Cu si despre dragoste

* o, da, i`m inlove, dar nu despre asta e vorba.

In experienta mea, dragostea se comporta ca o boala. In prima faza, nu poti dormi, nu poti manca, esti obsedat de obiectul afectiunii, nu te poti concentra la activitati curente si uzuale, in cazul meu, esti predispus la cazutul in gropi, accidente de circulatie si poate ajunge pana la vacante la spital.

Urmatoarea etapa e sa get the guy. Pentru a obtine orice, ai nevoie de un plan. In starea descrisa, e destul de complicat sa devise one si mi se pare surprinzator cate succese se inregistreaza in domeniu.

Aici sunt doua mari posibilitati, fie you don`t get him because you`re too inluuuuuv si disperata iar urmarea e ca fie mai disperi un an,doi pentru a concluziona ca toti barbatii e dobitoci, fie you get on with it invatand o lectie importanta ca disperarea nu aduce nimanui nimic.
Cum ziceam, succesele sunt rare, surprinzatoare si nuantate. Adica nenea (scriem din perspectiva unei mademoiselle aici) poate fi mai rational, poate urmari scopuri mai putin onorabile, poate doar sa vrea sa para interesant, poate sa fie plictisit sau, wander of wanders, poate sa fie sincer interesat.
Urmare a primelor motive care stau la baza unei acceptari aparente, urmarile sunt similare esecului, se pot trage invataminte valoroase, sau se poate ajunge la concluzia ca barbatii e porci.
Oricum, suferinta emotionala si fizica e mare. Unii se ingrasa, altii slabesc, nimeni nu se poate concentra, toti facem prostii.

Sa zicem ca totul merge bine si e un succes. Sa ne imaginam ca si el e inamorat de tipa. Urmeaza o perioada roz, in care continua stresul emotional si fizic. Sa zicem ca tumultul se termina dupa doua luni. In aceasta perioada, cei doi porumbei isi vor fi secat resursele fizice, isi vor fi consumat credibilitatea profesionala/scolara si vor fi atins limita rabdarii apropiatilor.

Urmatoarea faza a catastrofei e momentul in care se trezesc mieluseii din starea de bliss indusa chimic. Ea il imagineaza pe el cu alte tipe, are dubii privitoare la calitatile ei fizice, devine posesiva si teritoriala. El incepe sa nu o mai vada printr-o lentila roz, micile defecte pe care le iubea devin enervante, posesivitatea ei nu mai e dulce ci iritanta, ar dori sa reia relatiile cu prietenii care nu ii provoaca disconfortul pe care i-l provoaca ea si, probabil urmare a obsesiei ei, se imagineaza si el cu alte tipe.

Drama iese la suprafata, toata tesatura pastelata a lunilor trecute este sfasiata, ultimatumuri, scene publice, lacrimi, disperare.

Posibilitatile sunt multe, dar asta e o relatie imaginara tip pe care am vazut-o in practica si care reprezinta o medie.

Concluziile mele sunt:
1. Disperarea nu e atragatoare.
2. Lacrimile uratesc.
3. Oricat ar nega partenerul, estetica e importanta in everyday life.
4. Cel mai bun mod de a-l indeparta e sa fii geloasa si clingy.

Astea se aplica si la the opposite sex.

To whom it might concern

Sau sfaturi pentru phone stalkers.

Nu pot intelege, oricat incerc, de ce ai suna la un numar necunoscut sperand? ca e o fata pe care ulterior sa o bantui cu telefoane la cele mai ciudate ore ale zilei/noptii.
Sau, in cazul in care ai numarul unei fete pe care o placi, de ce ai suna si nu ai spune cine esti, de unde va cunoasteti and ask her out.

Si, aici incep sfaturile pentru stalkerii care doresc sa isi imbunatateasca jocul, desi, lipsa mea anterioara de penetrare a psihicului unui asemenea specimen ma face sa nu fiu sigura ca acestia ar dori asa ceva, sau care e scopul final al intreprinderii lor, but go with me on this.

Sa zicem ca stalkerul nostru se afla in posesia unui numar de telefon al unei tipe si se hotaraste sa o sune. Experienta mea in domeniu a fost de la sumbra la plictisitoare.
Sfatul e sa va prelucrati ideile, hotarati care e impresia pe care doriti sa o lasati si actionati in consecinta.
Pentru a victima ingrozita, puteti respira greu la telefon, sau, in cazul in care aveti informatii despre ea, folositi-le. Laudati-i lenjeria pe care o purta azi, complimentati-i felul in care isi dadea suvita de pe frunte. Nimic nu ne va ingrozi mai tare decat ideea ca avem un psihopat care ne urmareste fiecare pas.
Daca se doreste o victima fericita, care sa doreasca sa va raspunda la telefon, glumiti cu ea, e binecunoscut ca ne plac barbatii/creaturile care ne fac sa radem.
Nu incercati sa amestecati cele doua sentimente, it does not end good.

La un moment mai apropiat sau indepartat al relatiei stalker/victima, aceasta din urma nu isi va mai dori sa primeasca telefoane ciudate si va intreprinde ceva in directia asta. Ca o victima ce sunt, eu am vorbit cu providerul de telefonie mobila pentru a bloca numarul de telefon, mi-am cumparat telefon samsung pentru ca au optiunea de a blacklist numere si nu mai trebuie sa trec prin purgatoriul prin care ma trece compania de telefonie mobila de fiecare data cand am nevoie. Din aceasta pozitie, le recomand tinerilor doritori cumpararea cartelelor reincarcabile, change your number before she can block you.

Si, apogeul relatiei mele cu un fost stalker over the phone a fost cand m-a sunat la 00.01 de ziua mea. Un nene care spune ca nu te cunoaste, care spune ca e din alt oras, care spune ca ti-a gasit numarul pe un telefon cumparat second sa iti stie ziua de nastere si insista sa fie primul care te felicita e pur si simplu skin crawling.
Pentru cateva saptamani ma simteam urmarita, imi tineam draperiile trase day in day out si, in the back of my mind, era intotdeauna EL so mission accomplished.

Craii moderni

Din frageda pruncie, noua, fetelor, ni se inoculeaza fantezia cu fat frumos si ileana cosinzeana. Noi suntem printese, neajutorate, frumoase, proaspete ca niste flori si equally sensibile, iar our beaus ar trebui sa fie niste cavaleri pe cai albi care sa ne salveze de neplacerile cotidiene care, in aceasta fantezie, sunt balauri cu sapte capete sau zmei into s&m.

Asa ajungem sa ne dorim ca fiecare barbat pe care il intalnim sa fie aureolat de glorie, sa fie larger then life, sa fie propriul nostru cavaler descins din tablouri si calit in focul bataliilor.
Toata fantezia asta e bolnava si ne duce doar spre dezamagiri, asta nu ar fi nimic, majoritatea dintre noi o consitentizeaza si restul si-ar crea-o singure daca nu le-ar fi transmisa genetic. Problema e calitatea slaba a crailor moderni.

Am renuntat de mult sa caut the perfect male specimen, poate din cauza ca nu ma pot hotara care ar trebui sa-i fie calitatile, poate din cauza ca nu sunt disperata sa-l gasesc si, daca l-as gasi, ce as face cu el? Soo many questions...

Dar, on a daily basis, ma intalnesc cu domni de varii varste care isi doresc cu disperare sa para dashing si fermecatori, sa-mi atraga atentia mie si restului populatiei feminine, sa fie admirati pentru calitatile masculine.
Dezamagirea e crunta, mediocritatea ar fi acceptabila daca nu ar insista sa se expuna, chiar sub-mediocritatea ar fi tolerabila, dar insistenta de a-ti etala golul sufletesc si lipsa oricarei calitati redeeming e chinuitoare pentru interlocutor.
Iar cand o fata iti spune nu, contrar legendei populare, chiar inseamna nu iar a insista, te face sa pari putin creepy.
Nu stiu despre altele, dar pe mine si pe prietenele mele nu ne poti cumpara cu un cocktail iar insistenta ta de a ne oferi a drink ne face doar sa credem ca ne consideri atat de ieftine.
Daca vrei sa abordezi o fata intr-un club, make eye contact first, daca iti zambeste it`s a go, daca te evita alege pe altcineva. Contrar credintei populare, nu suntem disperate dupa atentie masculina, sometimes, girls just wanna have fun.
Iar daca, in urma incercarii tale de a dansa cu mine, mai am si peste 3 zile amprentele tale imprimate sub forma de urme vinete in mana, something`s wrong, and not with me.

Sfatul meu e sa mai inlocuiti frazele carlig menite sa ne faca fustele sa cada cu un salut sau cu o prezentare civilizata, `cause you just seem desperate and desperation never attracted anyone si if you get rejected, find another girl, `cause pentru fiecare printesa in turnul ei de fildes ca mine, se gasesc 10 tipe doritoare de masculi, cum or fi ei. There`s somebody for everybody, but it`s just not me.

sursa imaginii: talesoftime.co.uk

Complexul eroului salvator

Il am. Constant, zi de zi, trebuie sa-mi reamintesc ca nu e responsabilitatea mea sa salvez catei, pisicute, pasari, inclusiv gandaci. Ultima fiinta salvata a fost o soparla, spre disperarea motanului. Mustele, gandacii zburatori nu se pun, ca pe astia ii evacuez din dormitor in fiecare zi.

In fiecare operatiune de salvare, sau pornire de salvare, pierd ceva. Nu ceva fizic, un bun corporal cum ar spune marile minti juridice, ci a part of me. Cand vad o pisica necajita a little piece of my soul dies. Cand am prins soparla spre a o salva... sa zicem doar ca soparlele si orice animal acoperit cu solzi nu sunt preferatele mele si i cringed just a little. Sper ca nu i-am ranit sentimentele.

Dar adevaratele gauri negre emotionale, adevarata problema si partea idioata a complexului meu sunt oamenii. Iau omul defect si ma zbat si ma agit sa-l repar. Adica, iau fata complexata si, peste 2-3 ani e vesele, sigura pe ea si complexele majore sunt intrate serios la apa. Iau fata constipata, careia ii e teama de sexul opus si puternic si in 4 ani de facultate ajunge sa mearga la intalniri, nereusite, dar e un progres major.
Astea sunt marile succese, dar incercarile sunt nenumarate si dezamagitoare. De aici reactia mea puternica impotriva victimelor inchipuite si plangaciosilor nemotivat.
Note to self, nu mai colectiona oameni vagabonzi.

Încercări şi praguri

Am, vara asta, un examen greu. De fapt cred că i s-a format o aureolă de dificultate de către colegii mei absolvenţi care au încercat şi au picat glorios. Cred cu tărie că vremea şpăgii şi a relaţiilor a apus(nu zic că mijloacele alternative au dispărut complet) şi orice examen, orice job, orice chestie supusă concursurilor, poate fi câştigată de cel care ştie cel mai mult, de cel care a muncit îndeajuns. Aureola de care ziceam o fi rezultat din experienţele negative a celor care au "încercat", urmând înţelepciunea din moşi strămoşi.

No, deci, ce vreau eu să zic e că învăţ cu spor, muntele de cărţi pare că creşte, nu scade cu trecerea timpului, îmi place să mă documentez, îmi place domeniul, dar undeva, in ză back of my head, am un dubiu... mă roade o nesiguranţă.
Pentru a mă motiva, voi expune aici, sub protecţia anonimatului, avantajele mici ale luării examenului.
1. independenţă, faptul că mă voi muta în alt oraş
2. avantajele pecuniare
3. îmi voi schimba laptop-ul, nu că ăsta ar avea ceva, dar va trebui să fie mai mobil şi nenea pe care îl am acum are ecran de 17" şi e cam mărişor şi greucean. Fără a mă dezminţi, vreau unu' roş' şi cu ecran de 15 şi să-i ţină bateria for ever.
4. voi investi într-o nokia sau samsung maaare cât o zi de post, cu touchscreen şi-sau tastatură qwerty cu wireless. acum am samsung corby cu tastatură qwerty, fără wireless.
5. ştiu că mi-ar plăcea jobul şi ar fi şi bine plătit, nu ar presupune ca eu să-mi lăţesc fundul 12 ore pe zi pe un scaun ergonomic and I would love that.

Mai adaug când îmi vin idei. Şi nu zic despre ce e vorba, că sunt superstiţioasă and the last thing I want is tu jinx it. Mă gândesc să adopt o pisică neagră pentru noroc, mi-am cumpărat accesoriile papetăriice norocoase... I went all the way for this.