Mariage material

Si aici ma refer la tipi.
Circula mitul urban ca femeile sunt ahtiate dupa maritis, ca vanam barbati oricum, cu un picior de lemn, cu un ochi de sticla, cu burta, cu chelie, cu par in surplus in zone delicate. Oricum, doar posesori de ... cnp care incepe cu 1 sa fie ;).
Nu stiu cum se intampla prin alte cercuri, dar fetili mele sunt burlacite by choice. Unele cu relatii stabile, altele nu, majoritatea cerute deja de numeroase ori cu inele si tot, unele chiar cu excursii la Paris. Si totusi, neadaptatele de noi am zis nu hotarat.

Deci, marea intrebare, ce ar fi pentru noi, purtatoarele legitime de fuste, mariage material?
Adevarul e ca ne plac barbatii interesanti. Nu neaparat frumusei, nu vrem sa ne eclipseze. Pot fi urati incat sa se ciobeasca oglinda, daca au je ne sais quoi, cadem.
Vrem sa fie siguri pe ei, cel putin eu asta vreau, sa nu trebuiasca sa fac pe demoizella fragila si neputincioasa doar pentru a-i da lui ocazia sa se simta puternic si realizat. Imi iubesc cariera si, daca s-ar simti atacat si ar trebui sa aleg, oricat de mare dragostea ...
Vrem sa stie ce vor. Razganditul la infinit e apanajul femeilor. Suntem straight.
Vrem sa stie sa conduca. Nu cunosc nici o tipa care ar avea ganduri serioase cu un tip care sa nu stie sa conduca autoturisme de varii dimensiuni.
Nu ne plac cocotele, un tip care are mai multi pantofi/produse de ingrijire personala decat mine, imi trezeste suspiciune.
Ne place sa fim scoase in oras, sa fim puse la expozitie, preferabil in locuri cu mare vizibilitate. Vrem sa purtam rochii, blanuri si bijuterii si el sa fie mandru de frumusetea noastra.
Vrem sa fim apreciate, sa ni se aduca flori, nu suntem bucatarese/menajere. E mai ieftin sa angajezi.

In schimb oferim admiratie, zambete, mangaieri, masaje, intelegere, nu cicalim, gatim daca ti-e foame, daca nu avem chef, comandam, ne aranjam intotdeauna chiar si pentru o duminica lenesa petrecuta in casa.
Vrem un supererou pe care sa-l tratam corespunzator.
Din pacate gasim doar masculi dornici sa se cuibareasca in pestera, sa se reproduca, sa miroasa, sa renunte la obiceiurile bune care isi doresc sarmale.

Anna Nicole Smith, Chrystal Harrys & co.

In vremurile noastre iezista o noua cariera. Fuck doctorita, avocata, fotomodeala sau cantareata, sunt convinsa ca acum se naste o generatie de fetite care isi doreste sa fie blonde, cu sanii mari si un shugar daddy potent financiar.
Poate sunt aceleasi fetite care participa la concursuri de frumusete la 5 ani si au unghii tehnice si dinti albiti artificial.

Mi se pare trist. Tineretea e nepretuita si nimic, nici un gel de dus, indiferent de eticheta si pret nu poate spala urmele mainilor de mumie si a secretiilor cadavrului ambulant langa care iti petreci noptile.
Pot doar sa imi imaginez scarbita cum miroase respiratia sau corpul unui nene de 80 de ani care isi doreste sa para viril. Care parfum ar putea spala mirosul de moarte apropiata?

Obstacolul insurmontabil dintre mine si o cariera in domeniu nu e morala sau cosntiinta, ci scarba si frica. Mi-ar fi teama ca nenea imi fura tineretea, ca imi bea dorinta de a trai si ca, la finele legaturii, voi fi si eu o mumie. Mi-as examina corpul centimetru cu centimetru pentru a verifica daca nu cumva pielea atinsa de domn nu e cumva imbatranita prematur, daca nenea nu lasa riduri in urma precum pisica blana.

Sunt si parti bune, mi-ar placea sa fiu acoperita de diamante, plimbata doar cu limuzina si mandra proprietara a unui avion rosu. Dar nu la pretul acesta.
Totul are pret ladies!

Barbatii si amantele lor

In ultima vreme tot aud de actori cu amante.
In primul rand ma minunez de forma amantelor, adica sunt cam strambe si cam uzate, dar ce stiu eu de gusturile barbatilor?!
Apoi ma intreb ce e cu valul asta de neni prinsi cu degetele prin borcane straine? E ceva in aer?! Who knows..
Si cum s-o fi ajungand la publicitatea asta? De cand e o insigna de glorie (o, da, aici am ajuns, traduc) sa fii "cealalta femeie"? Altfel ce le-o fi impingand pe doamne la televizor sau pe la ziare?

Sunt convinsa ca barbatii inseala, si femeile pe de alta parte.
Sunt la fel de convinsa ca, dupa o anumita varsta, barbatii isi doresc corpuri tinere, tari si calde langa ei, nu neaparat mai bune, mai destepte, mai frumoase, doar tinere si admirative.
Imi inchipui ca, odata trecuti de un prag de varsta, barbatii se prostesc putin si devin victime usoare.
Si, imi imaginez, ca odata trecuta faza amorezarii, barbatii incep sa vada ca nu sunt foarte compatibili cu panseluta noua si proaspata si incep sa-i vada defectele.
Un nene de 67 de ani ii reprosa unei tipe de 23 ca el a crescut-o si ca e needucata si taranca, el a invatat-o sa manance cu tacamuri si asa zisa eticheta a mesei.
Iar cand aceste flori nubile constata ca rolul lor incepe sa fie cel de menajera si de sora medicala vor incepe sa strambe din nasucul fin si admiratia din privire va deveni altceva cand mirosul de mos nu mai e romantic.

Iar domnii copti uita, in focul pasiunii, ca sunt vulnerabili, trimit mesaje, uita de masurile de protectie, au incredere in amorul acestor gazele neprihanite si lasa pe seama lor contraceptia, mai mult, se filmeaza si le lasa lor inregistrarea pentru a le tine de urat. Doar pentru a se vedea in ziare cand flacara iubirii, inevitabil se stinge.

Smart up gentlemen, nu mai suntem demult flori neajutorate in cautare de protector si nici macar nu ne mai prefacem. Asumati-va consecintele dorintelor voastre si nu va mai vaicariti precum copiii.

Una dintre temele delicate de discutie in cuplu

Si nu tocmai printre cele clasice.
In orice cuplu tema copiilor e delicata si cea a usturimilor in locuri private,sau a veziculelor de lochid verde si mirositor, dar divaghez.
La ce ma refer e the money talk.
Nu mai avem 12 ani, toti avem venituri mai mici sau mai mari, sau ne dorim sa le avem.
Si, fiind entitati diferite, asa cum ne laudam, si remuneratiile sunt diferite.
Sfaturile cosmo sunt depasite in situatiile astea. Revistele glossy ne invata ca masculii sunt cei sensibili la castiguri inferioare, ca egoul lor fragil precum un ou nu rezista bine viforului feminismului oneros. Ca e bine sa ii protejam, sa ii ferim de cataclisme la nivelul masculinitatii lor, caci, cine stie? poate ne vor parasi tocmai pentru ca aducem acasa the bacon.
Dar, pe calea asta, doresc sa anunt revistele glossy ca lucrurile s-au schimbat.
Ieri, promenandu-ma gratioasa pe la mall, am concluzionat ca ma va deranja cand el va castiga mult mai mult decat mine.
Ma voi simti stanjenita cand el imi va cumpara cadouri mari si pompoase pe care eu insami nu imi voi fi putut permite sa le achizitionez. Ma voi simti incurcata cand el ma va invita la cina intr-un loc super si va plati stiind ca eu nu as putea sa o fac.
Gusturile mele sunt scumpe dar, in momentele de cumpana prefer sa keep a lid on them ideii de a mi le satisface altcineva.
Maybe i`m crazy, dar simt nevoia sa fiu egala, poate mai egala decat altii.

Libidinosii din cartier

Locuiesc intr-un cartier de case, vechi, nu viloace, nu de fite, suficient de aproape de centru, linistit, nu tare circulat. Singura atractie din acest cartier e stadionul cfr gratie caruia cateodata mai vine populatie in vizita pe aici, canta, striga si apoi merge acasa.
In lipsa locuitorilor celorlalte cartiere ale clujului, pe aici raman doar localnicii, care sunt putini si ciudati.
Ziceam odata ca autobusul e plin de babe si mosii nu sunt nicaieri. Dar am identificat predecesorii mosilor.
Sunt cocalarii care se aduna in locurile de interes, magazinul local.
Si isi cumpara bere, si fumeaza. Ar parea periculosi, in special pentru ca mirificul cartier nu prea e iluminat noaptea, dar sunt prea tristi.
Si barfesc, fluiera dupa domnisoare.
Si, cand nu sunt in haita, se uita doar luuuung si balos dupa domnisoare.
Asta am experimentat azi.

Oare ce isi inchipuie, ca daca lasa balele vizuale pe mine voi vedea lumina si calitatile lor de outstanding males?!
Dar comportamentul e prea cretin pentru a crede ca indivizii incearca legitim sa agate ceva.
De fapt sunt doar idioti, stiu ca nu au nici o sansa dar le place sa latre precum canii la luna.
Brrrr.

Am gatit zilele trecute

Si am avut febra, deci doua chestii noi si interesante.
Gatitul nu face parte dintre placerile mele. Poate pentru ca ma tai des, poate pentru ca ma ard sau ma ranesc in orice alt fel atasat de gatit.

Am auzit extrem de multe despre cum nici un barbat nu ma va lua de nevasta, ca voi muri singura doar cu pisicile mele care vor manca bucati din mine pana ne va gasi prietena mea cea mai buna, fata batrana si ea. Si totul pentru ca nu stiu sa gatesc.
Pentru ca, dupa cum spune intelepciunea noastra populara vorbitoare in dodii, dragostea - draga mea, trece prin stomac.
Si, ma loveste o pofta nebuna sa intreb, trece prin intestin urmand a fi eliminata ca orice altceva care trece prin stomac? Si tragem apa dupa dragostea asta digerata? Si dureaza cat un ciclu digestiv normal? Pentru ca ar fi complet irational sa pledge yourself for life daca motivul dureaza cateva ore.

Destul cu parerea mea despre intelepciunea populara si gatit.
Ideea e ca am gatit. Paste, pentru ca imi plac si fac parte dintre putinele feluri de mancare pe care le stiu gati.
Inspiratia am gasit-o pe un site suuuper care nu incarca bucatarii fragili, ca mine, cu retete complicate.

Si am gatit fussili cu busuioc, ciuperci, costita si spanac. Am adaugat si rosii si sos de rosii.

Ce pot sa zic e ca, in conditii optime, in care sunt inspirata, am chef si-mi e foame, pot sa gatesc.
Astept programarile la interviu a domnilor generosi care vor fi complet dornici de compania mea in urma publicarii acestei informatii.

Despre frumusete

Citeam postul asta si imi aminteam de momentele mele mai pufoase care mi-au dat ocazia sa ma lovesc de prejudecatile si ideile putine si fixe ale societatii noastre.
Toata existenta mea am fost subtire, am avut metabolismul acela nenatural care arde tot si nu depune nimic. Obisnuita fiind sa pot hapai orice, in orice cantitati si la orice ora fara a simti urmarile, la primul hop (a se citi boala grava si spitalizare), metabolismul a fugit in lume cu alta si am ramas eu, rotunjoara si frumoasa cum nu mai fusesem niciodata.
Pe langa consecintele hopului, mai ajunge fata acasa si constata ca e certata cu toate hainele preferate.
Depresie.

Nu stiam ce pot sa fac pentru a-mi reveni. Stiu, suna ciudat in lumea in care suntem bombardati de sfaturi cu diete si sport. Oricum, pana la urma, intr-un an lung de sport si mancat sanatos, am ajuns la forma initiala. De fapt mai buna, pentru ca acum sunt si tonifiata. Metabolismul e tot plecat in lume, dar am altul si sunt multumita de el.

Ce am constatat in perioada mea pufoasa a fost atitudinea oamenilor.
Primul pas pe care l-am intreprins dupa constatarea catastrofei a fost sa-mi cumpar haine potrivite si frumoase. Odata cu mine a crescut si decolteul.
Am inceput sa-mi aranjez parul cu grija mai mare.
Am acordat mai multa atentie machiajului, poate pentru a compensa dimensiunile fundului.
Oricum, pentru a atrage atentia in zonele frumoase.

La apogeul greutatii, mi s-a spus ca sunt frumoasa ca o papusa de barbati necunoscuti. Poate se refereau la papusile grasune, dar e bine sa accepti complimentele fara a le purica prea mult.
Cele mai rele, in privinta greutatii, sunt femeile. Poate pentru ca barbatii mi se uitau mesmerizati in decolteu. Dar singurele comentarii scarboase le-am primit de la doamne si domnisoare.
In principal doamnele trecute de varsta infloririi au fost cele mai veninoase. Newsflash! Atragand atentia unei tipe cu jumatate anii tai ca nu e in top shape nu iti readuce tineretea!

Am ajuns la concluzia ca faza cu silueta grisina a fost impusa de femei frustrate care nu au alta calitate decat slabimea. I`m not that.
Precum Holly Maddison - cea mai draguta dintre fetele de peste drum ;), sunt mandra de corpul meu si lumea poate sa si-o bage where the sun don`t shine!

Ce voiam de fapt sa spun cu intreaga poveste e ca sunt complet de acord ca, la orice greutate, in ciuda parerii generale, putem fi frumoase, ingrijite, fashion, cum vrem noi. Modelele plus size arata super, zilele trecute ma uitam cu ciuda la fotografii cu o tipa twice my size.

Despre feminism

Stiu ca am mai scris aici despre subiect dar niciodata nu voi putea sa-l acopar complet, task dificil pentru oricine.
E adanc inradacinat in noi "adevarul" ca valoarea noastra depinde direct de modul in care reusim sa placem unui barbat. De fapt, pentru mine, feminismul asta inseamna, ruperea legaturii directe intre ce sunt eu si ce crede un barbat despre mine.
Citeam azi un articol in care o tipa isi exprima parerea demna de evul mediu despre avort si despre libertatea sexuala in general.
Ideea care ma framanta, trecand peste cresterea tensiunii pe care mi-o provoaca discursurile anti-avort, e ca tipa sustinea ca noi acceptam ca tipii sa performe acts on us care noua, nu numai ca nu ne produc placere, dar sunt periculoase pentru noi doar pentru a le placea.
Si imi aminteam de un ex al meu care-mi spunea ca i-ar placea ca partenera lui (eu?) sa faca ce fac tipele din pornz. Eram tanara si pura atunci dar tot nu puteam sa nu ma intreb daca nu cumva tipul crede ca ce se intampla acolo e for realz si daca nu cumva isi imagineaza ca alora le place ce fac si nu gem doar for za love of money.
Concluzia mea nu poate fi decat ca, din pacate, multi si multe isi inchipuie ca sex e ce vad ei in filmulete pe net si ca placerea poate izvora doar din imitarea actorilor respectivi.
Simt nevoia de colegi de specie mai educati in domeniu.
Simt nevoia sa le spun unor tipe ca sunt mai valoroase decat copii ale blondelor siliconate si, repet, platite sa faca things si sa pretinda ca le place on film.

In legatura cu asta, citeam un alt articol despre cum cultura americana: disney, miley cirus si toate lolitele au afectat dezvoltarea fetelor. Un efect e fluxul de poze dezgolite a unor domnisoare care inca nu au dreptul legal de a consuma alcool pe site-urile de socializare.
Si iar apare ideea de a ne conforma unui standard stabilit de un mascul, e o cursa pentru a placea fara a cugeta putin asupra cui dorim asa de mult sa placem si de ce. Care sunt beneficiile in a ne integra in tiparul care place sau ar trebui sa placa masculilor in general.
Dorim un tip superficial care sa nu-si doreasca nimic in afara modelului aprobat? Care sa nu vada in spatele  perdelei de smoke and mirrors?
Si, pe de alta parte, apare modelul de ingenua in societate si dezlantuita in dormitor. Ar trebui sa parem printese neajutorate pentru a mangaia orgoliul unui print salvator inchipuit in public si rodul fanteziilor pe care acesta nu are curajul sa le impartaseasca dar noi, in calitate de femei moderne, trebuie sa le ghicim si sa le personificam in dormitor.

First of all, let`s just stop and ponder la ce model de barbat(?) atragem cu atitudinea asta si daca il vrem.
Nu stiu cine ar dori tipul atat de nesigur incat are nevoie de carje si sa "puna la locul ei" femeia, adica sa-i mai taie din elan si entuziasm, nu de alta, dar unde am ajunge daca ar fi o intrecere corecta? Poate, din rezultate, ar reiesi ca sunt mult prea multi barbati neajutorati si frustrati si mitul femeii slabe si in need of protection e doar un mit.
And second, nu stiu daca se aplica universal, dar poate personalitatea unica a fieacreia e mai interesanta decat stereotipul care ne e livrat din toate sursele posibile. Zic sa incercam si, daca in realitate nu e, putem oricand sa ne intoarcem la lolitele dezlantuite care suntem dorite a fi.