Sau cum sa-ti inregistrezi un PFA.
Cred ca am trecut toti prin asta, sunam noi contribuabilii fara de pacat sa intrebam maretii functionari publici ce ofrande sa le ducem, precum balaurului cu trei capete, pentru a ne lasa sa mai platim impozite.
Brusc, in fata acestei intrebari, functionarul care de altfel e foarte palavragiu cu vecina, cu sotul, cu soacra, cu copii, devine un intelept tacut si scump la vorba.
Il intrebi de ce docomente ai nevoie pentru a deveni pfa? Iti spune ca ai nevoie de contract de comodat pentru sediu, bineinteles ca omite restul sutei de documente si nelipsitul dosar plic.
Bineintles ca te va astepta la ghiseu pentru a-ti spune usor superior si iritat ca nu ai adus carti funciare, eventual cu tot cu omologii lui de acolo, buletin si pe bunica din cimitir.
Pentru asta, dragii mei colegi de impins piatra la deal doar pentru a o gasi in vale de dimineata, va recomand calduros sa consultati un avocat. Noi stim ca nu-i niciodata asa de usor si va scutim sperante dezumflate si nervi.
Se afișează postările cu eticheta avocat cluj. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta avocat cluj. Afișați toate postările
marți, 31 ianuarie 2012
luni, 30 ianuarie 2012
Sa va spuna ciocolata despre daunele-interese
Nu cunosc om care sa nu-si frece mainile satisfacut cand se gandeste la posibilitatea imbogatirii peste noapte dintr-un proces avand ca obiect daunele morale sau pretul suferintei sau daune materiale pentru chestii greu cuantificabile, pentru restul exista mastercard, nu?
Toti ati vazut filme americanesti in care nenea mecdonald vine cu jeburile (buzunarele, pentru ne-ardelenii care ma citesc) doldora de bani fericit sa ne rascumpere durerea de fund si umilinta pe care le-am inghitit cand am alunecat precum chiorii, scuzata fie-mi folosirea cuvantului, eu fac parte dintre cei visually impaired, pe gresia uda. Dar in realitatea carpado-danubiano-refrigerata lucrurile shed (stau, pentru numitii ne-ardeleni) altfel.
In lumea asta dura in care traim, pentru ca un nene imbracat caraghios (in roba, si eu port roba, suntem caraghiosi in grup, nu va inflamati) cocotat pe un podium, cu o grefiera daguta sa ne dea milioanele de euro, muntii de lei, piscinele pline de bancnote la care visam, trebuie sa demonstram un prejudiciu.
Sa luam exemplul clasic. Am picat in fund. In primul rand trebuie sa probam ca suntem inocenti in mare masura pentru cazatura. Daca twitteream si nu eram atenti, noi suntem in culpa si ne datoram daune morale noua insine. Daca nu ne-am uitat pe unde umblam, am uitat cum se paseste punant un picior in fata altuia, etc, e perfect vina noastra.
Dar daca angajatii de ma mec (McDonald`s pentru ne-bucurestenii care citesc) au omis sa curete gheata groasa si lucie din fata magazinului lor asa cum dispune o obscura lege privind proprietatea si noi, victime cu sufletul curat cadem si ne julim popo-ul, altfel se pune problema. Culpa! striga galeria infierbantata.
Urmeaza sa stabilim prejudiciul care, in cazul unei simple vanatai e dubitabil. Daca ne-am mai rupt un toculet al botinelor preferate de la musette pentru care se stie ca trebuie sa-ti amanetezi sufletul sau primul nascut, avem un prejudiciu suficient. Daca avem cunostinte medici care sa certifice ca ne-am fisurat coada, stim cu totii care e si doare rau, ca ne-am tasat coloana, ca ne-am invinetit organele interne, deja the plot thickens.
Primul lucru, documentati experienta. Fiecare medic pe la care treceti mazgaleste ceva in limbajul lor secret, care poate fi un umfpscae, bbbsssccc dar e important sa luati aceste mostre ale unei limbi necunoscute eventual cu parafa care sa ateste ca sunt scrise de un pamantean, nu primul contact cu o civilizatie extraterestra.
Aratati fundul si pe unde va mai doare cat mai multor medici, luati cat mai multe diagnostice alarmante, cat mai multe acute, dureroase, ultimul stadiu, fisurate, fracturate, echimozate, capacitati de lucru scazute, dureri inimaginabile. Apelati la latura artistica a medicilor, pentru ca se stie ca fiecare doctor s-a nascut poet, puteti sa treziti acest poet si sa-l ajutati sa exprime suferinta dumneavoastra in metafore.
Avand in vedere ca judecatorii s-au nascut critici de arta, metaforele le incalzesc sufletelele simtitoare.
Dupa ce adunati un dosar burdusit de opinii medicale apocaliptice, haideti voi la un avocat care sa scrie o notificare rea pentru nesimtitii de la mec, sa le spuna ce-ati patit, sa le dea termen de o saptamana sa se gandeasca la o suma care v-ar alina fundul dureros si sa binevoiasca a face propuneri.
Poate veti primi, poate nu.
Dupa o saptamana, avocatul va naste o actiune atat de emotionanta incat ochiul judecatorului va lacrima la prima lectura, in care va sublinia ca nici procesomana nu sunteti, doar ati invitat corporatia nesatula la negocieri dar ei, ochiul diavolului, v-au ignorat durerea de, ma scuzati, fund.
Nu va asteptati totusi sa va imbogatiti, poate sa mergeti intr-o vacanta in tarile calde mai apropiate si sa va luati o pereche de botinute noi si avocatul la fel.
Toti ati vazut filme americanesti in care nenea mecdonald vine cu jeburile (buzunarele, pentru ne-ardelenii care ma citesc) doldora de bani fericit sa ne rascumpere durerea de fund si umilinta pe care le-am inghitit cand am alunecat precum chiorii, scuzata fie-mi folosirea cuvantului, eu fac parte dintre cei visually impaired, pe gresia uda. Dar in realitatea carpado-danubiano-refrigerata lucrurile shed (stau, pentru numitii ne-ardeleni) altfel.
In lumea asta dura in care traim, pentru ca un nene imbracat caraghios (in roba, si eu port roba, suntem caraghiosi in grup, nu va inflamati) cocotat pe un podium, cu o grefiera daguta sa ne dea milioanele de euro, muntii de lei, piscinele pline de bancnote la care visam, trebuie sa demonstram un prejudiciu.
Sa luam exemplul clasic. Am picat in fund. In primul rand trebuie sa probam ca suntem inocenti in mare masura pentru cazatura. Daca twitteream si nu eram atenti, noi suntem in culpa si ne datoram daune morale noua insine. Daca nu ne-am uitat pe unde umblam, am uitat cum se paseste punant un picior in fata altuia, etc, e perfect vina noastra.
Dar daca angajatii de ma mec (McDonald`s pentru ne-bucurestenii care citesc) au omis sa curete gheata groasa si lucie din fata magazinului lor asa cum dispune o obscura lege privind proprietatea si noi, victime cu sufletul curat cadem si ne julim popo-ul, altfel se pune problema. Culpa! striga galeria infierbantata.
Urmeaza sa stabilim prejudiciul care, in cazul unei simple vanatai e dubitabil. Daca ne-am mai rupt un toculet al botinelor preferate de la musette pentru care se stie ca trebuie sa-ti amanetezi sufletul sau primul nascut, avem un prejudiciu suficient. Daca avem cunostinte medici care sa certifice ca ne-am fisurat coada, stim cu totii care e si doare rau, ca ne-am tasat coloana, ca ne-am invinetit organele interne, deja the plot thickens.
Primul lucru, documentati experienta. Fiecare medic pe la care treceti mazgaleste ceva in limbajul lor secret, care poate fi un umfpscae, bbbsssccc dar e important sa luati aceste mostre ale unei limbi necunoscute eventual cu parafa care sa ateste ca sunt scrise de un pamantean, nu primul contact cu o civilizatie extraterestra.
Aratati fundul si pe unde va mai doare cat mai multor medici, luati cat mai multe diagnostice alarmante, cat mai multe acute, dureroase, ultimul stadiu, fisurate, fracturate, echimozate, capacitati de lucru scazute, dureri inimaginabile. Apelati la latura artistica a medicilor, pentru ca se stie ca fiecare doctor s-a nascut poet, puteti sa treziti acest poet si sa-l ajutati sa exprime suferinta dumneavoastra in metafore.
Avand in vedere ca judecatorii s-au nascut critici de arta, metaforele le incalzesc sufletelele simtitoare.
Dupa ce adunati un dosar burdusit de opinii medicale apocaliptice, haideti voi la un avocat care sa scrie o notificare rea pentru nesimtitii de la mec, sa le spuna ce-ati patit, sa le dea termen de o saptamana sa se gandeasca la o suma care v-ar alina fundul dureros si sa binevoiasca a face propuneri.
Poate veti primi, poate nu.
Dupa o saptamana, avocatul va naste o actiune atat de emotionanta incat ochiul judecatorului va lacrima la prima lectura, in care va sublinia ca nici procesomana nu sunteti, doar ati invitat corporatia nesatula la negocieri dar ei, ochiul diavolului, v-au ignorat durerea de, ma scuzati, fund.
Nu va asteptati totusi sa va imbogatiti, poate sa mergeti intr-o vacanta in tarile calde mai apropiate si sa va luati o pereche de botinute noi si avocatul la fel.
marți, 24 ianuarie 2012
Actiune in rezilierea contractului social
Stiti cum Rousseau spunea in urma cu multe sute de ani ca suntem obligati sa respectam legile pentru ca ne-am dat consimtamantul indirect la promulgarea lor? Mai spunea nenea asta ca, traind in societate, ne-am asumat voluntar toate drepturile si obligatiile care deriva din aceasta stare de gratie si, deci, suntem obligati sa nu le incalcam prin conduita noastra.
Eu vad si din alta perspectiva contractul asta social. Intre mine, simplu cetatean frumos si zburdalnic, si statul roman matahala puturoasa, s-a incheiat un contract. Eu, floare pura si parfumata ii dau bestiei 30 si ceva % din veniturile mele, altii ii dau 54 si ceva % din veniturile lor, procente insemnate sunt sigura ca veti fi de acord. In schimbul zeciuielii, care e mai mult jumatateala sau treimiteala, acest protector omnipotent imi acorda serviciile sale. Simplu, nu-i asa, bani contra servicii (nu pot a intelege de ce nu sunt legiferate toate atare activitatile, but who am i to know?!).
Codul civil, in toate formele in care a fost scarmanat, prevede posibilitatea ca, in cazul neexecutarii contractului de catre una dintre parti, cealalta sa poata cere instantei rezolutiunea sau rezilierea contractului, dupa cum e cu executare succesiva sau instantanee.
Sustin si intentionez sa dovedesc ca partenerul meu contractual, recte statul roman, nu si-a indeplinit obligatiile contractuale si persevereaza in atitudinea sa ilicita fara a avea ganduri de reformare.
Nu voi intra in polemici referitoare la sistemul de sanatate, de asigurari sociale sau de somaj care se poarta precum haiducii, iau bani de la noi, amaratii bogati care muncim pana ne sar capacele doar pentru a le da lor taxa de protectie iar, cand ajungem in situatiile pe care tocmai ei au fost infiintati sa le asigure, se transforma in evrei avari care numara si firisoarele de praf pe care le luam pe haine cand trecem pe la ei, care se bucura de fiecare centima pe care reusesc sa nu ne-o dea cu rautatea aceea izvorata din prostie curata.
Nu, acum ma voi referi la situatii concrete, prin care am trecut in ziua de glorie astazi si in care statul, prin prepusii/reprezentantii/angajatii sai nu si-a indeplinit cu maxima rea credinta obligatiile asumate fata de mine.
Nu stiu daca stiti, dar cand doresti ca parte intr-un proces sa ti se elibereze decizia pronuntata de curtea de apel impotriva ta, trebuie sa faci o cerere, sa platesti o taxa, sa cumperi un timbru, sa te dai de trei ori peste cap, sa astepti trei zile si trei nopti, sa astepti la o coada chilometrica, sa mai astepti o ora pentru ca un nene sa vina cu tine sicu dosarul la xerox, sa platesti xeroxul, sa mai astepti o ora pentru ca nenele sa lipeasca timbrul amitit mai sus pe numita decizie si sa tranteasca o stampila. Apoi poti sa declari ca ai primit decizia si esti un om impacat. In opinia mea, ce am descris mai sus nu se incadreaza in indeplinirea obligatiei de a-mi asigura liberul acces la justitie. Atata timp cat eu nu oblig statul la toate etapele de mai sus pentru a incasa impozit de la mine, consider ca acesta imi datoreaza acelasi respect.
La finante, unde eu incerc sa-mi indeplinesc o obligatie, statul ma obliga sa lancezesc intre o ora si doua ore intr-o camera neaerisita, in compania unor conationali de etnie si culoare incerta doar pentru a-mi plati darile. Ati putea sa-mi spuneti ca am la indemana alternativa platii prin internet banking, va replic, am incercat, doamnele nu sunt familiare cu procedeul si "au pierdut" plata. Noroc cu un director care "a gasit-o".
Deci, statul nu numai ca nu isi indeplineste obligatiile, dar ingreuneaza excesiv indeplinirea obligatiilor mele.
Pentru aceste motive, onorata instanta, solicit sa reziliati acest contract asa-numit social pentru culpa exclusiva a cocontractantului meu in indeplinirea obligatiilor asumate contractual.
Solicit daune materiale si morale.
Eu vad si din alta perspectiva contractul asta social. Intre mine, simplu cetatean frumos si zburdalnic, si statul roman matahala puturoasa, s-a incheiat un contract. Eu, floare pura si parfumata ii dau bestiei 30 si ceva % din veniturile mele, altii ii dau 54 si ceva % din veniturile lor, procente insemnate sunt sigura ca veti fi de acord. In schimbul zeciuielii, care e mai mult jumatateala sau treimiteala, acest protector omnipotent imi acorda serviciile sale. Simplu, nu-i asa, bani contra servicii (nu pot a intelege de ce nu sunt legiferate toate atare activitatile, but who am i to know?!).
Codul civil, in toate formele in care a fost scarmanat, prevede posibilitatea ca, in cazul neexecutarii contractului de catre una dintre parti, cealalta sa poata cere instantei rezolutiunea sau rezilierea contractului, dupa cum e cu executare succesiva sau instantanee.
Sustin si intentionez sa dovedesc ca partenerul meu contractual, recte statul roman, nu si-a indeplinit obligatiile contractuale si persevereaza in atitudinea sa ilicita fara a avea ganduri de reformare.
Nu voi intra in polemici referitoare la sistemul de sanatate, de asigurari sociale sau de somaj care se poarta precum haiducii, iau bani de la noi, amaratii bogati care muncim pana ne sar capacele doar pentru a le da lor taxa de protectie iar, cand ajungem in situatiile pe care tocmai ei au fost infiintati sa le asigure, se transforma in evrei avari care numara si firisoarele de praf pe care le luam pe haine cand trecem pe la ei, care se bucura de fiecare centima pe care reusesc sa nu ne-o dea cu rautatea aceea izvorata din prostie curata.
Nu, acum ma voi referi la situatii concrete, prin care am trecut in ziua de glorie astazi si in care statul, prin prepusii/reprezentantii/angajatii sai nu si-a indeplinit cu maxima rea credinta obligatiile asumate fata de mine.
Nu stiu daca stiti, dar cand doresti ca parte intr-un proces sa ti se elibereze decizia pronuntata de curtea de apel impotriva ta, trebuie sa faci o cerere, sa platesti o taxa, sa cumperi un timbru, sa te dai de trei ori peste cap, sa astepti trei zile si trei nopti, sa astepti la o coada chilometrica, sa mai astepti o ora pentru ca un nene sa vina cu tine sicu dosarul la xerox, sa platesti xeroxul, sa mai astepti o ora pentru ca nenele sa lipeasca timbrul amitit mai sus pe numita decizie si sa tranteasca o stampila. Apoi poti sa declari ca ai primit decizia si esti un om impacat. In opinia mea, ce am descris mai sus nu se incadreaza in indeplinirea obligatiei de a-mi asigura liberul acces la justitie. Atata timp cat eu nu oblig statul la toate etapele de mai sus pentru a incasa impozit de la mine, consider ca acesta imi datoreaza acelasi respect.
La finante, unde eu incerc sa-mi indeplinesc o obligatie, statul ma obliga sa lancezesc intre o ora si doua ore intr-o camera neaerisita, in compania unor conationali de etnie si culoare incerta doar pentru a-mi plati darile. Ati putea sa-mi spuneti ca am la indemana alternativa platii prin internet banking, va replic, am incercat, doamnele nu sunt familiare cu procedeul si "au pierdut" plata. Noroc cu un director care "a gasit-o".
Deci, statul nu numai ca nu isi indeplineste obligatiile, dar ingreuneaza excesiv indeplinirea obligatiilor mele.
Pentru aceste motive, onorata instanta, solicit sa reziliati acest contract asa-numit social pentru culpa exclusiva a cocontractantului meu in indeplinirea obligatiilor asumate contractual.
Solicit daune materiale si morale.
marți, 17 ianuarie 2012
Propun sa protestam!
Singura categorie careia consider ca-i apartin sunt avocatii stagiari.
Cunosc suficienti, sunt in relatii foarte bune cu multi.
Le stiu problemele si ma identific cu ele.
Pe acestia-i invit la proteste.
Ne e frig (salile de judecata sunt reci, mari si miros urat, holurile tribunalelor sunt strabatute de brize reci si patrunzatoare)!
Ne e foame (aseara la 7 cand ma indreptam spre casa ... imi era o foame incat aproape mi-am mancat maestra, am vobit cu o colega care mai lucra la o atare ora si suferea si ea de nemancare)!
Ne e somn (imaginati-va cum e sa ajungi acasa la 8 seara stiind ca la 7.30 a doua zi trebuie sa fii in miscare din nou)!
Suntem oprimati, exploatati de maestri cu suflet mic si negru (de parca ar fi si alt soi)!
Ce ne impiedica totusi sa protestam e faptul ca suntem veseli mai mereu, nu stiu de ce.
Sper macar ca un om milos va infiinta ONG-ul numit "Hraniti avocatii stagiari" sa nu disparem ca specie :P.
Cunosc suficienti, sunt in relatii foarte bune cu multi.
Le stiu problemele si ma identific cu ele.
Pe acestia-i invit la proteste.
Ne e frig (salile de judecata sunt reci, mari si miros urat, holurile tribunalelor sunt strabatute de brize reci si patrunzatoare)!
Ne e foame (aseara la 7 cand ma indreptam spre casa ... imi era o foame incat aproape mi-am mancat maestra, am vobit cu o colega care mai lucra la o atare ora si suferea si ea de nemancare)!
Ne e somn (imaginati-va cum e sa ajungi acasa la 8 seara stiind ca la 7.30 a doua zi trebuie sa fii in miscare din nou)!
Suntem oprimati, exploatati de maestri cu suflet mic si negru (de parca ar fi si alt soi)!
Ce ne impiedica totusi sa protestam e faptul ca suntem veseli mai mereu, nu stiu de ce.
Sper macar ca un om milos va infiinta ONG-ul numit "Hraniti avocatii stagiari" sa nu disparem ca specie :P.
luni, 28 noiembrie 2011
Despre contestatii
Vine o zi in viata fiecarui adult cand are contact cu organele statului. Fie are de platit un impozit, are de incasat o prestatii de asigurari diverse. Si noi toti, victimele hraparoseniei statului, stim ca acesta ia cu 10 maini si prefera sa nu dea inapoi deloc.
Suntem in pericol, in general, cand e vorba de dat sau de luat bani. In aceste situatii, statul prin prepusii sai, se pronunta prin decizii sau dispozitii.
Acum urmeaza partea importanta. Organul statului este obligat sa ne comunice respectivele decizii sau dispozitii prin posta sau personal. Cand ne comunica maretul document e important ca noi sa deschidem ochii bine astfel ca, in termen de 30 sau 45 de zile, dupa caz, la instanta sau la organul emitent, dupa caz (scrie pe docoment) sa il putem contesta.
Contestatia despre care vorbim poate fi intemeiata pe varii motive, toate ducand, mai direct sau pe ocolite, la nelegalitatea actului. Conform legii 554/2002 a contenciosului administrativ, actele administrative emise cu incalcarea legii sunt nule.
In general, un act care nu reflecta realitatea este nelegal. Undeva, in legea care reglementeaza activitatea organului care emite acte de capu` lui scrie exact asupra caror venituri se calculeaza contributia, impozitul, darea pe care o cere. Deci, daca baza de calcul include mai multe venituri, actul e nelegal, deci nul.
Va recomand spre lectura codul fiscal si codul de procedura fiscala.
Competenta organelor astora e ceva mai complicat si, pentru asta, e bine sa aveti avocat specializat in drept fiscal.
Ce trebuie sa cereti in contestatia pe care o formulati: ca instanta sa anuleze actul ca nelegal, sa oblige organul sa emita un nou act potrivit dispozitiilor legale pe care i le aratati si sa oblice organul sa repare prejudiciul pe care l-a produs si cheltuieli de judecata.
In general, instanta competenta e tribunalul de la domiciliul vostru sau organul care a emis actul.
Ca o incurajare la final, in general organele statului sunt needucate, emit titluri executorii si somatii de plata de parca ar fi telegrame de la mare. Este responsabilitatea noastra de cetateni sa le invatam dreptele cai ale echitatii si bunului simt fiscal.
Suntem in pericol, in general, cand e vorba de dat sau de luat bani. In aceste situatii, statul prin prepusii sai, se pronunta prin decizii sau dispozitii.
Acum urmeaza partea importanta. Organul statului este obligat sa ne comunice respectivele decizii sau dispozitii prin posta sau personal. Cand ne comunica maretul document e important ca noi sa deschidem ochii bine astfel ca, in termen de 30 sau 45 de zile, dupa caz, la instanta sau la organul emitent, dupa caz (scrie pe docoment) sa il putem contesta.
Contestatia despre care vorbim poate fi intemeiata pe varii motive, toate ducand, mai direct sau pe ocolite, la nelegalitatea actului. Conform legii 554/2002 a contenciosului administrativ, actele administrative emise cu incalcarea legii sunt nule.
In general, un act care nu reflecta realitatea este nelegal. Undeva, in legea care reglementeaza activitatea organului care emite acte de capu` lui scrie exact asupra caror venituri se calculeaza contributia, impozitul, darea pe care o cere. Deci, daca baza de calcul include mai multe venituri, actul e nelegal, deci nul.
Va recomand spre lectura codul fiscal si codul de procedura fiscala.
Competenta organelor astora e ceva mai complicat si, pentru asta, e bine sa aveti avocat specializat in drept fiscal.
Ce trebuie sa cereti in contestatia pe care o formulati: ca instanta sa anuleze actul ca nelegal, sa oblige organul sa emita un nou act potrivit dispozitiilor legale pe care i le aratati si sa oblice organul sa repare prejudiciul pe care l-a produs si cheltuieli de judecata.
In general, instanta competenta e tribunalul de la domiciliul vostru sau organul care a emis actul.
Ca o incurajare la final, in general organele statului sunt needucate, emit titluri executorii si somatii de plata de parca ar fi telegrame de la mare. Este responsabilitatea noastra de cetateni sa le invatam dreptele cai ale echitatii si bunului simt fiscal.
luni, 17 octombrie 2011
Mic exercitiu in aplicarea pedepselor
Haideti sa ne urcam imaginar pe tronul unui judecator, aflat pe podiumul ridicat in sala de judecata, la biroul croit pentru uriasi, avand grefier si jandarmi la ordine.
Haideti sa ne imaginam ca avem un dosar in fata, despre un nene care, imaginar, a condus zurliu in urma cu un an-doi si a intrat peste alt nene la un alt volan. Din actele de la dosar reies diverse, viteza, unghiul de impact, diferentele clare dintre un mercedes tip tanc si o dacia logan populara, gradul de distrugere fizica a victimelor.
Dar noi, ca judecatori, nu suntem computere in care sa fie introduse toate aceste date si, in urma unui algoritm bine stabilit la INM, sa scuipam un bon de casa pe care se afla un rezultat matematic.
Nimeni nu ne poate impiedica sa vedem omul care a comis infractiunea, care a gresit. Pentru ca pana la urma culpa e o greseala. Ii vedem familia, copiii, sotia plansa si incercanata incercand sa fie puternica pentru el. Il vedem pe el care poate fi plin de regrete si ros de remuscari.
Vedem familiile victimelor sau pe victime personal, care uneori au trecut de pragul omenescului, care isi doresc aplicarea legii talionului, uitand ca au gresit si ei candva, sau care viseaza la justitia americana si la daune morale de milioane de euro pentru un deget rupt.
Exagerez, sunt si situatii diamentral opuse.
Dar, ca judecator, ce pedeapsa ati da unui nene a carui masina a derapat din cauza poleiului intrand peste o alta masina si ucigand sau mutiland oameni? Cui ii e imputabil poleiul sau diferentele economice care au permis unuia sa aiba jeep si altuia tico?
Ati lua viata sau viitorul unui om pentru ceva ce nici unul dintre noi nu a putut prevedea?
Pentru ca a pedepsi cu zeci de ani de inchisoare o greseala rutiera inseamna sa ne intoarcem cu totii la mersul pe jos pentru ca face piciorul frumos si e safe.
Parerea mea e ca pedeapsa trebuie aplicata dandu-i omului o sansa la a avea viitor, in special cand fapta e o greseala.
Si revocarea permisului auto alaturat unei interdictii de 10 ani de a mai dobandi numitul permis.
Daune materiale inclusiv pentru spaga data medicilor.
Daune morale pentru victima, in limitele rezonabilului. (Mi se pare complet inechitabil ca faptuitorul sa se recreeze emotional in urma procesului la Ibizza si victima sa-si caute sanatatea psihica la sanatoriul Cucuietii din Vale cu dotari de horror).
Asta e doar parerea mea. Sunt infractiuni mai grave, cum ar fi omorul sau violul, comise cu intentie care merita confiscarea viitorului si a tuturor sperantelor.
Haideti sa ne imaginam ca avem un dosar in fata, despre un nene care, imaginar, a condus zurliu in urma cu un an-doi si a intrat peste alt nene la un alt volan. Din actele de la dosar reies diverse, viteza, unghiul de impact, diferentele clare dintre un mercedes tip tanc si o dacia logan populara, gradul de distrugere fizica a victimelor.
Dar noi, ca judecatori, nu suntem computere in care sa fie introduse toate aceste date si, in urma unui algoritm bine stabilit la INM, sa scuipam un bon de casa pe care se afla un rezultat matematic.
Nimeni nu ne poate impiedica sa vedem omul care a comis infractiunea, care a gresit. Pentru ca pana la urma culpa e o greseala. Ii vedem familia, copiii, sotia plansa si incercanata incercand sa fie puternica pentru el. Il vedem pe el care poate fi plin de regrete si ros de remuscari.
Vedem familiile victimelor sau pe victime personal, care uneori au trecut de pragul omenescului, care isi doresc aplicarea legii talionului, uitand ca au gresit si ei candva, sau care viseaza la justitia americana si la daune morale de milioane de euro pentru un deget rupt.
Exagerez, sunt si situatii diamentral opuse.
Dar, ca judecator, ce pedeapsa ati da unui nene a carui masina a derapat din cauza poleiului intrand peste o alta masina si ucigand sau mutiland oameni? Cui ii e imputabil poleiul sau diferentele economice care au permis unuia sa aiba jeep si altuia tico?
Ati lua viata sau viitorul unui om pentru ceva ce nici unul dintre noi nu a putut prevedea?
Pentru ca a pedepsi cu zeci de ani de inchisoare o greseala rutiera inseamna sa ne intoarcem cu totii la mersul pe jos pentru ca face piciorul frumos si e safe.
Parerea mea e ca pedeapsa trebuie aplicata dandu-i omului o sansa la a avea viitor, in special cand fapta e o greseala.
Si revocarea permisului auto alaturat unei interdictii de 10 ani de a mai dobandi numitul permis.
Daune materiale inclusiv pentru spaga data medicilor.
Daune morale pentru victima, in limitele rezonabilului. (Mi se pare complet inechitabil ca faptuitorul sa se recreeze emotional in urma procesului la Ibizza si victima sa-si caute sanatatea psihica la sanatoriul Cucuietii din Vale cu dotari de horror).
Asta e doar parerea mea. Sunt infractiuni mai grave, cum ar fi omorul sau violul, comise cu intentie care merita confiscarea viitorului si a tuturor sperantelor.
vineri, 23 septembrie 2011
Despre ajutorul public judiciar
Cred ca stim cu totii ca regula in materia proceselor civile este plata timbrului judiciar si a taxei de timbru. Primul e relativ mic, adica de la 0,15 lei pana la 5-10 lei, no big deal dar taxa de timbru poate fi enorma.
Ce faci cand ai un proces al carui obiect e evaluabil in bani, e supus termenului de prescriptie sau unor formalitati de publicitate imobiliara si amaratii de beneficiari ai dreptului nu au bani sa plateasca up front 3% din valoarea masei succesorale/partajabile/bunului imobil evaluat conform grilei inventate de mintea sclipitoare a unui notar?!
Ce faci cand clientul e un pesionar amarat cu pensie de 300 de lei si taxa de timbru e de 1500 de lei?
Cerere de ajutor public judiciar, dragii mei.
Pentru asta trebuie sa demonstram starea de nevoie, adica venituri mici, cheltuieli necesare mari: facturi, costurile medicamentelor, mericilor etc, copii multi si mici de crescut.
Cererea trebuie formulata in scris in fata instantei la care se judeca pricina. Instanta se pronunta prin incheiere care urmeaza a fi comunicata partii, iar in caz de refuz poate fi atacata prin cererea de reexaminare.
Ajutorul public judiciar nu se acorda in cauzele penale si cuantumul de care poate beneficia o persoana intr-un an e limitat.
De aceasta facilitate beneficiaza si cetatenii statelor membre UE sau ai statelor cu care Romania are tratate in acest sens.
No, am zis!
Ce faci cand ai un proces al carui obiect e evaluabil in bani, e supus termenului de prescriptie sau unor formalitati de publicitate imobiliara si amaratii de beneficiari ai dreptului nu au bani sa plateasca up front 3% din valoarea masei succesorale/partajabile/bunului imobil evaluat conform grilei inventate de mintea sclipitoare a unui notar?!
Ce faci cand clientul e un pesionar amarat cu pensie de 300 de lei si taxa de timbru e de 1500 de lei?
Cerere de ajutor public judiciar, dragii mei.
Pentru asta trebuie sa demonstram starea de nevoie, adica venituri mici, cheltuieli necesare mari: facturi, costurile medicamentelor, mericilor etc, copii multi si mici de crescut.
Cererea trebuie formulata in scris in fata instantei la care se judeca pricina. Instanta se pronunta prin incheiere care urmeaza a fi comunicata partii, iar in caz de refuz poate fi atacata prin cererea de reexaminare.
Ajutorul public judiciar nu se acorda in cauzele penale si cuantumul de care poate beneficia o persoana intr-un an e limitat.
De aceasta facilitate beneficiaza si cetatenii statelor membre UE sau ai statelor cu care Romania are tratate in acest sens.
No, am zis!
joi, 22 septembrie 2011
Ce s-a intamplat in 12.08.2011
- o firma dizolvata a incercat sa incheie un contract de novatie a unui contract de leasing prin schimbarea utilizatorului. banca a refuzat pentru ca lichidatorul care nici macar nu acceptase functia nu putea sa semneze.
- o persoana de etnie roma a fost apostrofata de niste persoane maghiare sa revina pe trotuar pentru ca risca a fi lovita de autobus. persoana de etnie roma s-a simtit lezata in onoarea proprie si a ripostat agresiv rupand mana unui domn maghiar. acum sustine nevinovata ca nu prezinta pericol social si doreste a fi eliberata din arestul preventiv.
-cel mai important: a fost ziua iubitului meu
- am implinit 11 luni de cand sunt indragostita.
Per total, zic ca a fost o zi buna
- o persoana de etnie roma a fost apostrofata de niste persoane maghiare sa revina pe trotuar pentru ca risca a fi lovita de autobus. persoana de etnie roma s-a simtit lezata in onoarea proprie si a ripostat agresiv rupand mana unui domn maghiar. acum sustine nevinovata ca nu prezinta pericol social si doreste a fi eliberata din arestul preventiv.
-cel mai important: a fost ziua iubitului meu
- am implinit 11 luni de cand sunt indragostita.
Per total, zic ca a fost o zi buna
luni, 19 septembrie 2011
I`m flawed
Cred, altfel nu-mi pot explica tare tare multe lipsuri pe care le am.
1. Nu ma trage inima deloc spre a ma certa cu necunoscuti de pe forumuri. Nu am ambitia de a educa pe nimeni, din punctul meu de vedere, toti avem dreptul la o parere si nu ma deeranjeaza cu nimic ca un nene strain pentru mine se inseala amarnic intr-un domeniu.
Poate nu am nici o idee in care sa cred cu pasiune (am cateva), poate nu cred ca o discutie aprinsa pana la abandonul ratiunii pe net poate rezolva ceva. Poate oamenii obtuzi ma dezgusta si nu cred deloc ca ratiunea mea explicata pe un forum poate sa schimbe un fel de a fi.
2. Am o poblema cu pierdutul vremii la munca. A nu se intelege gresit, nu ma deranjeaza sa lalai in timpul meu liber, sa ma uit la seriale prostute si sa citsc carti despre hobbiti, sa beau vin, sa tag motanul de coada, dar cand muncesc am alergie la tras chiulul.
Intotdeauna mi s-a parut ok sa trag tare tare 8-9 ore si sa trag chiulul ulterior. Imi creste tensiunea in situatiile in care mi se cere sa ma prefac ca muncesc.
3. Ma sperie gandul ca politia poate imi asculta telefonul si ca orice povestesc cu al meu iubit poate face obiectul unui dosar penal sau mai putin penal.
1. Nu ma trage inima deloc spre a ma certa cu necunoscuti de pe forumuri. Nu am ambitia de a educa pe nimeni, din punctul meu de vedere, toti avem dreptul la o parere si nu ma deeranjeaza cu nimic ca un nene strain pentru mine se inseala amarnic intr-un domeniu.
Poate nu am nici o idee in care sa cred cu pasiune (am cateva), poate nu cred ca o discutie aprinsa pana la abandonul ratiunii pe net poate rezolva ceva. Poate oamenii obtuzi ma dezgusta si nu cred deloc ca ratiunea mea explicata pe un forum poate sa schimbe un fel de a fi.
2. Am o poblema cu pierdutul vremii la munca. A nu se intelege gresit, nu ma deranjeaza sa lalai in timpul meu liber, sa ma uit la seriale prostute si sa citsc carti despre hobbiti, sa beau vin, sa tag motanul de coada, dar cand muncesc am alergie la tras chiulul.
Intotdeauna mi s-a parut ok sa trag tare tare 8-9 ore si sa trag chiulul ulterior. Imi creste tensiunea in situatiile in care mi se cere sa ma prefac ca muncesc.
3. Ma sperie gandul ca politia poate imi asculta telefonul si ca orice povestesc cu al meu iubit poate face obiectul unui dosar penal sau mai putin penal.
joi, 15 septembrie 2011
Despre divorturi si incredintare minori
In cazul proceselor de divort, daca ion si maria au copii minori, instanta in intelepciunea ei e obligata sa se pronunte si asupra soartei acestora, adica sa ii dea unui parinte. Asta se numeste incredintare.
Unul dintre parinti ingijeste copilul fizic, locuieste cu el, il hraneste si il trimite la scoala. Celalalt parinte plateste pensie pentru jumatate din nevoile minorului si vegheaza asupa modului in care primul parinte execita autoritatea parinteasca.
Uneori se stabileste progam de vizitare, in care parintele 2 are dreptul la ore fixe de vizita cu minorul.
No, de cele mai multe ori, parintii sunt certati rau, se sicaneaza pe unde pot si bietul plod cade la mijloc.
Daca faceti parte din aceasta categorie sociala, luati aminte la prevederile art 307 cod penal:
Nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului
1.Reţinerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimţământul
celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredinţat minorul potrivit legii,
se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.
2.Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta persoanei căreia i s-a încredinţat
minorul prin hotărâre judecătorească, spre creştere şi educare, de a împiedica în
mod repetat pe oricare dintre părinţi să aibă legături personale cu minorul, în
condiţiile stabilite de părţi sau de către organul competent.
3.Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.
4.Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
Remenber ca forma scrisa guverneaza procedura, orice s-ar declara, si cereti-va drepturile in scris cu confirmare de primire.
La divorturi multe si partaje banoase!
Unul dintre parinti ingijeste copilul fizic, locuieste cu el, il hraneste si il trimite la scoala. Celalalt parinte plateste pensie pentru jumatate din nevoile minorului si vegheaza asupa modului in care primul parinte execita autoritatea parinteasca.
Uneori se stabileste progam de vizitare, in care parintele 2 are dreptul la ore fixe de vizita cu minorul.
No, de cele mai multe ori, parintii sunt certati rau, se sicaneaza pe unde pot si bietul plod cade la mijloc.
Daca faceti parte din aceasta categorie sociala, luati aminte la prevederile art 307 cod penal:
Nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului
1.Reţinerea de către un părinte a copilului său minor, fără consimţământul
celuilalt părinte sau al persoanei căreia i-a fost încredinţat minorul potrivit legii,
se pedepseşte cu închisoare de la o lună la 3 luni sau cu amendă.
2.Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează fapta persoanei căreia i s-a încredinţat
minorul prin hotărâre judecătorească, spre creştere şi educare, de a împiedica în
mod repetat pe oricare dintre părinţi să aibă legături personale cu minorul, în
condiţiile stabilite de părţi sau de către organul competent.
3.Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei
vătămate.
4.Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.
Remenber ca forma scrisa guverneaza procedura, orice s-ar declara, si cereti-va drepturile in scris cu confirmare de primire.
La divorturi multe si partaje banoase!
marți, 13 septembrie 2011
Despre prezumtii si reaua-credinta
Folosim cuvantul frecvent dar putini stim ca prezumtiile astea sunt mai mult decat presupunerile, banuielile, datul cu parerea, sunt probe in procese.
Daca Getuta are in jeb un iphone, se prezuma ca e al ei, daca cineva plimba un caine-n lesa, se prezuma ca e al lui, etc.
Bineinteles ca Geta si JLo-ul modern vor putea rasturna prezumtia facand proba contrarie, cam prin orice mijloace.
Tot asa, daca badea Gheoghe cultiva un teren si lelea Ana, adevarata proprietara il lasa sa are, sa semene, sa sape si se trezeste ca i-a fost invadat dreptul de proprietate si cere, cu titlu de dauna intereasa, sa culeaga dansa malaiul si sa se bucure si gura dansei de ceva, apoi nu te mai poti prevala de buna-credinta.
Instanta nu e complet oarba si surda, speram cu totii ca a trecut putintel prin viata si s-a lovit d cruda realitate suficient cat sa stie ca lelea noastra numa` inocenta nu e.
Totul e un exemplu si inca nu am avut clienti care sa se certe de la recolte, doar de la chinezul de portelan, dar aia e alta poveste.
Daca Getuta are in jeb un iphone, se prezuma ca e al ei, daca cineva plimba un caine-n lesa, se prezuma ca e al lui, etc.
Bineinteles ca Geta si JLo-ul modern vor putea rasturna prezumtia facand proba contrarie, cam prin orice mijloace.
Tot asa, daca badea Gheoghe cultiva un teren si lelea Ana, adevarata proprietara il lasa sa are, sa semene, sa sape si se trezeste ca i-a fost invadat dreptul de proprietate si cere, cu titlu de dauna intereasa, sa culeaga dansa malaiul si sa se bucure si gura dansei de ceva, apoi nu te mai poti prevala de buna-credinta.
Instanta nu e complet oarba si surda, speram cu totii ca a trecut putintel prin viata si s-a lovit d cruda realitate suficient cat sa stie ca lelea noastra numa` inocenta nu e.
Totul e un exemplu si inca nu am avut clienti care sa se certe de la recolte, doar de la chinezul de portelan, dar aia e alta poveste.
luni, 12 septembrie 2011
there`s no shame in asking
suntem crescuti in ideea ca a cere e rusinos. Chiar am fost intrabata, la un moment dat, cum intentionez sa-mi gasesc job, batand pe la usi? Persoana voia sa sugereze ca pilele ar fi un mod muuult mai elegant de a-mi gasi angajamente.
Da, bat la usi.
Alta chestie, nu e rusinos sa-ti ceri salariul sau onorariul. Daca nu-l ceri, de unde sa stie bietul client ca ti-l datoreaza? Poate seful are chestii mai urgente de platit iar atitudinea ta de ovina dusa la taiere nu-i arata deloc deloc ca pentru tine salariul e important.
And last but not least, in instanta, procedura functioneaza pe baza de cereri. Judecatorul e impiedicat de lege sa-ti dea mai mult decat ai cerut sau ceva ce nu ai cerut.
Deci, sfatul meu in viata e sa va hotarati ce doriti si sa cereti, oriunde ati fi.
Da, bat la usi.
Alta chestie, nu e rusinos sa-ti ceri salariul sau onorariul. Daca nu-l ceri, de unde sa stie bietul client ca ti-l datoreaza? Poate seful are chestii mai urgente de platit iar atitudinea ta de ovina dusa la taiere nu-i arata deloc deloc ca pentru tine salariul e important.
And last but not least, in instanta, procedura functioneaza pe baza de cereri. Judecatorul e impiedicat de lege sa-ti dea mai mult decat ai cerut sau ceva ce nu ai cerut.
Deci, sfatul meu in viata e sa va hotarati ce doriti si sa cereti, oriunde ati fi.
miercuri, 7 septembrie 2011
Despre stat si organele sale
Cred ca i s-a intamplat oricui, cel putin o data, sa se loveasca de "programul" care guverna o anumita felie a statului. Doamnele de la finante vad ce datorii pe care le garantam cu un pfund de carne avem la stat intr-un miraculos program. Doamnele de la casa de sanatate au un alt program, var primar cu cel de la finante si sincronizat cu acesta.
Doamnele de la registrul comertului au programul lor, un fel de caracatita, care stie tot despre toate societatile comerciale.
Doamnele de la inspectia muncii au programul propriu, cu interfata pentru contribuabili..
Sa nu mai vorbim despre doamna justitie care beneficiaza de al sau ecris in care putem cerceta starea dosarelor noi sau vechi.
Cine creaza toate softurile astea? Cine le denumeste? Revisal, recom, ecris?!?!
Doamnele de la registrul comertului au programul lor, un fel de caracatita, care stie tot despre toate societatile comerciale.
Doamnele de la inspectia muncii au programul propriu, cu interfata pentru contribuabili..
Sa nu mai vorbim despre doamna justitie care beneficiaza de al sau ecris in care putem cerceta starea dosarelor noi sau vechi.
Cine creaza toate softurile astea? Cine le denumeste? Revisal, recom, ecris?!?!
duminică, 4 septembrie 2011
Despre dileme morale
Rationamentul a pornit de la un nene caruia ii asiguram asistenta juridica obligatorie din oficiu si care, tuciuriu si ragusit, mi-a cerut sa-i vorbesc judelui despre lipsa lui de pericol social. Era pur precum o margareta in roua diminetii, vedeti voi, in ciuda celorlalte 3 condamnari pentru furt calificat, recte din casa victimei si cu aceasta dormind linistita in orele mici ale diminetii, si a celorlalte procese pe rol pentru diverse.
Nu contest ca si acesti domni merita sa fie aparati. Problema mea e limita acestei aparari. Nu ma lasa constiinta sa spun, stiind contrariul, ca omul e nevinovat. Sunt si cazuri diferite, infractiunile/contraventiile fara victime, precum cele rutiere. Sa fim seriosi, daca falnica politie romana doreste sa amendeze lumea pentru fapte cel putin discutabile, va fi placerea mea s-o trimit acasa la mami-a ei.
Dar nu ma va lasa niciodata constiinta sa-i sustin nevinovatia unui nene violator sau unui nene vatamator corporal grav, lovitor cauzator de moarte sau pilot de raliuri prin oras care a lovit pe cineva.
Bineinteles ca sunt mai multe feluri de aparare si chiar si acestia din urma merita sa nu se abuzeze de greselile pe care le-au comis. Dar limita moralei mele de coleg de breasla cu rechinii se opreste la sustinerea nevinovatiei sau a lipsei pericolului social al acestor papadii de primavara.
Citeam mai zilele trecute comentariul unei tipe care ar prefera sa lase pe cineva sa moara decat sa faca ceva degradant. Si ma intrebam care ar fi limitele mele. As fura pentru a nu lasa pe cineva sa moara? Da. M-as vinde pe mine insami in acest scop? Da. Pentru ca cred ca viata e cel mai valoros lucru si pentru ca odata pierduta, all the king`s horses and all the king`s men can`t put it together again.
Nu contest ca si acesti domni merita sa fie aparati. Problema mea e limita acestei aparari. Nu ma lasa constiinta sa spun, stiind contrariul, ca omul e nevinovat. Sunt si cazuri diferite, infractiunile/contraventiile fara victime, precum cele rutiere. Sa fim seriosi, daca falnica politie romana doreste sa amendeze lumea pentru fapte cel putin discutabile, va fi placerea mea s-o trimit acasa la mami-a ei.
Dar nu ma va lasa niciodata constiinta sa-i sustin nevinovatia unui nene violator sau unui nene vatamator corporal grav, lovitor cauzator de moarte sau pilot de raliuri prin oras care a lovit pe cineva.
Bineinteles ca sunt mai multe feluri de aparare si chiar si acestia din urma merita sa nu se abuzeze de greselile pe care le-au comis. Dar limita moralei mele de coleg de breasla cu rechinii se opreste la sustinerea nevinovatiei sau a lipsei pericolului social al acestor papadii de primavara.
Citeam mai zilele trecute comentariul unei tipe care ar prefera sa lase pe cineva sa moara decat sa faca ceva degradant. Si ma intrebam care ar fi limitele mele. As fura pentru a nu lasa pe cineva sa moara? Da. M-as vinde pe mine insami in acest scop? Da. Pentru ca cred ca viata e cel mai valoros lucru si pentru ca odata pierduta, all the king`s horses and all the king`s men can`t put it together again.
vineri, 2 septembrie 2011
Pareri fara legatura
1. ce faci cand "alesii" decid sa deschida cantina sub apartamentul tau pentru care ai platit o suma fabuloasa in centrul urbii? speri ca nu vor si gati acolo pentru ca ceapa calita si varza acra pentru 500 de portii de mancare suunt de natuura a injumatati valoarea celui mai important bun al tau pentru care vei plati rate toata viata.
Si, bineinteles, e extrem de dificil sa explici situatia unor oameni care nu locuiesc 24/7 in aceste minunate conditii.
2.cand aud ca o duduie nu ar face ceva indiferent de consecinte ma ia cu ameteli. dar, pana la urma, ce e mai grav, sa faci o chestie contrara principiilor pentru a salva oe cineva drag, sau sa nu o faci? ce e mai important, un principiu abstract sau viata cuiva? recunosc ca as fura, m-as vinde si chiar as ucide daca de asta ar depinde viata stie el cui.
3. hai sa facem un pact colectiv, sa ne refuzam reciproc explicit. nu vrei sa iesim in oras, ok, dar fa bine si exprima. nu doresti sa vobim, ok, dar nu ma lasa sa te astept. nu doresti compania mea, iar ok, dar nu face pe plictisita. etc, samd. nu ne place sa asteptam sau sa ni se dea sperante in van, hai sa return the favor.
No, si acum ma duc la coafor si la targul vintage din piata muzeului din cluj, unde sper sa o gasesc pe tipa cu inelele si cerceii care-mi plac.
puuup
Si, bineinteles, e extrem de dificil sa explici situatia unor oameni care nu locuiesc 24/7 in aceste minunate conditii.
2.cand aud ca o duduie nu ar face ceva indiferent de consecinte ma ia cu ameteli. dar, pana la urma, ce e mai grav, sa faci o chestie contrara principiilor pentru a salva oe cineva drag, sau sa nu o faci? ce e mai important, un principiu abstract sau viata cuiva? recunosc ca as fura, m-as vinde si chiar as ucide daca de asta ar depinde viata stie el cui.
3. hai sa facem un pact colectiv, sa ne refuzam reciproc explicit. nu vrei sa iesim in oras, ok, dar fa bine si exprima. nu doresti sa vobim, ok, dar nu ma lasa sa te astept. nu doresti compania mea, iar ok, dar nu face pe plictisita. etc, samd. nu ne place sa asteptam sau sa ni se dea sperante in van, hai sa return the favor.
No, si acum ma duc la coafor si la targul vintage din piata muzeului din cluj, unde sper sa o gasesc pe tipa cu inelele si cerceii care-mi plac.
puuup
vineri, 12 august 2011
Despre contracte
Deocamdata este in vigoare "vechiul" cod civil si, pana cand nu se va chiar aplica "noul" cod civil, acesta va ramane o poveste. Deci, ce voi scrie mai jos e conform actualei legislatii in vigoare.
Contractul este definit ca acordul de vointa intervenit intre doua persoane. Confuzia generala e starnita de faptul ca ne referim la inscrisul care constata incheierea unui contract ca si contractul in sine. Conventia este valabila, in cele mai multe cazuri, doar prin intalnirea vointelor partilor, fara a fi nevoie de un inscris.
Proba existentei si cuprinsului contractului este o cu totul alta poveste. Nu am purta aceste discutii instructive daca poporul si-ar onora obligatiile asumate, deci, ajungem la tribunal (judeactorie in majoritatea cazurilor) unde, legea spune ca trebuie sa dovedim afirmatiile facute.
In raporturile dintre persoane fizice, necomercianti, contractele pot fi dovedite doar prin inscris fie sub semnatura privata (adica scris de mana, sau la calculator si semnat in original de parti sau reprezentantii lor), fie autentic.
Oricum, ideea generala e ca obligatia mea poate fi dovedita printr-un inscris semnat de mine! Ar fi caraghioslacul lumii sa scriu eu ceva de mana si sa cer judecatorului sa-l oblige pe boc sa-mi plateasca ceva in temeiul acestei probe.
Intre comercianti, however (care pot fi si persoane fizice, nu in mod necesar autorizate) existenta si cuprinsul contractelor pot fi dovedite prin orice mijloace de proba. De exemplu, facturile semnate de cel care urmeaza sa faca plata sunt inscrisuri sub semnatura privata si fac dovada obligatiei.
Executarea benevola a unui contract neconsemnat in scris nu da dreptul la returnarea prestatiei pentru ca obligatia exista chiar daca nu prea poate beneficia de protectia legii.
Plata e si ea un contract si, ca atare, trebuie consemnata in scris. Chitante people!!
Contractul este definit ca acordul de vointa intervenit intre doua persoane. Confuzia generala e starnita de faptul ca ne referim la inscrisul care constata incheierea unui contract ca si contractul in sine. Conventia este valabila, in cele mai multe cazuri, doar prin intalnirea vointelor partilor, fara a fi nevoie de un inscris.
Proba existentei si cuprinsului contractului este o cu totul alta poveste. Nu am purta aceste discutii instructive daca poporul si-ar onora obligatiile asumate, deci, ajungem la tribunal (judeactorie in majoritatea cazurilor) unde, legea spune ca trebuie sa dovedim afirmatiile facute.
In raporturile dintre persoane fizice, necomercianti, contractele pot fi dovedite doar prin inscris fie sub semnatura privata (adica scris de mana, sau la calculator si semnat in original de parti sau reprezentantii lor), fie autentic.
Oricum, ideea generala e ca obligatia mea poate fi dovedita printr-un inscris semnat de mine! Ar fi caraghioslacul lumii sa scriu eu ceva de mana si sa cer judecatorului sa-l oblige pe boc sa-mi plateasca ceva in temeiul acestei probe.
Intre comercianti, however (care pot fi si persoane fizice, nu in mod necesar autorizate) existenta si cuprinsul contractelor pot fi dovedite prin orice mijloace de proba. De exemplu, facturile semnate de cel care urmeaza sa faca plata sunt inscrisuri sub semnatura privata si fac dovada obligatiei.
Executarea benevola a unui contract neconsemnat in scris nu da dreptul la returnarea prestatiei pentru ca obligatia exista chiar daca nu prea poate beneficia de protectia legii.
Plata e si ea un contract si, ca atare, trebuie consemnata in scris. Chitante people!!
joi, 11 august 2011
Sfaturile mele pentru cei care se afla in zona gri a legalitatii 1
Prima constatare e ca, datorita ambiguitatilor normelor juridice, cam toti ne aflam in aceasta zona. E necesar sa fii un adevarat geniu legislativ pentru a fi in perfecta legalitate.
Fie ca suntem cetateni nevinovati, fie infractori profesionisti, aflam ca suntem in vizorul organelor care aplica legea cand acestea ne contacteaza pentru a ne lua deeclaratii. E foarte important sa stim ca chiar avem dreptul de a nu declara nimic. Organul e obligat sa ne spuna in legatura cu ce ne audiaza si noi avem dreptul de a tacea. Daca ne simtim cu musca pe caciula in domeniu, inarmeaza-te cu rabdare si taci, declara ca nu ai nimic de declarat, cere un aparator, tergiverseaza. Apoi fuga la avocat caruia sa i te spovedesti si care sa te consilieze in privinta a ce ar trebui sa spui din toate pe care le-ai facut.
Adevarul are 100 de fete, tu trebuie sa gasesti varianta care te avantajeaza.
Daca simti ca nu ai facut nimic si esti curat precum proverbiala lacrima, rezuma-te la a raspunde scurt la intrebarile organului. In situatia in care acestea se apropie periculos de zona discutabila a legalitatii, mimeaza pierderea memoriei si insista sa se consemneze in declaratie. "A trecut atat de mult timp si am uitat", "eram asa de agitata in seara aceea, nu am dat importanta detaliilor acestora".
Nu minti evident. Cu tot folclorul despre inteligenta politistilor, acestia au vazut multe si au interactionat cu multi oameni, precum cainii lor, au intuitie si "miros".
Intotdeauna, de la procesele verbale pentru constatarea contraventiilor rutiere, insista sa se consemneze obiectiunile si obsevatiile voastre. Daca nu aveti unele reale, fiti creativi! Intr-un eventual proces, un avocat bun va putea sa lee foloseasca.
Un client prevazator si-ar face copii ale declaratiilor pe care le da organelor, pentru a sti exact ce a spus si ce poate sa declare in continuare.
Continuarea urmeaza.
Fie ca suntem cetateni nevinovati, fie infractori profesionisti, aflam ca suntem in vizorul organelor care aplica legea cand acestea ne contacteaza pentru a ne lua deeclaratii. E foarte important sa stim ca chiar avem dreptul de a nu declara nimic. Organul e obligat sa ne spuna in legatura cu ce ne audiaza si noi avem dreptul de a tacea. Daca ne simtim cu musca pe caciula in domeniu, inarmeaza-te cu rabdare si taci, declara ca nu ai nimic de declarat, cere un aparator, tergiverseaza. Apoi fuga la avocat caruia sa i te spovedesti si care sa te consilieze in privinta a ce ar trebui sa spui din toate pe care le-ai facut.
Adevarul are 100 de fete, tu trebuie sa gasesti varianta care te avantajeaza.
Daca simti ca nu ai facut nimic si esti curat precum proverbiala lacrima, rezuma-te la a raspunde scurt la intrebarile organului. In situatia in care acestea se apropie periculos de zona discutabila a legalitatii, mimeaza pierderea memoriei si insista sa se consemneze in declaratie. "A trecut atat de mult timp si am uitat", "eram asa de agitata in seara aceea, nu am dat importanta detaliilor acestora".
Nu minti evident. Cu tot folclorul despre inteligenta politistilor, acestia au vazut multe si au interactionat cu multi oameni, precum cainii lor, au intuitie si "miros".
Intotdeauna, de la procesele verbale pentru constatarea contraventiilor rutiere, insista sa se consemneze obiectiunile si obsevatiile voastre. Daca nu aveti unele reale, fiti creativi! Intr-un eventual proces, un avocat bun va putea sa lee foloseasca.
Un client prevazator si-ar face copii ale declaratiilor pe care le da organelor, pentru a sti exact ce a spus si ce poate sa declare in continuare.
Continuarea urmeaza.
marți, 9 august 2011
Solutia pentru oamenii muncii
Scriu din perspectiva avocatului.
Prin oamenii muncii ma refer la domnii si doamnele care au plecat in departari pentru a munci.
Acestia, de multe ori, insista in inocenta lor sa investeasca banii castigati cu greu in a noastra tara mirifica, populata de noi, caci asta e problema. Oamenii muncii uita motivele pentru care au parasit patria muma, imbatati de nectarul euro-ului si a echitatii gasite prin alte parti. Uita ca aici mica inselatorie e un mod de viata si profitatul de pe urma celor care nu sufera de paranoia e sportul national.
Asa mi-au venit doi clienti. Nene si tanti care au un apartament inchiriat in minunata urbe iar chiriasul nu a mai considerat oportun a plati chirie de 12 luni. Ei fiind in italia au incercat sa-si trimita rudele spre a rezolva poblema, dar nimeni nu se ocupa de necazurile altuia precum un bonus pater familias. Cu exceptia avocatului, for shure.
Asa ca, azi am incheiat un contract de colaborare cu ei, le voi rezolva problema chiriasului, probleme la finante, la cartea funciara, le voi cauta alt chirias si le voi solutiona problemele ce vor aparea.
Luand in calcul sumele pierdute de ei pana acum, posibilitatea de complicare a situatiei la nesfarsit si gijile pe care le preiau, simt ca lucrez chiar ieftin.
Desi romanilor nostri li se pare exagerat sa mearga la avocat pentru a le redacta contractul de cumparare al unei case sau ceva egal de oneros si de complex, vad ca cei veniti din strainatate pricep valoarea unui contract bine facut si nu se asteapta ca altcineva (hm, hm! statul) sa aiba grija de ei.
Morala povestii e ca suntem responsabili pentru deciziile pe care le luam, in special cele redactate in scris, semnate de noi si care contin o clauza penala consistenta. Nimeni, nici statul, nici judecatorul nu ne va lua de manuta si nu ne va scoate din rahatul in care ne-am avantat cu entuziasm.
Consultati un avocat, intotdeauna e mai putin scump decat ce ati plati incercand sa scutiti cateva sute de lei.
Prin oamenii muncii ma refer la domnii si doamnele care au plecat in departari pentru a munci.
Acestia, de multe ori, insista in inocenta lor sa investeasca banii castigati cu greu in a noastra tara mirifica, populata de noi, caci asta e problema. Oamenii muncii uita motivele pentru care au parasit patria muma, imbatati de nectarul euro-ului si a echitatii gasite prin alte parti. Uita ca aici mica inselatorie e un mod de viata si profitatul de pe urma celor care nu sufera de paranoia e sportul national.
Asa mi-au venit doi clienti. Nene si tanti care au un apartament inchiriat in minunata urbe iar chiriasul nu a mai considerat oportun a plati chirie de 12 luni. Ei fiind in italia au incercat sa-si trimita rudele spre a rezolva poblema, dar nimeni nu se ocupa de necazurile altuia precum un bonus pater familias. Cu exceptia avocatului, for shure.
Asa ca, azi am incheiat un contract de colaborare cu ei, le voi rezolva problema chiriasului, probleme la finante, la cartea funciara, le voi cauta alt chirias si le voi solutiona problemele ce vor aparea.
Luand in calcul sumele pierdute de ei pana acum, posibilitatea de complicare a situatiei la nesfarsit si gijile pe care le preiau, simt ca lucrez chiar ieftin.
Desi romanilor nostri li se pare exagerat sa mearga la avocat pentru a le redacta contractul de cumparare al unei case sau ceva egal de oneros si de complex, vad ca cei veniti din strainatate pricep valoarea unui contract bine facut si nu se asteapta ca altcineva (hm, hm! statul) sa aiba grija de ei.
Morala povestii e ca suntem responsabili pentru deciziile pe care le luam, in special cele redactate in scris, semnate de noi si care contin o clauza penala consistenta. Nimeni, nici statul, nici judecatorul nu ne va lua de manuta si nu ne va scoate din rahatul in care ne-am avantat cu entuziasm.
Consultati un avocat, intotdeauna e mai putin scump decat ce ati plati incercand sa scutiti cateva sute de lei.
vineri, 5 august 2011
I feel my life`s on hold
In timpul liceului, profesorul de istorie ne tinea lungi si inflacarate prelegeri despre cum nu atunci era momentul sa ne distram, ci sa ne sacrificam, sa ne cladim viitorul care e precum o casa si noi puneam temelia, etc. samd. Needless to say ca am cateva contraargumente puternice pentru dumnealui, primul fiind el insusi ca model al teoriei acesteia.
Acum, mult dupa liceu, facultate - unde nu ne recomanda nimeni sa sacrificam nimic, doar ne picau la examene precum mercenarii fara suflet daca nu eram tobe de carte si dupa primul job, constat ca societatea inca ne cere discret sa ne punem viata in pauza si sa muncim pentru ca e trendy sa fim workoholici si CEO-i la 20 de ani.
Mi-am ales cariera juridica pentru ca imi place, vreau sa fiu printre cei mai buni in acest domeniu competitiv, stiu ca trebuie sa muncesc mult si, in special la inceput, reusitele sunt mai mult profesionale decat pecuniare.
Dar nu pot sa scap din vedere faptul ca, totusi, cariera e doar un mijloc pentru a atinge un scop, acela de a trai asa cum imi place si dee a fi fericita.
Programul de lucru de 12-14 ore pe zi e in contradictie flagranta cu scopul declarat.
Acesta este manifestul meu. Vreau sa demonstrez ca se poate sa fii bun profesional fara a sacrifica nimic, ca putem sa avem viata si in afara biroului si ca munca e doar mijlocul prin care ne putem realiza adevaratul scop in viata, acela de a fi fericiti.
Si mai am o banuiala ascunsa ca cei care au inventat programul acesta idiot care exclude orice activitate cu exceptia muncii incercau sa umple un gol in vietile lor serbede si triste, lipsite de prieteni si iubiti.
On this note, sper sa ne auzim peste un an, cand cariera mea va fi la apogeu si programul meu va fi de maximum 10 ore pe zi!! ;)
Acum, mult dupa liceu, facultate - unde nu ne recomanda nimeni sa sacrificam nimic, doar ne picau la examene precum mercenarii fara suflet daca nu eram tobe de carte si dupa primul job, constat ca societatea inca ne cere discret sa ne punem viata in pauza si sa muncim pentru ca e trendy sa fim workoholici si CEO-i la 20 de ani.
Mi-am ales cariera juridica pentru ca imi place, vreau sa fiu printre cei mai buni in acest domeniu competitiv, stiu ca trebuie sa muncesc mult si, in special la inceput, reusitele sunt mai mult profesionale decat pecuniare.
Dar nu pot sa scap din vedere faptul ca, totusi, cariera e doar un mijloc pentru a atinge un scop, acela de a trai asa cum imi place si dee a fi fericita.
Programul de lucru de 12-14 ore pe zi e in contradictie flagranta cu scopul declarat.
Acesta este manifestul meu. Vreau sa demonstrez ca se poate sa fii bun profesional fara a sacrifica nimic, ca putem sa avem viata si in afara biroului si ca munca e doar mijlocul prin care ne putem realiza adevaratul scop in viata, acela de a fi fericiti.
Si mai am o banuiala ascunsa ca cei care au inventat programul acesta idiot care exclude orice activitate cu exceptia muncii incercau sa umple un gol in vietile lor serbede si triste, lipsite de prieteni si iubiti.
On this note, sper sa ne auzim peste un an, cand cariera mea va fi la apogeu si programul meu va fi de maximum 10 ore pe zi!! ;)
joi, 4 august 2011
Despre concedieri si retineri salariale
In vremurile tulburi in care traim, daca ni se mai si retine din salariul mic si ne mai si ameninta diversi patronasi de magazin de cartier cu aere de interlopi, nu ajungem nicaieri.
Ieri, in cabinetul meu primitor de avocat veninos ce ma aflu, a pasit o domnita tremuranda si inlacrimata. In urma unor hotii care au avut loc la magazinul la care lucra, seful ei a considerat oportun sa o anunte verbal si oarecum colorat ca nu mai are nevoie de serviciile ei, mai mult, in intelepciunea lui, i-a mai si retinut salariul restant si indemnizatia de concediu, ca asa a vrut el.
Sfatul juridic:
1. Concedierea se face in scris pentru motivele si in cazurile strict si limitativ enumerate de codul muncii, sectiunea a 2-a, incepand cu art. 58. Pentru a concedia pe cineva din motive imputabile lui pentru abateri grave etc., e necesara indeplinirea unei proceduri prealabile de cercetare a numitelor abateri grave pentru care angajatul va fi convocat in scris. Aceasta procedura se finalizeaza printr-o decizie de sanctionare, care va fi redactata in scris si care poate fi atacata dupa ce a fost comunicata angajatului.
Deci, dragi angajati, contractul individual de munca inceteaza doar dupa emiterea si comunicarea cu dvs. a unor documente care pot fi atacate. Pana la aceste evenimente, sunteti in continuare angajati si aveti aceleeasi drepturi si obligatii, recte sa va pezentati la serviciu. Daca nu va pezentati pe glie la program, asta este o abatere care poate duce la sanctiunea concedierii pe bune.
Daca patronasul nu va lasa sa intrati in incinta sau sa va desfasurati activitatea, ITM-ul ee mai mult decat dornic sa va insoteasca, sa constate si sa amendeze iar salariul va este in continuare datorat.
Deci, repetati dupa mine: decizie scrisa de concediere, comunicata.
De la data comunicarii curge preavizul de 20 de zile lucratoare pentru care veti fi platiti.
2. Retinerile salariale se pot efectua doar daca exista un titlu executoriu care constata creanta a carui debitor e salariatul. Angajatorul poate efectua retineri salariale pentru a acoperi un prejudiciu creat lui de angajat doar daca exista o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila care constata numitul prejudiciu. In rest sunt ilegale, ITM-ul e deosebit de interesat de aceste evenimente.
3. Deciziile despre care faceam vorbire pot fi atacate la tribunal in termen de 30 de zile in cazul deciziilor de concediere si 3 ani pentru recuperarea salariului. Termenele curg de la comunicarea actului.
In cazul clientei mele, vanzatoare la un magazin alimentar, suma retinuta e dublul onorariului pe care i l-as lua pentru a o reprezenta in proces pe care i-l voi castiga fara probleme, urmand apoi sa-l recupereze de la parat.
Intradevar va dura ceva, daca vom ajunge la proces, dar cu atitudinea "mamaliga nu explodeaza, intoarce si celalalt obraz" nu ajungem nicaieri.
Deocamdata sunt in faza amenintarilor si a intimidarii sefului si cred ca totul se va rezolva asa, repede.
Ieri, in cabinetul meu primitor de avocat veninos ce ma aflu, a pasit o domnita tremuranda si inlacrimata. In urma unor hotii care au avut loc la magazinul la care lucra, seful ei a considerat oportun sa o anunte verbal si oarecum colorat ca nu mai are nevoie de serviciile ei, mai mult, in intelepciunea lui, i-a mai si retinut salariul restant si indemnizatia de concediu, ca asa a vrut el.
Sfatul juridic:
1. Concedierea se face in scris pentru motivele si in cazurile strict si limitativ enumerate de codul muncii, sectiunea a 2-a, incepand cu art. 58. Pentru a concedia pe cineva din motive imputabile lui pentru abateri grave etc., e necesara indeplinirea unei proceduri prealabile de cercetare a numitelor abateri grave pentru care angajatul va fi convocat in scris. Aceasta procedura se finalizeaza printr-o decizie de sanctionare, care va fi redactata in scris si care poate fi atacata dupa ce a fost comunicata angajatului.
Deci, dragi angajati, contractul individual de munca inceteaza doar dupa emiterea si comunicarea cu dvs. a unor documente care pot fi atacate. Pana la aceste evenimente, sunteti in continuare angajati si aveti aceleeasi drepturi si obligatii, recte sa va pezentati la serviciu. Daca nu va pezentati pe glie la program, asta este o abatere care poate duce la sanctiunea concedierii pe bune.
Daca patronasul nu va lasa sa intrati in incinta sau sa va desfasurati activitatea, ITM-ul ee mai mult decat dornic sa va insoteasca, sa constate si sa amendeze iar salariul va este in continuare datorat.
Deci, repetati dupa mine: decizie scrisa de concediere, comunicata.
De la data comunicarii curge preavizul de 20 de zile lucratoare pentru care veti fi platiti.
2. Retinerile salariale se pot efectua doar daca exista un titlu executoriu care constata creanta a carui debitor e salariatul. Angajatorul poate efectua retineri salariale pentru a acoperi un prejudiciu creat lui de angajat doar daca exista o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila care constata numitul prejudiciu. In rest sunt ilegale, ITM-ul e deosebit de interesat de aceste evenimente.
3. Deciziile despre care faceam vorbire pot fi atacate la tribunal in termen de 30 de zile in cazul deciziilor de concediere si 3 ani pentru recuperarea salariului. Termenele curg de la comunicarea actului.
In cazul clientei mele, vanzatoare la un magazin alimentar, suma retinuta e dublul onorariului pe care i l-as lua pentru a o reprezenta in proces pe care i-l voi castiga fara probleme, urmand apoi sa-l recupereze de la parat.
Intradevar va dura ceva, daca vom ajunge la proces, dar cu atitudinea "mamaliga nu explodeaza, intoarce si celalalt obraz" nu ajungem nicaieri.
Deocamdata sunt in faza amenintarilor si a intimidarii sefului si cred ca totul se va rezolva asa, repede.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
