti e sa stim, sa fie limpede pentru noi.
Deci, ce cautam de fapt?

joi, 27 octombrie 2011

Insula mea

Da, asta imi doresc.
Vreau sa fie precum irlanda, sa vina sfantul patrick si sa alunge serpii, si daca tot e acolo, sa alunge tantarii, paianjenii si celelalte lighioane cu prea multe picioare/ochi, lipicioase, taratoare :P.
Vreau sa fie in tarile calde, unde nu e frig niciodata si nici canicula.
Sa abunde in fructe de mango, i love mangos, blondele stiu.
Sa fie inconjurata de apa albastra deschis si plina de pesti colorati si neveninosi.
Sa aiba plaje nisipoase si fine.

Imi voi construi eu pista pentru a veni cu avionul meu rosu.
Voi avea o casa subterana si totusi foarte luminoasa.

Voi purta doar rochii rosii, voi asculta muzica clasica si voi manca capsuni si cirese!

duminică, 9 octombrie 2011

Cea mai veche dilema

Ce ar face oricine daca ar avea dovezi ca sotul/prietenul/whateverul al celei mai bune prietene comite pacate trupesti cu alta gacica/tip/sau genderless thing?
Am lua decizia dificila si i-am spune tot, frangandu-i inima in 1000 de bucati sau am lasa-o sa se bucure in continuare de falsa liniste si fericire conjugala?
Problema mea e ca aleg mai intotdeauna calea usoara, dar in acest caz calea usoara adauga durerii prietenei si sentimentul de tradare.

In teorie cel putin, alegerea e facuta, ii spun. Dar cum? Alta intrebare e daca exista cumva un moment potrivit sau un mod mai bland de a da vestea.
Momentul potrivit e cat mai repede. Decorul potrivit e private si cu ea asezata, cu apa la indemana si ceva dulce. Depinzand de ce simte pentru individ, prietena ar putea avea o cadere de glicemie, withessed one.

Modul potrivit nu exista. Poate tipa e suficient de ranita incat sa dea vina pe mine, poate nu ma va ierta niciodata. Important e ca ma pot ierta eu.

E o chestiune de constiinta, intrebarii asteia trebuie sa-i raspunda morala fiecaruia.

miercuri, 24 august 2011

Despe carje, proteze si altele asemenea

Metaforic vorbind, bineinteles.
Fara a voi sa lezez pe cei care au nevoie de acestea nemtaforic, din nou, bineinteles.

Cati dintre voi au obsevat ca, dupa caderea fostului regim, cocolositul popor roman, dand fata cu democratia (pecum conu` Leonida cu reactiunea) a adoptat comportamente bizare?
Stresul e ceva relativ nou pentru noi, acum si bunicul se plange ca e stresat ca-i vinee factura de la cablu si i-au micsorat astia pensia cu 50 de lei.

Corelat cu acest fenomen, a aparut altul, mai interesant, am devenit toti mai ciudati si am ajuns sa ni se para normal.
Sa incepem cu mine: am acasa o veritabila farmacie, am tratamentul celor mai frecveente 100 de boli at an arm`s reach. Nu am analizat niciodata investitia financiara in stocul de medicamente, dar e maricica. Si oricine imi calca pragul si se face comod la mine poate vedea ciudatenia etalata si ma poate judeca.
Am intalnit fobii sociale care inchideau victima in casa si care o terorizau pana si la gandul de a comanda pizza.
One of my best friends sufera de o maladie rara care o obliga sa-si cumpere ultimele accesorii hipsteresti, asa are fata conversi, iphone4, mac. Totul ar fi ok daca bugetul nu i-ar fi serios zdruncinat de boala si daca ar avea nevoie de ele. Fata deevine un soi de hoarder dar doar de trenduri hipstere.

Asta pentru a nu poveesti despre overeater-i, despre hoarder-i, despre multimea care isi condimenteaza viata cu xanax & co./ alcool/ altele.

marți, 23 august 2011

Dress code la meciurile de fotbal

Locuiesc intr-un cartier cu stadion (desi citeam ca echipa doreste sa joace pe alt stadion, whatever, dramele fotbalistilor imi depasesc putinta de imaginare) si nu am fost la nici un meci. Uneori am trecut pe langa stadion cand se juca un meci, sau am fost oprita de militianul dragut posesor dee caine sa-i arat buletinul, dar niciodata nu am trecut portile (raiului) stadionului.

Motivele sunt diverse, in principal evit a socializa cu vulgul, cu atat mai mult daca sunt coplesita numeric (nu ascutiti lama ghilotinei).
Dar, acum, citind despre rochia instelata a (primei blonde) madame Udrea, ma intrebam care ar fi outfitul potrivit pentru un meci de fotbal.

Oricum, inainte de toate, peste toate comentariile starnite de rochita doamnei (nt, nt, cati domni respectabili sunt pasionati de moda si fac misto de botezatu ies la suprafata zilele astea...) tin sa comentez si eu, felicitari madame pentru acoperirea optima a trupului dumitale (sau potrivita functiei si etatii) chiar daca sunt convinsa ca "ai ce arata".

Eu ma gandeam more on the line of ghete, pantaloni lungi si hanorac cu gluga. Let me explain: am degete sensibile la picioare si le prefer in starea actuala, nestrivite de multimea de suporteri, prefer ca nici un centimetru de piele sa nu-mi intre in contact cu microbistii (poate se ia) si, daca nimic altceva nu functioneaza, as vrea sa-mi pot ascunde identitatea daca iau pe cineva la bataie (selfdefense obviously).

Sansele sa apar prin tribune la fotbal sunt egale cu sansele sa port rochita doamnei ministru, adica 0.

Cheers!

miercuri, 10 august 2011

Cum sa faci o femeie sa te iubeasca

Sau incercari oneste si lipsite de succes ale unor barbati misguided.

1. Catelul cuminte, sau ideea care vine cel mai usor. Catelul cuminte va insoti credincios obiectul pasiunii sale, ii va face mici surprize, ii va aduce flori, ii va asculta problemele si o va insoti in oras la cumparaturi, la opera si in alte asemenea expeditii. Catelul cuminte nu va incerca sa faca nici un pas in directia fanteziilor sale, asteptand ca domnita sa realizeze ce comoara are la brat si sa ii declare ca il iubeste mai mult decat pe un prieten.
Greseala e ca demoizella recunoaste de la inceput intentiile romantice ale cavalerului ei, decide daca acesta are o vaga sansa la atentiile sale, de obicei raspunsul e negativ si apoi profita fara jena sau mustrari de constiinta de ce i se ofera: un mic sclav dispus sa accepte orice, a court jester gratuit.
Nu cred ca aceasta metoda a avut vreodata succes.

2. Artistul neinteles mimeaza inteligenta si vasta cultura pentru a-ti atrage iubirea. Cel mai probabil, cultura afisata e doar o pojghita subtire, dobandita din privirea intensa a discovery channel sau national geographic, nerezistand la o inspectie mai atenta. Imediat ce ii supui atentiei o idee deosebita pseudo-intelectualului, acesta devine agresiv, lipsindu-i argumentele pro sau contra si neintelegand ce se intampla.
Agresivitatea e raspunsul si daca reactia printesei nu e o admiratie totala.
Cateodata artistul are succes, pe termen scurt cel putin si daca victima e virgina si la primul prieten.
Cu greu reuseste sa chiar aiba succes.

3. Cititorul de cosmopolitan se informeaza asupra problemelor (pe care ar trebui sa le aiba) femeilor si actioneaza in consecinta pentru a atinge un scop. Stim cu totii care e scopul, birds & bees etc.
Acesta este la curent cu probleme femeiesti precum pms-ul, momentele in care ne dor sanii si metodele de depilare inghinala. Mimeaza interesul si disponibilitatea emotionala, ii face placere aparent sa discute starea relatiei si viitorul comun. Apreciaza conversatiile personale purtate cu mama domnisoarei.
Rata de succes e mare, fiind un fapt binecunoscut ca femeile cred inca in mos craciun si alte povesti pentru copii. Dar cand printul charming se transforma intr-un broscoi bautor de bere si privitor la fotbal sau se plictiseste si devine porcul that nature and god intended him  to be, totul se spulbera.



miercuri, 3 august 2011

Men in trees

Sa fie clar! Ciocolatei ii plac barbatii. Si ii place ca sunt atat de variati, ca nu e nici un deal all in one. Unul stie sa reinstaleze windows si alte chestii pe laptopul din dotare, altul e piceput la repararea cioco-mobilului, la bibilirea acestuia, la lustruirea fiecarei particici, altul schimba becurile ciudate datatoare de lumina aurie in budoire-ul ciocolatei si ii repara robinetul de la cabina de dus.

Tot asa, sunt unii sofisticati pentru scos in lume, la intalnirile colegilor avocati, altii mai rustici, pentru dus la iarba verde si insarcinati cu focul precum prometeu, altii plimbareti numai buni de tinut de mana prin orase, pe munti si alte locuri, unii inotatori de dus la bazin, mare, ocean, piscina privata.

Sunt unii barbati care sa ne spuna povesti si sa ne incante cu experientele lor, altii care sa ne invete, parinteste, unii carora sa le spunem noi povesti si sa-i rasfatam.
Sunt barbatii buni de dezbracat in public si cei numa` buni de dragalit in particular si de folosit pe post de perna.

Sunt barbatii care ne imping mai departe si cei care ne tin cu ghearele si cu dintii langa ei.

Este cate un barbat pentru fiecare si toti au cel putin cate o calitate redeeming.

Noroc ca il am eu pe cel mai bun dintre ei ;)

luni, 1 august 2011

Anna Nicole Smith, Chrystal Harrys & co.

In vremurile noastre iezista o noua cariera. Fuck doctorita, avocata, fotomodeala sau cantareata, sunt convinsa ca acum se naste o generatie de fetite care isi doreste sa fie blonde, cu sanii mari si un shugar daddy potent financiar.
Poate sunt aceleasi fetite care participa la concursuri de frumusete la 5 ani si au unghii tehnice si dinti albiti artificial.

Mi se pare trist. Tineretea e nepretuita si nimic, nici un gel de dus, indiferent de eticheta si pret nu poate spala urmele mainilor de mumie si a secretiilor cadavrului ambulant langa care iti petreci noptile.
Pot doar sa imi imaginez scarbita cum miroase respiratia sau corpul unui nene de 80 de ani care isi doreste sa para viril. Care parfum ar putea spala mirosul de moarte apropiata?

Obstacolul insurmontabil dintre mine si o cariera in domeniu nu e morala sau cosntiinta, ci scarba si frica. Mi-ar fi teama ca nenea imi fura tineretea, ca imi bea dorinta de a trai si ca, la finele legaturii, voi fi si eu o mumie. Mi-as examina corpul centimetru cu centimetru pentru a verifica daca nu cumva pielea atinsa de domn nu e cumva imbatranita prematur, daca nenea nu lasa riduri in urma precum pisica blana.

Sunt si parti bune, mi-ar placea sa fiu acoperita de diamante, plimbata doar cu limuzina si mandra proprietara a unui avion rosu. Dar nu la pretul acesta.
Totul are pret ladies!

duminică, 31 iulie 2011

Ce as face daca 1. as trai in vremuri de razboi

Suntem atat de obisnuiti cu civilizatia. Ne vaietam despre gropi, despre praf, daca internetul god forbid se poticneste. Dar ce am face daca am fi lipsiti de toate astea si de multe altele, daca viata umana, care acum e pretuita si aparata ca nimic altceva, nu ar mai avea nici o valoare?

Sa zicem ca toata criza asta degenereaza intr-un razboi, ca maretele forte armate romane engage the enemy, poate luptele glorioase nu se vor desfasura la Cluuuuj, dar existenta noastra molcoma va avea de suferit.
De exemplu, no more food for us, cine va mai avea nevoie de avocati? in ce stare va fi manichiura mea? voi mai avea lac de unghii? dar crema de fata? coafeza mea va mai fi disponibila pentru a-mi aduce parul la perfectiune?

Deci, cu pielea uscata si nemachiata, cu unghiile naturale si parul lung, ciocolata s-ar zbate in lipsuri. Cine stie, poate ar ramane la oras, ciocolata urbana. Poate ar lucra pentru o institutie a statului, poate nu ar fi asa de rau. Poate am ajunge doar sa ne reevaluam nevoile, poate am supravietui.
Poate rudele si prietenii nostri nu ar muri in bombardamente, din cauza lipselor sau ucisi de inamic.
Poate nu am avea cosmaruri in fiecare noapte despre cum ar fi sa fim arsi de vii.

Sunt mai putin optimista azi. I blame the weather. Bear with me.

sâmbătă, 30 iulie 2011

Cujetari personale inspirate de vacanta

1. concediul petrecut la bai, la all inclusive, in locuri ciudate adauga 30 de ani varstei biologice a individului. acelasi efect il are si concediul petrecut cu prieteni cu copii if you`re single.

2. refuz sa ma prefac ca nu am avut niciodata contact cu natura. am constatat ca e la mare moda sa gustam mamaliga si sa o consideram un deliciu. surpriza! cu asta am fost hraniti cand eram mici de bunici si e cel mai usor lucru de pregatit. nu e ceva nou si spectaculos. daca ne miram ca inocentii si exclamam de surpriza cand vedem o vaca nu suntem nici mai oraseni, nici aristocrati. sa nu uitam ca ne desparte o generatie de lucratul pamantului cu mainile goale. poate nu mai stim sa sapam, dar tot din opinca ne tragem si sclifoseala asta publica si cu voce tare e penibila.

3. ador sa calatoresc si sunt capabila sa ma entuziasmez inclusiv de drumul cu masinuta mea mica iar, ca bonus, daca e si el pe acolo i`m walking on sunshine.

marți, 19 iulie 2011

Daca ai sti ca mai ai o zi de trait?

Sunt curioasa ce am face?
Chestii negative si naspa pe care ni le-am imaginat toata viata? I-am spune sefului exact cat de porc/idiot/insipid/drona este? I-am spune acriturii care-si petrece viata imprastiind nefericire ca sigur un dildo sanatos sau, mai bine, un gras transpirat si gol deasupra ei ar indulci-o considerabil? I-am spune jumatatii cicalitoare ca gata?

Am gasi puterea sa trecem peste toate rautatile pe care le-am inghitit din diplomatie? Am fi capabili sa ne bucuram de soare, de caldura, sa cat suntem de bronzati si frumosi?

Eu cred ca m-as imbraca fabulos. As petrece o ora la mall alegand outfitul ideal, o rochie din matase de la un magazin mic pe care-l ador, eventual cu buline. Niste sandale comode si frumos colorate de la alt magazin pe care-l ador. M-as parfuma copios si gratuit la sephora cu ceva de la guerlain sau lolita lempika. Si as purcede.
As bea o limonada rece. Apoi vin rosu, cause i`m an alcoholic at heart.
Apoi as povesti cu oamenii care-mi sunt dragi, fie face to face, fie la telefon. Dupa cateva ore de barfa, as alege cel mai super costum de baie si as merge la piscina.
Dupa ce mi-as inota toti demonii, m-as intoarce acasa si mi-as scrie scrisoarea de adio, also known as "sfaturile ciocolatei pentru urmasii ei" si un testament elaborat prin care as gasi case bune tuturor hainelor mele iubite si bijuteriilor.

As vrea sa fiu ingropata in noua rochie.

luni, 18 iulie 2011

the ex talk

Sau cum ziceau tipele din sex and the city, when is it time to open the ex files?
Toti le avem, mai multe, mai putine, unele organizate frumos, filed away, altele ravasite si imprastiate peste tot prin prezentul nostru.
De cealalta parte a transeei, suntem o specie masochista, vom vrea sa aflam mai multe informatii despre ex, chipurile pentru a imbunatati relatia actuala, in realitate, pentru a ne alimenta complexele pe care e atat de hip sa ale avem.
"Si ce iti placea tie puiut cel mai mult la ea?" "Parul scumpeteo dar si l-a tuns si apoi si-a pus permanent si l-a vopsit alburiu si a devenit hidos si aspru ca fanul si arata cu 10 ani mai batrana si avea o voce enervanta si abraziva si ma cicalea constant and the sex was not that good". Bineinteles ca creierul nostru feminin se va opri la parul pufulete mic si unsuros. Si apoi ne vom lamenta, parul nostru e subtire si fin (moale si matasos ar spune unii), in nici un caz coama luxurianta pe care ne imaginam c-o poseda matracuca. Si, daca pufarinul isi plimba prea mult mainile pline de sos barbeque prin el, parul nostru se va murdari repede repede parand si mai necajit.
Weee weee, pe fosta o iubea mai mult.
Lasa logica, lasa argumentele rationale, ce daca acum e cu mine si nu a mai vorbit cu balaurita de cel putin un an, poate i-a despartit o drama, poate se iubesc dar dragostea lor e imposibila!, poate au descoperit ca sunt frati si societatea asta cruda i-a despartit. Wee weee, mami mami, da-mi suzeta.

"Si de ce v-ati despartit voi doi, pupazelule panos?" "Ma cicalea constant panusha mea de cucuruz, nu puteam iesi cu baietii nicaieri, era geloasa pe orice femeie care se apropia de mine inclusiv pe propria ei pisica?!?!?! era nesigura si mereu avea nevoie de confirmari." Din asta intelegem ca e comitment phobe si de cate ori avem ceva sa-i spunem sau nu suntem de acord cu el, ne imaginam cum mai incrusteaza-n grinda o cicaleala (de fapt incrustam noi! de ce sa-l lasam pe el, feministele au luptat mult si bine pentru ca noi sa incrustam ce vrem, unde vrem!). Si in curand, in capul nostru sunt muuuulte grinzi cu muuuuulte semne si ne cade parul de stres ca el ne va parasi caci il cicalim constant. Drobul de sare all over again. Devenim paranoice, suferim de mania persecutiei, in fiecare gest al lui vedem o intreaga strategie de a se desparti de noi.
Cine oare ar vrea sa coexiste cu acest balaur?

Deci, stimatele mele colege de gender, ia sa lasam inchise the ex files.

duminică, 17 iulie 2011

Ce as vrea sa citesc in revistele glossy

In ultima vreme le-am cam abandonat dar erau timpuri cand cosmo sau elle ma insoteau peste tot. De fapt cred ca am un exemplar din elle de anul trecut in masina, daca avea cineva vreun dubiu ca masina mea e fashion girl.
Si, in multii ani de fidelitate, am constatat ca articolele si chiar hainele sunt repetitive. Am luat zilele trecute un beau monde de acu 4-5 ani unde prezentau cu mandrie fetele respective vesta din denim, surpriza surpriza, anul trecut, marea revelatie a sezonului a fost vesta. Asta apropo de trenduri si a fi in tendinte.

Am renuntat la cosmo cand nu mi se mai pareau nici macar comice articolele lor despre cum sa-l ademenesti si sa-l fericesti. Plimbatul unui cub de gheata pe abdomenul cuiva nu pare placut nici macar acum cand my brain is melting. Sunt curioasa daca acum au trecut mai departe, la electrosocuri, usoare desigur, la inceput macar.
Poate mi se parea putin trista seriozitatea care insotea cele mai ciudate recomandari vestimentare. Purtati o gaina ouatoare pe cap in loc de palarie, altfel veti fi ostracizate de marea societate fashionistica. Hai sa fim seriosi. Si, daca gaina e doar una rosie de la buna din curte, tragedie! Trebuie sa fie o gaina din gainarul personal al lui lagerfeld.

Sincer, as cumpara o revista fashion doar daca m-ar inspira. Nu vreau sa mi se prezinte uniforma pe care va trebui s-o arborez luna viitoare fara gres, vreau sa mi se dea material de vise. Sa mi se prezinte femei diferite, avand corpuri diferite ca si conformatie, imbracate inspirat.
Mi-ar placea sa vad poze cu Jackie O si Marilyn in diferite ipostaze, nu doar cele uber cunoscute, insotite de variantele moderne ale tinutelor, sa nu blamam publicitatea.

Mi-ar placea sa citesc despre cum ar trebui sa-mi complimentez corpul nu foarte inalt si masculin. Si nu doar sfaturile rasuflate, poarta tocuri si o singura culoare pentru a nu taia linia.

As vrea sa citesc sfaturi practice de infrumusetare, nu in stilul femeia de azi: mananca o telina si tine-ti cojile ei pe fata toata noaptea. Vreau sa citesc despre produse de infrumusetare care functioneaza cu adevarat, nu doar cele care platesc pentru publicitate. Vreau o solutie pentru par, un ondulator bun, o solutie pentru ten. Si nu, nu sunt dispusa a investi in fiecare in parte o avere. Oricat mi-ar placea sa ma pudrez din cap pana-n picioare in toate produsele pe care domnul givenchy a binevoit sa le scoata pe piata, va anunt cu regret ca economisesc pentru o masina noua. Si, avai, aceasta e prioritara fata de pudre perlate, rozalii si aurii la supra pret. Vreau o pudra perlata, rozalie, aurie, de calitate, scumpa, dar pentru care sa nu trebuiasca sa-mi amanetez un rinichi.

Vreau sa citesc despre solutii dragute si fermecatoare pentru amenajarea apartamentului. Nu imi permite bugetul de proaspat freelancer sa-mi cumpar mobila aceea antica. Vreau ceva dragut, provizoriu si eftin!

Am impresia ca nu fac parte de nici un fel din targetul nici uneia dintre numitele reviste. Acestea fie recomanda chestii far out of my buget, fie tinutele imaginate de domnite se adreseaza unei fiinte punk, urbana, in nici un caz business chic cum sunt eu. So, publicul tinta ar fi o pitzi cu sponsor, altfel nu pot sa-mi explic alegerile.

Ce imi lipseste la elle sunt articolele, de multe ori interesante, provocatoare. Dar trei pagini nu compenseaza restul revistei plina de recomandari aiurea, tinute care nu mi se potrivesc, pagini de lectura care promoveaza carti avand continutul intelectual al libertatii sau can-canului.

Au revoir mes cheres amies perdues.
Astept ca o minte luminata sa fete revista speciala pentru mine: ciocolata azi ;).