Pentru ca azi e one of thoooose days.
1. Ascult muzica vesela, roxette & stuff.
2. I sing along, nu sunt cel mai gifted cantaret, but i try si conteaza, nu?
3. Dansez, diseara, nu acum. Dar diseara daca vedeti una dansand her heart out, in cluj, intr-un club de copii prosti, that`s me.
4. Tocmai am terminat sa-mi fac manichiura rosie.
5. O cutie de ciocolata zace goala si violata pe podea. Poate plange.
6. In mod normal as avea un pahar de vin rosu langa mine, dar azi sunt de serviciu, avocatii stiu de ce.
7. Imediat ce mi se usuca manichiura, bucle vor aparea in parul meu apoi pene, apoi flori.
8. Imi compun o tinuta funky pentru diseara pentru a mai taia monotonia costumelor negre/indigo/gri inchis.
And still i want to run away so far and so fast, vreau sa nu ma mai cunoasca nimeni si sa fiu invaluita de frigul familiar si protector.
Good night, sweet prince.
Se afișează postările cu eticheta melancolie. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta melancolie. Afișați toate postările
sâmbătă, 17 septembrie 2011
marți, 19 aprilie 2011
marți, 1 martie 2011
Again despre mijloacele de transport in comun recte linia 38 din Cluuuj
SI despre minunata strada a Vanatorului din aceeasi urbe.
Cartierul Gruia, care adaposteste aceste monumente, e populat de pensionari. Majoritatea sunt pensionare pentru ca mosii dispar misterios.
Pensionarele din Gruia adora sa participe la reprezentatiile matinale ale bisericii din Gruia, apreciaza mersul la piata si dezbaterea publica a preturilor.
Si doamnele pensionare circula cu autobusul. Linia 38 mai exact.
Ieri am inceput sa circul si eu cu acelasi mijloc de transport. Si am constatat ca, printre babe, se mai ascunde cate un june. Din pacate, acesti cavaleri viteji arata de parca ar fi mandri posesori a 3 pisici obeze si ca mamica inca le alege hainele de servici in fiecare dimineata.
Ma intreb daca batranetea se ia si daca voi circula suficient cu aceasta masina a timpului voi cobora avand 100 de ani.
Si, de cand strada Vanatorului a devenit o artera importanta si ultra-circulata? Azi, la 18.03, 4 autovehicule s-au intalnit pre dansa. Sa dezvelim o placa pentru comemorarea evenimentului.
Cartierul Gruia, care adaposteste aceste monumente, e populat de pensionari. Majoritatea sunt pensionare pentru ca mosii dispar misterios.
Pensionarele din Gruia adora sa participe la reprezentatiile matinale ale bisericii din Gruia, apreciaza mersul la piata si dezbaterea publica a preturilor.
Si doamnele pensionare circula cu autobusul. Linia 38 mai exact.
Ieri am inceput sa circul si eu cu acelasi mijloc de transport. Si am constatat ca, printre babe, se mai ascunde cate un june. Din pacate, acesti cavaleri viteji arata de parca ar fi mandri posesori a 3 pisici obeze si ca mamica inca le alege hainele de servici in fiecare dimineata.
Ma intreb daca batranetea se ia si daca voi circula suficient cu aceasta masina a timpului voi cobora avand 100 de ani.
Si, de cand strada Vanatorului a devenit o artera importanta si ultra-circulata? Azi, la 18.03, 4 autovehicule s-au intalnit pre dansa. Sa dezvelim o placa pentru comemorarea evenimentului.
Despre ce este si ce nu este de vanzare
Am auzit de multe ori ca totul si toti suntem de vanzare. Parol care ma deranjeaza din multe motive, primul ar fi generalizarea. Urasc generalizarile si descalific din statutul de fiinte cerebrate pe toti generalizatorii. Apoi mai e oribil faptul ca vorbitorul crede ca, daca el are un defect, apoi sigur il avem cu totii, sau cel putin majoritatea, pentru a-l justifica. Ia mai megeti toti, grow a pair si recunoaste-ti-va defectele ca e semnul incipient al aparitiei coloanei vertebrale.
In afara criticilor formulate mai sus, sunt de acord ca majoritatea lucrurilor si oamenilor sunt de vanzare, fie direct, fie indirect.
Cred ca e semn de barbatie, in sens larg bineinteles, si sa recunosti fara subterfugii ca esti pe piata. Si nu ma refer aici la prestatorii clasici de servicii, categorie in care ma incadrez precum vita in cireada, ci la cei dintre noi al caror suflet, demnitate, orgoliu, chestii indepartate de ocupatie, profesie, sunt de vanzare.
Clar, daca cineva vine cu bani potriviti, intre 8 si 16, ma gaseste la birou si cere o consultatie juridica, poate cumpara 30 de minute din timpul meu. Dar in conditiile stabilite de mine. Si doar in domeniul care-mi e pe piata.
Si acum ma intreb ce as cere pentru a vinde mai mult. Nu includ afectiune, dragoste etc. Ma refer doar la bani sau foloase materiale diverse.
Nu pot sustine ca sufletul meu e deasupra unui pact cu diavolul, doar ca as cere ceva cu adevarat valoros.
Scriam zilele trecute despre amante - in imaginatia mea si ma intrebam azi ce m-ar impinge la a deveni femeia intretinuta si, sper ca nu, domesticita a unui nene de care ma leaga doar dorinta spoliatoare. Probabil multe si stralucitoare si cele mai bune prietene ale femeii.
Zic doar.
In afara criticilor formulate mai sus, sunt de acord ca majoritatea lucrurilor si oamenilor sunt de vanzare, fie direct, fie indirect.
Cred ca e semn de barbatie, in sens larg bineinteles, si sa recunosti fara subterfugii ca esti pe piata. Si nu ma refer aici la prestatorii clasici de servicii, categorie in care ma incadrez precum vita in cireada, ci la cei dintre noi al caror suflet, demnitate, orgoliu, chestii indepartate de ocupatie, profesie, sunt de vanzare.
Clar, daca cineva vine cu bani potriviti, intre 8 si 16, ma gaseste la birou si cere o consultatie juridica, poate cumpara 30 de minute din timpul meu. Dar in conditiile stabilite de mine. Si doar in domeniul care-mi e pe piata.
Si acum ma intreb ce as cere pentru a vinde mai mult. Nu includ afectiune, dragoste etc. Ma refer doar la bani sau foloase materiale diverse.
Nu pot sustine ca sufletul meu e deasupra unui pact cu diavolul, doar ca as cere ceva cu adevarat valoros.
Scriam zilele trecute despre amante - in imaginatia mea si ma intrebam azi ce m-ar impinge la a deveni femeia intretinuta si, sper ca nu, domesticita a unui nene de care ma leaga doar dorinta spoliatoare. Probabil multe si stralucitoare si cele mai bune prietene ale femeii.
Zic doar.
duminică, 27 februarie 2011
Viata de amanta
In imaginatia mea that is, pentru ca nu am experimentat-o niciodata.
Am citit prea mult Balzac in my time, recunosc, dar imi imaginez salasul unei amante intr-o casa mare si frumoasa cu accente decadente, interbelice, cu o curte obscen de mare si manichiurata.
Imi imaginez un conac decorat imbelsugat, cu porti impozante si alee care duce la intrare, acoperita cu o scoica de sticla si inflorescente de fier forjat.
Interiorul abunda in plus, catifea si matase. Peretii ii sunt tapetati cu matasuri, mobilele ii sunt tapitate cu matase brodata sau cu plus, draperiile sunt din catifea grea si pufoasa.
Mobila e luis XIV, are boudoir precum orice urmasa demna a lui Margot.
Garderoba amantei cuprinde doar matasuri, blanuri si dantelele cele mai fine. Daca detine denim, o va ascunde mai bine decat orice serviciu secret.
Amanta are o colectie uriasa de pantofi si posete.
Toate posesiunile acestei fapturi demonstreaza ca scopul ei in viata e placerea nu utilitatea.
Camera de baie a amantei nu contine o cabina de dus, ci o cada sofisticata pe picioare de alama, are ferestre mari care dau spre terasa si perdele fine precum panza de paianjen.
Dormitorul amantei are un pat urias cu baldachin si lumini catifelate, asternuturile amantei sunt matasoase si au o culoare special facuta pentru a-i pune in valoare pielea.
Amanta se plimba in cele mai luxoase limuzine. Cu sofer.
Are ca singura preocupare propria ei frumusete. De cand se trezeste, se auto perfectioneaza, este catifelata, hidratata, exfoliata si singurele fire de par de pe corpul ei sunt alese cu grija.
Parul amantei e perfect coafat si miroase a trandafiri.
Pielea amantei intra in contact cu cele mai alese pomezi.
Parfumul amantei e cel mai pretios, atent ales, aproape unic chiar.
Nu numai ca isi perfectioneaza fizicul, dar are grija si de intelectul ei. Sunt atatea femei frumoase, dar combinatia de cultura si frumusete e mai rara decat am putea crede. Cum altfel sa mentina interesul barbatilor puternici decat avand mereu ceva nou de spus?
Dar cel mai important ingredient e atitudinea ei. Orice femeie poate fi frumoasa si atragatoare, dar amanta are ceea ce ii face pe barbati sa plateasca averi si chiar suflete pentru a o avea. In conditiile ei, nu ale lor.
Amanta e o feminista. Vinde ceva, dar asta nu inseamna ca ea insasi e de vanzare.
Bineinteles majoritatea amantelor nu prea seamana cu ce am descris eu, dar, daca as fi fost una, asta ar fi fost povestea mea.
Am citit prea mult Balzac in my time, recunosc, dar imi imaginez salasul unei amante intr-o casa mare si frumoasa cu accente decadente, interbelice, cu o curte obscen de mare si manichiurata.
Imi imaginez un conac decorat imbelsugat, cu porti impozante si alee care duce la intrare, acoperita cu o scoica de sticla si inflorescente de fier forjat.
Interiorul abunda in plus, catifea si matase. Peretii ii sunt tapetati cu matasuri, mobilele ii sunt tapitate cu matase brodata sau cu plus, draperiile sunt din catifea grea si pufoasa.
Mobila e luis XIV, are boudoir precum orice urmasa demna a lui Margot.
Garderoba amantei cuprinde doar matasuri, blanuri si dantelele cele mai fine. Daca detine denim, o va ascunde mai bine decat orice serviciu secret.
Amanta are o colectie uriasa de pantofi si posete.
Toate posesiunile acestei fapturi demonstreaza ca scopul ei in viata e placerea nu utilitatea.
Camera de baie a amantei nu contine o cabina de dus, ci o cada sofisticata pe picioare de alama, are ferestre mari care dau spre terasa si perdele fine precum panza de paianjen.
Dormitorul amantei are un pat urias cu baldachin si lumini catifelate, asternuturile amantei sunt matasoase si au o culoare special facuta pentru a-i pune in valoare pielea.
Amanta se plimba in cele mai luxoase limuzine. Cu sofer.
Are ca singura preocupare propria ei frumusete. De cand se trezeste, se auto perfectioneaza, este catifelata, hidratata, exfoliata si singurele fire de par de pe corpul ei sunt alese cu grija.
Parul amantei e perfect coafat si miroase a trandafiri.
Pielea amantei intra in contact cu cele mai alese pomezi.
Parfumul amantei e cel mai pretios, atent ales, aproape unic chiar.
Nu numai ca isi perfectioneaza fizicul, dar are grija si de intelectul ei. Sunt atatea femei frumoase, dar combinatia de cultura si frumusete e mai rara decat am putea crede. Cum altfel sa mentina interesul barbatilor puternici decat avand mereu ceva nou de spus?
Dar cel mai important ingredient e atitudinea ei. Orice femeie poate fi frumoasa si atragatoare, dar amanta are ceea ce ii face pe barbati sa plateasca averi si chiar suflete pentru a o avea. In conditiile ei, nu ale lor.
Amanta e o feminista. Vinde ceva, dar asta nu inseamna ca ea insasi e de vanzare.
Bineinteles majoritatea amantelor nu prea seamana cu ce am descris eu, dar, daca as fi fost una, asta ar fi fost povestea mea.
miercuri, 16 februarie 2011
Deliciul intimitatii
Toti ne dorim sa pasim in lumea calda si parfumata a spatiului intim al cuiva. Ne simtim in siguranta, aparati. Credem ca avem prieteni si, in era facebook, ce e mai important decat prietenia?
Cautam bucatele de intimitate peste tot. Scotocim internetul dupa faramele uitate de straini pe twitter sau printre bloguri.
Sunt convinsa ca putem urmari intregi relatii dupa firmiturile gasite pe internet. Cand s-au cunoscut, cand si-au schimbat statutul pe facebook ergo relatia a devenit serioasa, cand s-au certat, deci ea a sharuit un clip plangacios pe twitter.
Povestea poate fi ilustrata, pe facebook gasim poze din diverse epoci. Putem vedea tinta in tinerete, in pozele prietenilor taguiti, putem vedea poze neplacute.
E suficient de usor sa afli informatii profesionale despre oricine, cv-uri pe site-uri de job-uri, fotografii pe numitele cv-uri.
Citesc bloguri si e aceeasi poveste. Poti afla bits & pieces despre diverse suparari ale autorului. Scrie lumea la necaz diverse, uneori la alcolizare, alteori scrie indiscret.
Oricum, cu suficienta usurinta putem primi picaturi de informatii personale.
Faramite din personalitatea cuiva, asta cautam.
Oare din cauza ca nu avem noi una proprie?
Perhaps, perhaps, perhaps.
Cautam bucatele de intimitate peste tot. Scotocim internetul dupa faramele uitate de straini pe twitter sau printre bloguri.
Sunt convinsa ca putem urmari intregi relatii dupa firmiturile gasite pe internet. Cand s-au cunoscut, cand si-au schimbat statutul pe facebook ergo relatia a devenit serioasa, cand s-au certat, deci ea a sharuit un clip plangacios pe twitter.
Povestea poate fi ilustrata, pe facebook gasim poze din diverse epoci. Putem vedea tinta in tinerete, in pozele prietenilor taguiti, putem vedea poze neplacute.
E suficient de usor sa afli informatii profesionale despre oricine, cv-uri pe site-uri de job-uri, fotografii pe numitele cv-uri.
Citesc bloguri si e aceeasi poveste. Poti afla bits & pieces despre diverse suparari ale autorului. Scrie lumea la necaz diverse, uneori la alcolizare, alteori scrie indiscret.
Oricum, cu suficienta usurinta putem primi picaturi de informatii personale.
Faramite din personalitatea cuiva, asta cautam.
Oare din cauza ca nu avem noi una proprie?
Perhaps, perhaps, perhaps.
sâmbătă, 12 februarie 2011
vineri, 4 februarie 2011
Cujetari racite
Inca sunt racita si cujet, pentru ca altceva nu prea pot sa fac.
Ce-i cu raceala asta? Nu mai trece odata. Sunt fericita ca am trecut de faza cu febra, dar acum abia pot sa stau in picioare, ma simt faint, ametesc, am momente in care mi se incetoseaza vederea si, nu, nu am baut alcool de o saptamana.
Spalam vasele si ascultam radio. In bucatarie am ceva antic dar dragut la care trebuie sa cauti canalele by hand... let`s just say ca nu e placut si nu stiu niciodata ce ascult. Fiind din cluj, sunt suspicios de multe posturi maghiare, asta am descoperit azi. Ce m-a impins spre gestul necugetat de a schimba canalul you ask? Faptul ca, fiind ora fixa, dadeau stiri si they went on and on despre un sondaj care demonstra ca romanii sunt pesimisti, criza, scaderi salariale etc samd si in 2-3 minute tanti cu probleme evidente de exprimare (probabil absolvise universitatea tehnica) se innamolea mai mult si mai mult in pesimismul generalizat. Let`s just say ca sondajul respectiv era popular si l-am mai gasit pe alte canale. Poate si pe cele maghiare, who knows?
Asa am gasit Rock Station. Habar nu am pe ce frecventa. Au muzica atat de buna, dj-ul sau cum se numesc vorbitorii era ok, fara saliva excesiva de inghitit, fara vocale repetate aiurea, vocabular satisfacator si fara glume cretine. Putini dintre noi au simtul umorului, remember that prezentatori de orice fel cand incercati sa fiti funneh. Nu sunteti.
Si, sunt convinsa ca mai aveam si alte cujetari, dar le-am uitat.
I`m ill after all.
O, da, ps. prajitura si chipsurile nu ajuta la raceala.
Ce-i cu raceala asta? Nu mai trece odata. Sunt fericita ca am trecut de faza cu febra, dar acum abia pot sa stau in picioare, ma simt faint, ametesc, am momente in care mi se incetoseaza vederea si, nu, nu am baut alcool de o saptamana.
Spalam vasele si ascultam radio. In bucatarie am ceva antic dar dragut la care trebuie sa cauti canalele by hand... let`s just say ca nu e placut si nu stiu niciodata ce ascult. Fiind din cluj, sunt suspicios de multe posturi maghiare, asta am descoperit azi. Ce m-a impins spre gestul necugetat de a schimba canalul you ask? Faptul ca, fiind ora fixa, dadeau stiri si they went on and on despre un sondaj care demonstra ca romanii sunt pesimisti, criza, scaderi salariale etc samd si in 2-3 minute tanti cu probleme evidente de exprimare (probabil absolvise universitatea tehnica) se innamolea mai mult si mai mult in pesimismul generalizat. Let`s just say ca sondajul respectiv era popular si l-am mai gasit pe alte canale. Poate si pe cele maghiare, who knows?
Asa am gasit Rock Station. Habar nu am pe ce frecventa. Au muzica atat de buna, dj-ul sau cum se numesc vorbitorii era ok, fara saliva excesiva de inghitit, fara vocale repetate aiurea, vocabular satisfacator si fara glume cretine. Putini dintre noi au simtul umorului, remember that prezentatori de orice fel cand incercati sa fiti funneh. Nu sunteti.
Si, sunt convinsa ca mai aveam si alte cujetari, dar le-am uitat.
I`m ill after all.
O, da, ps. prajitura si chipsurile nu ajuta la raceala.
duminică, 17 octombrie 2010
Margo - cap. 1 Time is an ilusion, love is certain
Are 93 de ani, implineste 94 peste trei luni. Timpul, aceasta conventie sociala, nu mai are nici o semnificatie pentru ea. Nu mai simte lumina soarelui pe piele, ochii ei prefera sa priveasca trecutul nu realitatea, simte ca acest corp nu este al ei.
Se odihneste pe un fotoliu in proximitatea focului din semineu, doar din obisnuinta, raceala care o inconjoara nu mai poate fi de mult sparta de caldura conventionala.
Rochia de catifea in culoarea cernelii ii mangaie pielea. Colierul din trei siraguri de perle mari, grele este singura sursa de caldura pe care o mai simte, perlele acelea au mai multa viata decat ea. Inelul cu diamante pe care il poarta e o obisnuinta, l-a uitat pe deget cu 20 de ani in urma ca si cum ai uita o carte intr-un tren si acum ii e indiferent, dar perlele sunt un simbol al vietii ei, a esentei ei si nu se va desparti de ele cat timp va avea o urma de viata in ochi.
Parul alb e inca lucios si des, tuns bob il lasa drept pe langa fata, a renuntat la cochetaria aranjarii lui in ultimii ani, reflexia in oglinda e necunoscuta, o evita cu perseverenta. Poate lumina din ochi si o tresarire involuntara a buzelor ii aduc aminte de cea care era.
Pe peretele bibliotecii unde isi petrece dupa-amiaza este un tablou, un cires inflorit al carui miros razbate din ceturile memoriei sub care isi ia ceaiul o doamna purtand o rochie de dantela inspumata alba. Trasaturile doamnei nu se pot distinge, linia gatului ei si pozitia capului exprima fericirea si dragostea pentru care poetilor le-ar trebui mii de volume iar acum e doar o poveste uitata.
Cand el a pictat tabloul, ea avea douazeci de ani. Il cunoscuse cu doua luni inainte si evenimentul avuse amploarea unui cataclism geologic. Cunoscuse dragostea pura, casta, tandra ca o briza parfumata, dar aceasta noua senzatie era nemaiintalnita. Pentru el abandonase totul, un logodnic devotat, prieteni contrariati, parinti neincrezatori si raniti. Plecasera in lumea larga pentru a o imbogati cu dragostea lor. Locuri cunoscute, Parisul, Venetia, Roma, Cairo vazute prin lentila iubirii impartasite pareau noi, murdaria si agitatia care altadata o dezgusta, la bratul lui avea un farmec special. Il insotea, il urmarea pictand, urmareau spectacole la opera, aveau intrare in cele mai fanteziste saloane, viata avea farmec.
Cat de naiva fusese? Nu, nu putea spune asta, si acum ar lua aceeasi decizie stiind ce va urma. Un om care nu simtise o asemenea dragoste, traise in van, iar ea avea multe sa-si reproseze, dar nu ca isi irosise viata.
Cum nu prevazuse faptul ca un sentiment atat de intens nu putea continua? Cum nu intrezarise posibilitatea ca perfectiunea iubirii lor va atrage mania zeilor?
Stupid, ca toate accidentele, s-a produs si acesta. El conducea vijelios automobilul - ultimul lui capriciu - spre resedinta inchiriata pentru iarna aceea. Ea il astepta. Purta perlele si o rochie neagra, prevestitoare ar spune acum, iar parul ii era prins cu o esarfa rosie de matase, culoarea sangelui lui ar spune acum.
El intarzia, ea asculta un tango la patefon si sorbea vin din paharul lui preferat de cristal.
Cand a auzit usa de la intrare, inima i-a tresarit, cand a vazut ca e un barbat necunoscut, a scapat paharul iar vinul rosu s-a imprastiat pe marmura holului, precum sangele lui in zapada - ar spune acum. Raceala care nu mai poate fi indepartata a cuprins-o in clipa in care a auzit despre moartea lui. Doar perlele mai pastrau caldura timpurilor fericite, perlele daruite de el.
Toate astea s-e petrecusera cu 50 de ani in urma - o viata - dar nimic nu e mai limpede decat ziua aceea si nici mai apropiat.
Anul urmator s-a casatorit cu logodnicul parasit, prietenii, parintii, rudele nu au mai pomenit niciodata despre anul ei de follie si nimeni nu a stiut ca, pentru ea, lumina lumii acesteia s-a stins in ziua in care sangele lui s-a varsat in zapada.
Se odihneste pe un fotoliu in proximitatea focului din semineu, doar din obisnuinta, raceala care o inconjoara nu mai poate fi de mult sparta de caldura conventionala.
Rochia de catifea in culoarea cernelii ii mangaie pielea. Colierul din trei siraguri de perle mari, grele este singura sursa de caldura pe care o mai simte, perlele acelea au mai multa viata decat ea. Inelul cu diamante pe care il poarta e o obisnuinta, l-a uitat pe deget cu 20 de ani in urma ca si cum ai uita o carte intr-un tren si acum ii e indiferent, dar perlele sunt un simbol al vietii ei, a esentei ei si nu se va desparti de ele cat timp va avea o urma de viata in ochi.
Parul alb e inca lucios si des, tuns bob il lasa drept pe langa fata, a renuntat la cochetaria aranjarii lui in ultimii ani, reflexia in oglinda e necunoscuta, o evita cu perseverenta. Poate lumina din ochi si o tresarire involuntara a buzelor ii aduc aminte de cea care era.
Pe peretele bibliotecii unde isi petrece dupa-amiaza este un tablou, un cires inflorit al carui miros razbate din ceturile memoriei sub care isi ia ceaiul o doamna purtand o rochie de dantela inspumata alba. Trasaturile doamnei nu se pot distinge, linia gatului ei si pozitia capului exprima fericirea si dragostea pentru care poetilor le-ar trebui mii de volume iar acum e doar o poveste uitata.
Cand el a pictat tabloul, ea avea douazeci de ani. Il cunoscuse cu doua luni inainte si evenimentul avuse amploarea unui cataclism geologic. Cunoscuse dragostea pura, casta, tandra ca o briza parfumata, dar aceasta noua senzatie era nemaiintalnita. Pentru el abandonase totul, un logodnic devotat, prieteni contrariati, parinti neincrezatori si raniti. Plecasera in lumea larga pentru a o imbogati cu dragostea lor. Locuri cunoscute, Parisul, Venetia, Roma, Cairo vazute prin lentila iubirii impartasite pareau noi, murdaria si agitatia care altadata o dezgusta, la bratul lui avea un farmec special. Il insotea, il urmarea pictand, urmareau spectacole la opera, aveau intrare in cele mai fanteziste saloane, viata avea farmec.
Cat de naiva fusese? Nu, nu putea spune asta, si acum ar lua aceeasi decizie stiind ce va urma. Un om care nu simtise o asemenea dragoste, traise in van, iar ea avea multe sa-si reproseze, dar nu ca isi irosise viata.
Cum nu prevazuse faptul ca un sentiment atat de intens nu putea continua? Cum nu intrezarise posibilitatea ca perfectiunea iubirii lor va atrage mania zeilor?
Stupid, ca toate accidentele, s-a produs si acesta. El conducea vijelios automobilul - ultimul lui capriciu - spre resedinta inchiriata pentru iarna aceea. Ea il astepta. Purta perlele si o rochie neagra, prevestitoare ar spune acum, iar parul ii era prins cu o esarfa rosie de matase, culoarea sangelui lui ar spune acum.
El intarzia, ea asculta un tango la patefon si sorbea vin din paharul lui preferat de cristal.
Cand a auzit usa de la intrare, inima i-a tresarit, cand a vazut ca e un barbat necunoscut, a scapat paharul iar vinul rosu s-a imprastiat pe marmura holului, precum sangele lui in zapada - ar spune acum. Raceala care nu mai poate fi indepartata a cuprins-o in clipa in care a auzit despre moartea lui. Doar perlele mai pastrau caldura timpurilor fericite, perlele daruite de el.
Toate astea s-e petrecusera cu 50 de ani in urma - o viata - dar nimic nu e mai limpede decat ziua aceea si nici mai apropiat.
Anul urmator s-a casatorit cu logodnicul parasit, prietenii, parintii, rudele nu au mai pomenit niciodata despre anul ei de follie si nimeni nu a stiut ca, pentru ea, lumina lumii acesteia s-a stins in ziua in care sangele lui s-a varsat in zapada.
marți, 5 octombrie 2010
Cat dureaza dragostea?
Ma indragostesc rar, cred ca celestul eveniment s-a petrecut de 3 ori in toata existenta mea. Asta nu inseamna ca mes liasons s-au limitat la 3, de fapt, acestea au fost nenumarate, puzderie, depasesc puterea mea de amintire, cate frunza si iarba. In legatura cu fiecare m-am autosugestionat into thinking i love the guy, macar pentru o ora.
Dragostea mea e o otrava, dulce, cu miros fructat, invaluitoare, dupa ce te prinde pe nesimtite in mreje devine o flacara care arde tot in calea ei, inclusiv pe mine dar si pe bietul mascul nestiutor.
In aceste conditii, ma intreb cat ar putea dura ceva atat de allconsuming. In cat timp as fi distrusa beyond recovery de sentimentele mele, nu sunt pasarea phoenix, nu am sapte vieti si corpul meu e un biet recipient prea slab pentru dragonul care sunt eu.
Sunt incapabila de a-mi struni dragostea. Nu e posibil sa o diluez. Dragostea mea e un torent care ia totul in calea lui.
De fiecare data, in primele luni am plutit pe norisorul meu personal iar alesul meu s-a simtit ca cel mai adorat, superb, zeu. Urmatoarea faza e placuta monotonie petrecuta cu omul iubit. Micile descoperiri cotidiene si plictisitoare, micile compromisuri placute amandurora. In primele doua faze, certurile putine care apar sunt o placere, urmate de cel mai fierbinte si imaginativ mod de impacare urmare a caruia partenerul devine dependent de mine, un mic sclav iubitor si benevol al fiecarei dorinte a mele.
Peste putine luni urmeaza faza reprosurilor marunte, a nelinistii mele, a nelinistii lui nefericit in starea de servitute la care l-am redus. Usually here is where i cheat. Reprosaza-mi destule si i`ll go looking for love and revenge anywhere else. Iubitul meu nu va afla asta niciodata, desi sunt ingenuitatea personificata in aparenta, nobody knows my soul and it holds a miriad of secrets.
La finalul acestei faze, imi adun curajul si retez buruiana otravitoare care a devenit iubirea initiala.
Iubesc si vreau sa dureze la nesfarsit.
Dragostea mea e o otrava, dulce, cu miros fructat, invaluitoare, dupa ce te prinde pe nesimtite in mreje devine o flacara care arde tot in calea ei, inclusiv pe mine dar si pe bietul mascul nestiutor.
In aceste conditii, ma intreb cat ar putea dura ceva atat de allconsuming. In cat timp as fi distrusa beyond recovery de sentimentele mele, nu sunt pasarea phoenix, nu am sapte vieti si corpul meu e un biet recipient prea slab pentru dragonul care sunt eu.
Sunt incapabila de a-mi struni dragostea. Nu e posibil sa o diluez. Dragostea mea e un torent care ia totul in calea lui.
De fiecare data, in primele luni am plutit pe norisorul meu personal iar alesul meu s-a simtit ca cel mai adorat, superb, zeu. Urmatoarea faza e placuta monotonie petrecuta cu omul iubit. Micile descoperiri cotidiene si plictisitoare, micile compromisuri placute amandurora. In primele doua faze, certurile putine care apar sunt o placere, urmate de cel mai fierbinte si imaginativ mod de impacare urmare a caruia partenerul devine dependent de mine, un mic sclav iubitor si benevol al fiecarei dorinte a mele.
Peste putine luni urmeaza faza reprosurilor marunte, a nelinistii mele, a nelinistii lui nefericit in starea de servitute la care l-am redus. Usually here is where i cheat. Reprosaza-mi destule si i`ll go looking for love and revenge anywhere else. Iubitul meu nu va afla asta niciodata, desi sunt ingenuitatea personificata in aparenta, nobody knows my soul and it holds a miriad of secrets.
La finalul acestei faze, imi adun curajul si retez buruiana otravitoare care a devenit iubirea initiala.
Iubesc si vreau sa dureze la nesfarsit.
luni, 8 martie 2010
Nemulţumire continuă
Întreabă pe oricine pe stradă cum se simte, cum e, cum îi mai merge, cum stă treaba. Dacă omu' nu e ultimu' idiot, va mima o stare de bine sau de normalitate, dacă e o p*lă va trece direct la subiect. Oricum, şi ăla decent va ajunge fără mari greutăţi, la miez, adică la cât e el de nedreptăţit de soartă.
Deci e o regulă, nu am întâlnit pe nimeni care, la o cercetare la atentă, adică dacă întrebi ca şi cum chiar ţi-ar păsa, să nu îmi spună tot necazul vieţii lui, fără a-şi da seama că e idiot, caraghios, jenant, egoist beyond imagination.
Singura parte bună a valului de mediatizare a cazurilor disperate de semeni ai noştri care suferă de cancer mostly şi pe care statul crede de cuviinţă să-i trimită la tăticul lor de urgenţă, e că le dă acestor monştri de egoism care sunt oamenii un exemplu pentru comparaţie. Adică, hai să comparăm situaţia unuia care lucrează bine-merci, cîştigă ok, dar nu destul pentru a-şi lua noul telefon mobil ultra scump, sau una care nu îşi permite noua pereche de louboutinşi, sau ceva fără sex(un emo) care e depăşit de sensul vieţii, al universului, are mintea prea amorţită şi crede că e miezul din covrig cu un amărât care are leucemie, cancer la piele la 24 de ani şi o lună de trăit.
Ha? Deci nu aud. Cine are probleme?
Hai idioţilor în frunte cu mine să nu mai jelim o promovare, o plasmă, un gadget numai bun de folosit ca hârtie igienică când suntem sănătoşi, nici o rudă a noastra, prieten, iubit nu zace în spital, în agonie, fără a mai putea fi ajutat în vre-un fel.
Mai am o întrebare, de când demnitatea şi un pic de orgoliu nu mai sunt în trend? Era o vreme când nu ne arătam durerea şi era de toată ruşinea să ne ştie vecinul rufele murdare. Nu zic că e ruşinos să fii bolnav, dar ar trebui să fie ruşinos să îţi plângi de milă pentru rahaturi. Mai ales ar trebui să îţi fie ruşine să boceşti cu lacrimi de crocodil pentru nimic pe umărul unora care chiar au pentru ce să plângă, şomerii, pensionarii amărâţi, bolnavii, americanii obezi...
Promit că, atâta timp cât voi fi întreagă, nu ciungă, oloagă, sănătoasă, să nu mai pic în butoiul cu melancolie pentru că nu mi-a ieşit vre-un plan elaborat şi zăpăcit.
Nu a 100-a pereche de pantofi scumpi îmi va aduce echilibrul interior, nici măcar nu va impune un armistiţiu temporar între armatele care se înfruntă zilnic în capul meu.
Aşa că, noul meu slogan e să nu ne mai plângem de milă că, nu numai că, suntem penibili ci nici nu suntem chiar aşa de plâns!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
