Toata lumea care a avut contacte cu universul juridic, nu editura ci tribunalul, stie ca a intrat in vigoare programul de vara la arhive si registraturi. Odata cu numitul program, s-a impamantenit o coada lunga si serpuitoare in zilele in care mirificele institutii functioneaza.
Si stim cu totii ca, in final, coada e cea care arata caracterul omului :P. Ptui! pe cel care a inlaturat acest bun obicei al popoarelor.
La coada se leaga prietenii bizare, de exemplu eu cu doamna micuta si putin dezechilibata emotional. La coada iese la suprafata marlania celor care, mai grabiti decat noi restul, incearca sa intre in fata sau mototolimea celor care ii lasa.
Si tot la coada iese la iveala lipsa de civilizatie si gandire in perspectiva a unora. Cum sa te legi tu matahala de barbat mirosind discret a taria consumata de dimineata dee gagica de 50 de kile care lucreaza cat poate ea de repede si care evident nu are competenta de a modifica regulile/programul/legislatia tarii pentru a iti indeplini tie cerintele acum si aici!!!
Traim intr-o tara unde oile oarbe, abtiguite si agresive cu cei mai mici/slabuti au dreptul de a se ascunde printre noi si de a functiona precum membri intregi ai societatii.
BTW, actele si actiunile pot fi transmise prin posta avand aceleasi efecte/valoare juridica.
Se afișează postările cu eticheta avocaţi litigii clienţi. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta avocaţi litigii clienţi. Afișați toate postările
luni, 8 august 2011
miercuri, 11 mai 2011
Sunt un stalker
Si inca unul reusit for that matter.
Azi am urmarit din umbra un amarat de srl care si-a tot schimbat sediul si tot nu a scapat de mine.
Instanta de judecata se mai lasa pacalita, mai urmeaza caile intortocheate ale orc-ului, dar nimeni nu o va deturna pe pisica de la urma prazii ei.
Pentru ca sunt precum un rechin care simte sange in apa, daca nu esti lichidat/radiat/rapit de extraterestri i shall find you and bring you to justice si, cel mai important, imi voi incasa onorariul.
Dixit!
Azi am urmarit din umbra un amarat de srl care si-a tot schimbat sediul si tot nu a scapat de mine.
Instanta de judecata se mai lasa pacalita, mai urmeaza caile intortocheate ale orc-ului, dar nimeni nu o va deturna pe pisica de la urma prazii ei.
Pentru ca sunt precum un rechin care simte sange in apa, daca nu esti lichidat/radiat/rapit de extraterestri i shall find you and bring you to justice si, cel mai important, imi voi incasa onorariul.
Dixit!
sâmbătă, 7 mai 2011
Sfaturi juridice - the sequel
Si vor mai fi, pentru ca, atata timp cat exista neni si tanti zapacite, profesia juridica va inflori.
Cateodata ma mai loveste melancolia, ca jobul meu nu produce nimic, ca de fapt, iau bani pentru a dadaci oameni, ca juristii anteriori mie au creat un hatis, labirint, codru des de chestii ciudate si non-sensuri in care un profan - aka, om norma, sa se piarda iremediabil pentru a le lua acestora banii castigati cu greu.
Apoi imi amintesc ca acest labirint, ocean de birocratie, etc, e creat pentru a ocroti drepturi si pentru a asigura aflarea unui adevar cat mai apropiat realitatii.
Si, melancolia trece de tot cand dau fata cu clientii.
Am constatat ca majoritatea problemelor juridice intre oameni simpli, adica nu societati comerciale sau autoritati publice locale, izvorasc din lipsa de comunicare.
Asa ca sfatul 1. e sa ne luam rudele de mana si sa incercam sa rezolvam problema amiabil. Sa incercam sa aflam care sunt onorariile expertilor, avocatilor, durata procesului, taxele de timbru si sa cujetam profund daca suntem dornici sa le platim pe toate si sa si pierdem dreptul. Onorariile expertilor pornesc de la 1000 de lei urmand a se completa pentru orice intrabari ulterioare si cereri suplimentare.
Procesele dureaza ani buni.
Avocatii buni sunt scumpi si, daca draptul e suficient de important pentru a ne judeca, e suficient de important pentru a angaja un avocat bun. Ca si doctorii, calitatea avocatilor difera dramatic. Asa cum nu ai lasa moasa de la dispensarul comunal sa te opereze pe creier trebuie sa te gandesti si la avocatul care iti tine in mana soarta dreptului asupra casei in care locuiesti.
2. Daca tot ii platesti un onorariu intepator, fa ce-ti zice avocatul. Si fara sa te plangi all the time. Avocatul nu ti-e mamica pentru a te tine de manuta tot timpul. Daca trebuie sa dai o declaratie notariala, do it, nu o poate face in locul tau. Sunt informatii pe care doar tu le ai despre cauza, share. Nu ghiceste ganduri. Pastreaza documente si da-i-le.
3. Instanta de judecata e complet indiferenta la necazurile tale. Pe judecator nu il intereseaza drama ta personala, nu il intereseaza sa ii povestesti dezlanat cum vecinu` ti-a furat o gaina sau cum sora nu te lasa sa cultivi praz. Pe judecator il intereseaza faptele relevante juridic. Asta e motivul pentru care avocatul vorbeste si tu nu. Asta e motivul pentru care avocatul nu pune suflet, nu isi toarna cenusa-n cap, nu bate cu pumnu-n masa. Aceste comportamente ar dauna simtitor cauzei tale.
Nici un judecator nu va asculta rabdator discursul tau lacrimogen pentru a cerne ce e relevant. Mai mult, din povestea ta pot rezulta multe chestii daunatoare tie, pe care avocatul le-ar elimina, dar judecatorul e obligat sa tina seama de ele.
De aici rezulta al 4-lea sfat: cand trebuie sa vorbesti in fata oricarui organ cu atributii jurisdictionale, fii scurt, spune cat mai putin, nu da informatii suplimentare. Nu stiu e preferabil "poate ....". Nu da loc interpretarii, nu incerca sa folosesti termeni juridici.
Cateodata ma mai loveste melancolia, ca jobul meu nu produce nimic, ca de fapt, iau bani pentru a dadaci oameni, ca juristii anteriori mie au creat un hatis, labirint, codru des de chestii ciudate si non-sensuri in care un profan - aka, om norma, sa se piarda iremediabil pentru a le lua acestora banii castigati cu greu.
Apoi imi amintesc ca acest labirint, ocean de birocratie, etc, e creat pentru a ocroti drepturi si pentru a asigura aflarea unui adevar cat mai apropiat realitatii.
Si, melancolia trece de tot cand dau fata cu clientii.
Am constatat ca majoritatea problemelor juridice intre oameni simpli, adica nu societati comerciale sau autoritati publice locale, izvorasc din lipsa de comunicare.
Asa ca sfatul 1. e sa ne luam rudele de mana si sa incercam sa rezolvam problema amiabil. Sa incercam sa aflam care sunt onorariile expertilor, avocatilor, durata procesului, taxele de timbru si sa cujetam profund daca suntem dornici sa le platim pe toate si sa si pierdem dreptul. Onorariile expertilor pornesc de la 1000 de lei urmand a se completa pentru orice intrabari ulterioare si cereri suplimentare.
Procesele dureaza ani buni.
Avocatii buni sunt scumpi si, daca draptul e suficient de important pentru a ne judeca, e suficient de important pentru a angaja un avocat bun. Ca si doctorii, calitatea avocatilor difera dramatic. Asa cum nu ai lasa moasa de la dispensarul comunal sa te opereze pe creier trebuie sa te gandesti si la avocatul care iti tine in mana soarta dreptului asupra casei in care locuiesti.
2. Daca tot ii platesti un onorariu intepator, fa ce-ti zice avocatul. Si fara sa te plangi all the time. Avocatul nu ti-e mamica pentru a te tine de manuta tot timpul. Daca trebuie sa dai o declaratie notariala, do it, nu o poate face in locul tau. Sunt informatii pe care doar tu le ai despre cauza, share. Nu ghiceste ganduri. Pastreaza documente si da-i-le.
3. Instanta de judecata e complet indiferenta la necazurile tale. Pe judecator nu il intereseaza drama ta personala, nu il intereseaza sa ii povestesti dezlanat cum vecinu` ti-a furat o gaina sau cum sora nu te lasa sa cultivi praz. Pe judecator il intereseaza faptele relevante juridic. Asta e motivul pentru care avocatul vorbeste si tu nu. Asta e motivul pentru care avocatul nu pune suflet, nu isi toarna cenusa-n cap, nu bate cu pumnu-n masa. Aceste comportamente ar dauna simtitor cauzei tale.
Nici un judecator nu va asculta rabdator discursul tau lacrimogen pentru a cerne ce e relevant. Mai mult, din povestea ta pot rezulta multe chestii daunatoare tie, pe care avocatul le-ar elimina, dar judecatorul e obligat sa tina seama de ele.
De aici rezulta al 4-lea sfat: cand trebuie sa vorbesti in fata oricarui organ cu atributii jurisdictionale, fii scurt, spune cat mai putin, nu da informatii suplimentare. Nu stiu e preferabil "poate ....". Nu da loc interpretarii, nu incerca sa folosesti termeni juridici.
luni, 18 aprilie 2011
Sfaturi juridice utile
Da, am tot zis pe aici ca sunt avocat si una-alta. Pentru a-mi usura existenta, voi acorda niste consultatii generale si gratuite in cele ce urmeaza.
1. Contractul e legea partilor, cu alte cuvinte, faiere, daca ai semnat ceva, atata timp cat nu a stat un arab nevos cu o mitraliera catre bostanul tau, esti legat de maini si de picioare. Daca ai semnat ca garantezi cu apartamentul datoria lui gigel de la crasma, esti bun de executat silit chiar daca te-ai certat ulterior cu gigel. Daca ai semnat ca platesti penalitati de 10% pe zi de intarziere, chiar daca acum realizezi prostia, le vei plati pe nas daca e necesar.
Sfatul juridic e sa nu semnati ca veti face ceva ce nu sunteti perfect dornici sa faceti, vi se poate intampla si voua.
2. Termenele sunt scurte si curg, odata tecut termenul, poti sa iti dai foc in fata tribunalului. Cand primiti o notificare, instiintare, citatie, comunicare a unei hotarari, nu o clociti caci nu va ecloza si nu va iesi un pui din ea, duceti-o la un avocat, luati decizia in cunostinta de cauza. Decaderea din dreptul de a ataca ce vi s-a spus e cea mai comuna sanctiune a lasarii termenului sa treaca. Puteti fi repusi in termen, e drept, dar doar daca ati supravietuit unui naufragiu si ati ramas pe o insula pustie, daca ati fost in coma, daca v-au rapit teroristii pentru rascumparare. Scuza: sunt ardelean deci mai lent, prelungiti-mi termenul nu functioneaza, nici sunt moldovan deci am petrecut ultima saptamana in coma alcolica intr-un sant nu va salveaza.\
3. Partile unui contract au dreptul de a alege legea aplicabila acestui contract si instanta care urmeaza sa judece litigiile izvorate din acesta, sub rezerva de a nu incalca legislatia statelor implicate. Trebuie sa explic de ce nu dorim sa ne judecam, pentru cea mai mica neintelegere, in Germania? Trebuie sa subliniez ca e scump sa angajezi taducator si avocat acolo? Ca nu ai nici un fel de control sau intelegere a procesului judiciar?
Ziceti ca litigiile se judeca in Romania dupa legile noastre, macar pentru a scuti niste cheltuieli.
4. Daca tot ati piedut definitiv si irevocabil un proces, executati hotararea voluntar. Onorariile executorilor sunt astronomice, nu vreti sa le platiti si lo 10% sau mai mult din ce ati pierdut in instanta.
5. Daca ati decis sa ignoati pct. 4, incercati sa nu mai folositi aceeasi banca pe care o stie titulaul titlului executoriu, va recomand una obscura Intessa SanPaolo, sau altele asemenea pentru ca cel mai usor e sa infiinteze popriri pe conturile bancare iar banca, in intelepciunea ei va va lua toti banii pana la concurenta sumei din titlul execuutoriu.
Dar, cel mai important sfat e sa apelati la un avocat cat mai repede. Taxa mea de consultatie e de 50 de lei si asta va va scuti de multe si oneroase complicatii.
1. Contractul e legea partilor, cu alte cuvinte, faiere, daca ai semnat ceva, atata timp cat nu a stat un arab nevos cu o mitraliera catre bostanul tau, esti legat de maini si de picioare. Daca ai semnat ca garantezi cu apartamentul datoria lui gigel de la crasma, esti bun de executat silit chiar daca te-ai certat ulterior cu gigel. Daca ai semnat ca platesti penalitati de 10% pe zi de intarziere, chiar daca acum realizezi prostia, le vei plati pe nas daca e necesar.
Sfatul juridic e sa nu semnati ca veti face ceva ce nu sunteti perfect dornici sa faceti, vi se poate intampla si voua.
2. Termenele sunt scurte si curg, odata tecut termenul, poti sa iti dai foc in fata tribunalului. Cand primiti o notificare, instiintare, citatie, comunicare a unei hotarari, nu o clociti caci nu va ecloza si nu va iesi un pui din ea, duceti-o la un avocat, luati decizia in cunostinta de cauza. Decaderea din dreptul de a ataca ce vi s-a spus e cea mai comuna sanctiune a lasarii termenului sa treaca. Puteti fi repusi in termen, e drept, dar doar daca ati supravietuit unui naufragiu si ati ramas pe o insula pustie, daca ati fost in coma, daca v-au rapit teroristii pentru rascumparare. Scuza: sunt ardelean deci mai lent, prelungiti-mi termenul nu functioneaza, nici sunt moldovan deci am petrecut ultima saptamana in coma alcolica intr-un sant nu va salveaza.\
3. Partile unui contract au dreptul de a alege legea aplicabila acestui contract si instanta care urmeaza sa judece litigiile izvorate din acesta, sub rezerva de a nu incalca legislatia statelor implicate. Trebuie sa explic de ce nu dorim sa ne judecam, pentru cea mai mica neintelegere, in Germania? Trebuie sa subliniez ca e scump sa angajezi taducator si avocat acolo? Ca nu ai nici un fel de control sau intelegere a procesului judiciar?
Ziceti ca litigiile se judeca in Romania dupa legile noastre, macar pentru a scuti niste cheltuieli.
4. Daca tot ati piedut definitiv si irevocabil un proces, executati hotararea voluntar. Onorariile executorilor sunt astronomice, nu vreti sa le platiti si lo 10% sau mai mult din ce ati pierdut in instanta.
5. Daca ati decis sa ignoati pct. 4, incercati sa nu mai folositi aceeasi banca pe care o stie titulaul titlului executoriu, va recomand una obscura Intessa SanPaolo, sau altele asemenea pentru ca cel mai usor e sa infiinteze popriri pe conturile bancare iar banca, in intelepciunea ei va va lua toti banii pana la concurenta sumei din titlul execuutoriu.
Dar, cel mai important sfat e sa apelati la un avocat cat mai repede. Taxa mea de consultatie e de 50 de lei si asta va va scuti de multe si oneroase complicatii.
miercuri, 6 aprilie 2011
Am plecat in lume
Dupa cum imi doresc de 100 de ani, mi-am abandonat toate angajamentele sociale apasatoare, am scapat de tocuri, de pantofi in general daca tot a venit vremea calduroasa, de stransorile camasilor si sacourilor office, mi-am dezlegat parul si am pornit-o in lume
Am renuntat la constrangerilor avocatesti, mi-am vopsit unghiile negre si buzele rosii.
Nu mai raspund la telefonul mobil, de fapt acesta nici nu mai suna, nici nu mai primeste mesaje, il folosesc doar pentru a asculta muzica si pentru a naviga apele dulci ale internetului.
Urechile mele fine nu mai inregistreaza claxoanele, puteti claxona frati participanti la trafic pentru ca nu va voi auzi.
Voi mirosi margarete si narcise pentru ca apoi sa mi le impletesc in par si sa purced in pasi de dans spre o cofetarie.
Da si acum sa ne trezim la realitate si sa mai compunem o intampinare si sa ne luptam pentru cele 4000 de lei ale clientului
Am renuntat la constrangerilor avocatesti, mi-am vopsit unghiile negre si buzele rosii.
Nu mai raspund la telefonul mobil, de fapt acesta nici nu mai suna, nici nu mai primeste mesaje, il folosesc doar pentru a asculta muzica si pentru a naviga apele dulci ale internetului.
Urechile mele fine nu mai inregistreaza claxoanele, puteti claxona frati participanti la trafic pentru ca nu va voi auzi.
Voi mirosi margarete si narcise pentru ca apoi sa mi le impletesc in par si sa purced in pasi de dans spre o cofetarie.
Da si acum sa ne trezim la realitate si sa mai compunem o intampinare si sa ne luptam pentru cele 4000 de lei ale clientului
miercuri, 2 martie 2011
Tribunalul cluj e un stup
Ma refer la cladirea denumita poetic palatul justitiei din Cluuuuj.
O cunoastem cu totii, e roz, mare, aflata vis-a-vis de palatul finantelor si tot vis-a-vis de teatrul national. E intr-o vecinatate de soi, nimeni nu contesta.
Hiba majora e continutul tribunalului.
Clientul necajit, putin dezorientat, vede hardughia. Vede usa pentru uriasi prin care ar trebui sa intre, printre coloane. Daca e un client mai erudit stie ca cladirea a fost finalizata in 1902, fiind un monument istoric catalogat. Apoi, in asemenea conditii, intri avand capul plecat in fata maretiei justitiei.
Dupa socul portii de la intrare, nevinovatul nostru - pentru ca toti sunt, se loveste de un detector de metale si niste neni jandarmi putin plictisiti, putin inspaimantatori - deformatie profesionala, ii mai sare putin inima din piept.
Trecem si de jandarmi care, daca te vad dezorientat, te sfatuiesc sa ocolesti detectorul de metale pentru ca "numa` face galagie". Sufli usurat.
Mai urci nitel pe scari pentru a ajunge sa te afli in mijlocul unui torent format din avocati, judecatori, grefieri deghizati in maldare de dosare umblatoare, lume hotarata care stie unde merge.
Sa presupunem ca Ionel a lu` Smitea al nostru are o citatie ad labam. Priveste pe dansa unde, daca stie sa citeasca, vede ca prezenta lui e ceruta la o camera. O luminita de speranta se aprinde in ochii supleantului nostru in fata justitiei. Are un scop, detine o informatie, stie!
Presupunem ca nenele are putina logica, se indreapta victorios spre prima usa care-i iese in cale, citeste numarul de pe ea, logica ii spune ca 2 urmeaza dupa 1 si isi urmeaza aceasta facultate stralucita.
Pana cand se loveste de logica diferita a tribunalului cluj, unde, dupa sala 2, urmeaza sala 62. Disperare.
Trage aer in piept, isi aminteste ca e barbat, verifica pentru a fi sigur si se indreapta hotarat spre primul cetatean care pare ca stie ce face pentru a-i cere informatii.
In urma demersului, ramane si mai dezorientat. Cetateanul parca stie, parca nu, si indrumarile suna cam asa: urcati scarile, faceti stanga pe langa soba, a doua la dreapta, treceti razant pe langa camera 162 A, urcati scarile in spirala, treceti pe langa biroul de expertiza, coborati scarile, iesiti in curte, intrati din nou, urcati niste scari, coborati la subsol, intrati prin gangul secret care se deschide ciocanind de doua ori in panoul pe care scrie fumatul interzis. Asta ultima imagine am adaugat-o de la mine, dar ar fi credibil.
Sfatul meu pentru toti cei care isi doresc sa navigheze cotloanele numitei institutii e sa-si ia avocat. E un soi de gps dar e util doar in justitie.
O cunoastem cu totii, e roz, mare, aflata vis-a-vis de palatul finantelor si tot vis-a-vis de teatrul national. E intr-o vecinatate de soi, nimeni nu contesta.
Hiba majora e continutul tribunalului.
Clientul necajit, putin dezorientat, vede hardughia. Vede usa pentru uriasi prin care ar trebui sa intre, printre coloane. Daca e un client mai erudit stie ca cladirea a fost finalizata in 1902, fiind un monument istoric catalogat. Apoi, in asemenea conditii, intri avand capul plecat in fata maretiei justitiei.
Dupa socul portii de la intrare, nevinovatul nostru - pentru ca toti sunt, se loveste de un detector de metale si niste neni jandarmi putin plictisiti, putin inspaimantatori - deformatie profesionala, ii mai sare putin inima din piept.
Trecem si de jandarmi care, daca te vad dezorientat, te sfatuiesc sa ocolesti detectorul de metale pentru ca "numa` face galagie". Sufli usurat.
Mai urci nitel pe scari pentru a ajunge sa te afli in mijlocul unui torent format din avocati, judecatori, grefieri deghizati in maldare de dosare umblatoare, lume hotarata care stie unde merge.
Sa presupunem ca Ionel a lu` Smitea al nostru are o citatie ad labam. Priveste pe dansa unde, daca stie sa citeasca, vede ca prezenta lui e ceruta la o camera. O luminita de speranta se aprinde in ochii supleantului nostru in fata justitiei. Are un scop, detine o informatie, stie!
Presupunem ca nenele are putina logica, se indreapta victorios spre prima usa care-i iese in cale, citeste numarul de pe ea, logica ii spune ca 2 urmeaza dupa 1 si isi urmeaza aceasta facultate stralucita.
Pana cand se loveste de logica diferita a tribunalului cluj, unde, dupa sala 2, urmeaza sala 62. Disperare.
Trage aer in piept, isi aminteste ca e barbat, verifica pentru a fi sigur si se indreapta hotarat spre primul cetatean care pare ca stie ce face pentru a-i cere informatii.
In urma demersului, ramane si mai dezorientat. Cetateanul parca stie, parca nu, si indrumarile suna cam asa: urcati scarile, faceti stanga pe langa soba, a doua la dreapta, treceti razant pe langa camera 162 A, urcati scarile in spirala, treceti pe langa biroul de expertiza, coborati scarile, iesiti in curte, intrati din nou, urcati niste scari, coborati la subsol, intrati prin gangul secret care se deschide ciocanind de doua ori in panoul pe care scrie fumatul interzis. Asta ultima imagine am adaugat-o de la mine, dar ar fi credibil.
Sfatul meu pentru toti cei care isi doresc sa navigheze cotloanele numitei institutii e sa-si ia avocat. E un soi de gps dar e util doar in justitie.
luni, 28 februarie 2011
Lawyer fashion
Sau ce trebuie sa porti pentru a parea serios, demn de incredere si, in acelasi timp, sub 50 de ani.
Pentru ca nu vreau sa am freza pompon clasica a doamnelor trecute de o anumita varsta.
Si pentru ca nu imi doresc ca uniforma mea sa devina costumasul mult-blamat.
De fapt nedumerirea mea e cum sa trec de la vestimentatia mea obisnuita cu accente creative la ceva serios, care inspira oamenilor credinta ca le pot castiga bataliile juridice.
Stim cu totii ca prima impresie conteaza si ca are foarte putina importanta valoarea intelectuala a interlocutorului daca parul acestuia e roz bombon sau purple rain.
Avem imaginea avocatului de succes, sau a bancherului, a contabilului si nu putem accepta, sau ne vine foarte greu s-o facem, ca cineva care nu se incadreaza in tipar si nu e nici macar in zona adiacenta tiparului ar putea sa fie bun la ceea ce face.
Aici e problema mea, cum pot impaca latura avocateasca care trebuie sa fie sobra cu latura creativa care vrea sa se manifeste.
Bineinteles ca nu-mi voi vopsi parul roz si unghiile albastru ca cerneala. Nici nu-mi voi coafa parul in spini precum un arici.
Nu am piercing-uri in zone vizibile si neacceptate social, idem tatuaje. Imi limitez bijuteriile la un lant/brosa, un inel si, daca lantul/brosa nu sunt over the top, cercei.
Port ochelari si recunosc ca ma fac sa par mai desteapta.
Dar ma gandeam cu regret azi ca nu voi putea purta la birou o rochie liliac clasica, nedecoltata, dar care nu are manecute si e din in - erezie.
Inul, pentru necunoscatori, nu e recomandat profesiei juridice.
O alta intrebare care nu-mi da pace este daca pantofii peep-toe pot fi purtati cu succes de un avocat. Sunt dispusa sa am o pereche de pantofi clasici in care sa ma schimb pentru prezenta in instanta. Dar oare clientii vor arunca o privire pedichiurii mele - pe care sunt dispusa s-o vopsesc bej pentru aceasta ocazie, si vor fugi inspaimantati de atata libertinaj vestimentar?
Am adoptat stilul preppy. Eu sunt cea care poarta camasa sub pulover sau vesta asortata cu pantaloni sau fusta - depinzand foarte mult de vreme.
Pastrez manichiura crem/roz/frenchy si parul simplu lasat liber sau strans in spate. Nu vrem ca clientii sa se sperie precum caprioarele de un aranjament prea complex, asta ar insemna ca avocatul e mai inclinat spre propria infrumusetare decat spre studiu si drept.
Din nou, viata mea devine mai complicata as time goes by si nu in zonele in care mi-as dori.
Pentru ca nu vreau sa am freza pompon clasica a doamnelor trecute de o anumita varsta.
Si pentru ca nu imi doresc ca uniforma mea sa devina costumasul mult-blamat.
De fapt nedumerirea mea e cum sa trec de la vestimentatia mea obisnuita cu accente creative la ceva serios, care inspira oamenilor credinta ca le pot castiga bataliile juridice.
Stim cu totii ca prima impresie conteaza si ca are foarte putina importanta valoarea intelectuala a interlocutorului daca parul acestuia e roz bombon sau purple rain.
Avem imaginea avocatului de succes, sau a bancherului, a contabilului si nu putem accepta, sau ne vine foarte greu s-o facem, ca cineva care nu se incadreaza in tipar si nu e nici macar in zona adiacenta tiparului ar putea sa fie bun la ceea ce face.
Aici e problema mea, cum pot impaca latura avocateasca care trebuie sa fie sobra cu latura creativa care vrea sa se manifeste.
Bineinteles ca nu-mi voi vopsi parul roz si unghiile albastru ca cerneala. Nici nu-mi voi coafa parul in spini precum un arici.
Nu am piercing-uri in zone vizibile si neacceptate social, idem tatuaje. Imi limitez bijuteriile la un lant/brosa, un inel si, daca lantul/brosa nu sunt over the top, cercei.
Port ochelari si recunosc ca ma fac sa par mai desteapta.
Dar ma gandeam cu regret azi ca nu voi putea purta la birou o rochie liliac clasica, nedecoltata, dar care nu are manecute si e din in - erezie.
Inul, pentru necunoscatori, nu e recomandat profesiei juridice.
O alta intrebare care nu-mi da pace este daca pantofii peep-toe pot fi purtati cu succes de un avocat. Sunt dispusa sa am o pereche de pantofi clasici in care sa ma schimb pentru prezenta in instanta. Dar oare clientii vor arunca o privire pedichiurii mele - pe care sunt dispusa s-o vopsesc bej pentru aceasta ocazie, si vor fugi inspaimantati de atata libertinaj vestimentar?
Am adoptat stilul preppy. Eu sunt cea care poarta camasa sub pulover sau vesta asortata cu pantaloni sau fusta - depinzand foarte mult de vreme.
Pastrez manichiura crem/roz/frenchy si parul simplu lasat liber sau strans in spate. Nu vrem ca clientii sa se sperie precum caprioarele de un aranjament prea complex, asta ar insemna ca avocatul e mai inclinat spre propria infrumusetare decat spre studiu si drept.
Din nou, viata mea devine mai complicata as time goes by si nu in zonele in care mi-as dori.
miercuri, 16 februarie 2011
Zile ciudate
Sunt zile in care nu am chef sa ma trezesc, sa cobor din pat, sa ma uit in oglinda, pentru ca stiu ca imi va intoarce privirea un ogre. Sunt shreck in unele zile. Poate nu sunt chiar verde, dar sunt verzuie.
Si, in dimineata asta, parul imi statea precum o tufa batuta de toate vanturile.
A trecut printr-un proces de transformare complex si acum arata precum un pompon.
Si am fost cu pomponul la tribunal.
Ar fi fost interesant sa ma trimita judecatorul sa ma piaptan.
Discriminare dom`le!
Unii au murit la revolutie pentru dreptul meu de a avea un pompon in varful capului.
Si, in dimineata asta, parul imi statea precum o tufa batuta de toate vanturile.
A trecut printr-un proces de transformare complex si acum arata precum un pompon.
Si am fost cu pomponul la tribunal.
Ar fi fost interesant sa ma trimita judecatorul sa ma piaptan.
Discriminare dom`le!
Unii au murit la revolutie pentru dreptul meu de a avea un pompon in varful capului.
miercuri, 12 ianuarie 2011
Zbirul de la tribunalul comercial cluj
Te-ai astepta sa fie vorba de un judecator sau, macar de un paznic, dar nuuu, e mai rau, e vorba despre o doamna maruntica responsabila cu preluarea documentelor si indosarierea acestora.
E corecta, functioneaza dupa reguli neschimbate si egale pentru toti.
Desi cunoaste avocatii si lichidatorii, nu face exceptii pentru nimeni si nu favorizeaza pe nimeni.
La ea, e o coada enorma si neplacuta. Ea o reglementeaza astfel incat sa nu fie mai neplacuta decat e inevitabil.
E eficienta si cere acelasi lucru si de la "clientii ei".
Dar, ma intreb, ce trebuie sa faci pentru a avea atata autoritate dintr-o pozitie cu foarte putina sau deloc?
Oare e profesionalismul?
Poate faptul ca ocupa postul ei de muuuult.
O fi personalitatea doamnei.
Oricum, nici un client nu cracneste si nu indrazneste sa-i incalce regulile. Pedeapsa ar fi iesirea din gratiile domnisoarei.
Zbirul de la tribunalul comercial are farmec si face, o experienta altfel neplacuta, macar suportabila.
Are un cuvant bun pentru toti, desi, daca pentru noi cele 30 de minute petrecute la ea sunt urate, pentru ea, cele 4 ore si 30 de minute petrecute cu noi trebuie sa fie oribile.
Cei care continua sa vorbeasca fara incetare despre prototipul functionarului public ineficient, platit mult peste valoarea lui si nesimtit cu publicul, ar trebui s-o cunoasca pe domnisoara zbir.
E corecta, functioneaza dupa reguli neschimbate si egale pentru toti.
Desi cunoaste avocatii si lichidatorii, nu face exceptii pentru nimeni si nu favorizeaza pe nimeni.
La ea, e o coada enorma si neplacuta. Ea o reglementeaza astfel incat sa nu fie mai neplacuta decat e inevitabil.
E eficienta si cere acelasi lucru si de la "clientii ei".
Dar, ma intreb, ce trebuie sa faci pentru a avea atata autoritate dintr-o pozitie cu foarte putina sau deloc?
Oare e profesionalismul?
Poate faptul ca ocupa postul ei de muuuult.
O fi personalitatea doamnei.
Oricum, nici un client nu cracneste si nu indrazneste sa-i incalce regulile. Pedeapsa ar fi iesirea din gratiile domnisoarei.
Zbirul de la tribunalul comercial are farmec si face, o experienta altfel neplacuta, macar suportabila.
Are un cuvant bun pentru toti, desi, daca pentru noi cele 30 de minute petrecute la ea sunt urate, pentru ea, cele 4 ore si 30 de minute petrecute cu noi trebuie sa fie oribile.
Cei care continua sa vorbeasca fara incetare despre prototipul functionarului public ineficient, platit mult peste valoarea lui si nesimtit cu publicul, ar trebui s-o cunoasca pe domnisoara zbir.
sâmbătă, 10 iulie 2010
and ... we`re back
No, mă gândeam azi, într-o pauză de învăţat, uitându-ma la top gear la cât de idioată e lumea. Nu ăia de la top gear, ei sunt simpatici.
Şedeam la o coadă la tribunal, să depun un act la registratură şi aud cea mai mare tâmpenie spusă cu seninătate de o tânără absolventă de drept, într-o discuţie cu alte tinere absolvente de drept care nici nu au clipit the wrong way la auzul tâmpeniei încât nu am putut decât să înregistrez totalul acord.
După uzualele remarci despre vreme (întotdeauna prea caldă sau prea ploioasă), vacanţă, job, şefi, crizăăăăăăă, bovina din poveste a lansat porumbelul: că a citit ea (numai acerebralii preiau informaţii de la tv, entelectualii le cetesc) că în 2012 se vor inversa polii magnetici. Nu ştiu ce s-a întâmplat în secundele imediat următoare pentru că m-am înecat atât de repede şi neaşteptat m-a pocnit râsul şi mă luptam să inhalez aer. Dar după ce mi-a trecut am auzit sfârşitul explicaţiei pe care o dădea viitoarea domniţă advocat suratelor ei. Cică, urmare a susamintitei schimbări a polilor magnetici ai planetei, anotimpurile se vor inversa şi că în loc de vara va fi iarnă etc iar frigurozitatea şi ploioşenia verii ăsteia sunt doar simptome ale inversării viitoare a polilor magnetici.
Trecând peste faptul că toate informaţiile astea ştiinţifice sunt prezentate efecte speciale and all în blockbusterul 2012 (nu am văzut filmul, doar am auzit despre el, da' asta ma reţinut) şi că morala poveştii ăleia era ceva mai complicată decât simpla modificare a ordinii anotimpurilor, erau apropouri la rearanjarea plăcilor tectonice, cutremure, vulcani, exterminarea rasei umane, ce e îngrijorător în povestea spusă de mine acum e că domniţele alea care comentau ingenue această ştire o luau ca atare, cu seninătate, fără a se întreba dacă e posibil, probabil, fără a aplica filtrul bunului simţ. Şi ăştia sunt avocaţii viitorului. Bravo nouă!
Morala pe care-mi permit eu să o extrag din întâmplare e că, dacă god forbid, voi avea nevoie de avocat, primul test nu va fi de cunoştinţe, ci de bun simţ şi cultură generală.
Şedeam la o coadă la tribunal, să depun un act la registratură şi aud cea mai mare tâmpenie spusă cu seninătate de o tânără absolventă de drept, într-o discuţie cu alte tinere absolvente de drept care nici nu au clipit the wrong way la auzul tâmpeniei încât nu am putut decât să înregistrez totalul acord.
După uzualele remarci despre vreme (întotdeauna prea caldă sau prea ploioasă), vacanţă, job, şefi, crizăăăăăăă, bovina din poveste a lansat porumbelul: că a citit ea (numai acerebralii preiau informaţii de la tv, entelectualii le cetesc) că în 2012 se vor inversa polii magnetici. Nu ştiu ce s-a întâmplat în secundele imediat următoare pentru că m-am înecat atât de repede şi neaşteptat m-a pocnit râsul şi mă luptam să inhalez aer. Dar după ce mi-a trecut am auzit sfârşitul explicaţiei pe care o dădea viitoarea domniţă advocat suratelor ei. Cică, urmare a susamintitei schimbări a polilor magnetici ai planetei, anotimpurile se vor inversa şi că în loc de vara va fi iarnă etc iar frigurozitatea şi ploioşenia verii ăsteia sunt doar simptome ale inversării viitoare a polilor magnetici.
Trecând peste faptul că toate informaţiile astea ştiinţifice sunt prezentate efecte speciale and all în blockbusterul 2012 (nu am văzut filmul, doar am auzit despre el, da' asta ma reţinut) şi că morala poveştii ăleia era ceva mai complicată decât simpla modificare a ordinii anotimpurilor, erau apropouri la rearanjarea plăcilor tectonice, cutremure, vulcani, exterminarea rasei umane, ce e îngrijorător în povestea spusă de mine acum e că domniţele alea care comentau ingenue această ştire o luau ca atare, cu seninătate, fără a se întreba dacă e posibil, probabil, fără a aplica filtrul bunului simţ. Şi ăştia sunt avocaţii viitorului. Bravo nouă!
Morala pe care-mi permit eu să o extrag din întâmplare e că, dacă god forbid, voi avea nevoie de avocat, primul test nu va fi de cunoştinţe, ci de bun simţ şi cultură generală.
miercuri, 31 martie 2010
Aaand we`re back people cu sfaturi avocăţeşti
În care îmi voi apăra profesia. Aşa cum am întâlnit şi mecanici auto neprofesionişti, coafeze nepricepute, manichiuriste şi cosmeticiene complet în afara meseriei lor, sunt convinsă că sunt şi colegi ai mei certaţi cu meseria.
Să trecem peste glumele cu avocaţi, rechini şi solidaritate profesională. Probabil or fi fiind şi profesionişti juridici care nu acordă toată atenţia lor cazurilor, care fac greşeli majore, dar nu toată profesia este definită de uscături.
Să înţelegem de la începuturi, ca avocat, este ilegal să îţi asumi răspunderea câştigării cazului. Sunt cauze de necâştigat. Uneori clientul chiar e vinovat şi diminuarea pagubelor imputate acestuia este o victorie, sau singura victorie care se poate obţine. Singurele obligaţii pe care avocatul sau consilierul juridic, sau reprezentantul legal se obligă să le îndeplinească în mod absolut în momentul acceptării mandatului de reprezentare sunt acelea de a se prezenta la termenele de judecată, de a îndeplini toate actele de procedură cerute în cadrul procesului şi de a-şi informa clientul cu privire la toate implicaţiile deciziilor sale. Dacă avocatul nu îşi îndeplineşte aceste obligaţii, poate fi reclamat la barou şi poate fi dat în judecată pentru acoperirea prejudiciului astfel cauzat.
În situaţia în care avocatul, dând dovadă de cel mai cras neprofesionalism şi necunoaştere a legii, pierde o cauză simplă, situaţia e mai complicată, pentru că neavând obligaţia de a câştiga cauza, va trebui probat că nu a făcut toate eforturile rezonabile pentru a o câştiga, ceea ce e mai dificil, dar, tot trebuie reclamat la barou.
Şi, asta din partea uneia păţite, nu neapărat avocaţii cei mai vechi în meserie sunt şi cei mai buni şi nu cei mai renumiţi îţi vor câştiga cauza. Se poate ca primi să fie doar învechiţi iar ultimii să aibă cauze mai valoroase asupra cărora să se aplece.
Şi singurul avocat căruia pot să-i citesc gândurile, pentru a şti cu siguranţă, eu, nu a neglijat nici o cauză. Am incercat să nu ma investesc personal atât de mult precum am făcut-o la prima, să fiu mai detaşată. Asta ar trebui să vrea clientul, pe cineva detaşat, care vede limpede ce e de făcut şi nu se împiedică în vendete personale sau în suferinţa cauzată. Dacă ne vedeţi mai reci şi mai protocolari, înseamnă doar că, fără a avea toate frustrările clientului, ne-am asumat rezolvarea favorabilă a conflictului şi e ceva bun, nu de reproşat.
Alt motiv care duce la complicaţii inutile e când avocatul nu e complet informat asupra a ce a făcut clientul, pentru că la asta se ajunge. Probabil mai mult decât preotul, sau psihologul, chiar mai mult decât părinţii, avocatul nu judecă. Oricum a auzit mai rele şi nu pentru asta e plătit. Dacă nu acceptă să-ţi preia apărarea, mare pagubă, bine că ştii de la începuturi şi pe foamea asta chiar nu e cazul.
E foarte important: nu citim gânduri şi nu taxăm la oră, aşa că începe cu începutul şi nu omite detalii, ca la spovedanie, doar că, până la urma e posibil să fie cu happy ending, dacă-l baji pe inamic la origini. Remember că omisiunile se pot răzbuna şi nu ai vrea să fii bun de plată pentru că tu nu eşti prea vorbăreţ, că, la nivelul ăsta(instanţă, conflict, executori judecătoreşti) totul costă, orice prostie e evaluabilă în bani.
La primul meu caz, m-am identificat prea mult cu partea pe care o reprezentam, care nu mi-a spus, deşi am întrebat în repetate rânduri, o informaţie importantă şi am pierdut. E frustrant, puteam învârti altfel situaţia, puteam diminua măcar pierderile, dar am învăţat multe.
La final, ca avocat îţi iei onorariul şi pleci, dar niciodată nu voi înţelege de ce clientul plăteşte dar, nespunându-ţi toate relele pe care le-a făcut, nu profită pe deplin de banii lui. A, încă ceva, dacă se alege un avocat bun(putem să ne imaginăm că fâţele blonde, decoltate şi cu fuste până-n cur nu fac parte din categorie, nici domnii închişi la culoare cu limbaj de cartier) nu trebuie să îţi faci griji cu privire la discreţie, fiind implicaţi doar în situaţii litigioase, ştim consecinţele nerespectării obligaţiilor şi cu toţii am muncit prea din greu să ajungem unde suntem.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
