Majoritatea covarsitoare a maturitatii (de pana acum, nu-i multa dar suna impresionant) mi-am petrecut-o in cupluri. Cateodata mai multe in acelasi timp, dar nu e locul nici timpul sa-mi discutam moralitatea si moravurile.
Bineinteles, in special dupa ultima experienta, am ramas cu intelepciune, multa multa si pe care vreau s-o impartasesc.
Azi despre certuri. Se iau doi porumbei inamorati, zambitori, fragezi, se adauga niste griji zilnice, frig, putin PMS si iese cearta. Irationala. De la o prostie, din nimic, ca astea-s cele mai periculoase. Nimeni nu are dreptate sau argumente, se arunca reprosuri generale, fara cap si fara coada. Credem ca inocentii ca vorbele zboara. Da, zboara dupa ce au lasat urme adanci, zboara asa de departe incat nici nu le mai putem gasi sa le explicam logic si sa le combatem. Indragosteala poate trece asa de repede de la "intotdeauna ....", "niciodata...."...
Propunerea mea a la Cosmopolitain (a se citi with a french accent) este ca, inainte de a ne azvarli in valtoarea razboiului conjugal, sa ne facem comozi. Haideti sa incercam certurile in lenjerie intima. Cat de beligeranta pot fi, v-ati putea intreba, purtand niste volanase negre cu buline albe si nimic altceva?
I-am propus strategia fostei mele iubiri, dar, pentru ca noi ne certam la telefon, nu cred c-ar fi mers.
Se afișează postările cu eticheta relatii. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta relatii. Afișați toate postările
joi, 9 februarie 2012
luni, 28 noiembrie 2011
A doua faza a relatiilor
Stim cu totii prima faza, aia in care danseaza fluturii, slabim, plutim pe norisori, nu avem nevoie de somn, we glow si tot asa. Daca ar continua mai mult de cateva saptamani, am imbatrani prematur si am muri de uzura.
Cati fluturi poti avea in stomac inainte de a face ulcer, after all?
Asa ajungem la adevaratul test al unei relatii. Pentru ca atractia fizica initiala nu poate fi un test, e doar ceva biologic care ne spune ca am produce urmasi acceptabili genetic.
Adevaratul test al unei relatii (ioi ce nume de reality show idiot) e dupa ce trece febra de la inceput, dupa ce iesim din dormitoare, facem patul si tragem draperiile. Ni se mai pare interesant ce are de spus si cand nu vrem sa-l dezgolim aici si acum? Sau vrem doar sa-l sarutam pentru a-l face sa taca?
Problemele lui ni se mai par asa de importante si acum? Sau e doar plictisitor sa ascultam din nou teoria lui despre covoare si diferenta dintre bej si ou de gasca?
Acum putem sa verificam daca suntem cu adevarat compatibili. Viata e lunga, la 27 de ani e momentul sa ma gandesc la restul ei si daca viitorul e luminos alaturi de el.
Acum e momentul intrebarilor dificile. Oare voi putea trai cu faptul ca el nu e de acord cu mancatul in pat? Ce-i drept nici nu am mai recurs la acest procedeu de cand impartim un pat si cred ca e o evolutie pentru mine.
Daruirea lui putin prea fierbinte catre fitness, sport, alimentatie sanatoasa ma va calca pe nervi in viitorul apropiat? Maybe. Si deja ma gandesc de doua ori inainte sa-mi achizitionez o sacosa cu ciocolata. Dar cred ca si asta e un lucru bun.
No, ce sa-i faci? Ne mai gandim.
Adevarul e ca-l iubesc si, chiar daca nu as vedea micile schimbari ale mele ca pe ceva bun, raman tot mici schimbari acceptabile dar a-l pierde e inacceptabil.
Cred ca asta e intrebarea bottom line. Puse in balanta schimbarile si a-l pierde, ce e mai dificil?
Intrebari grele pentru lunea dimineata, dar frigul si ceata ma fac filozoafa.
Cati fluturi poti avea in stomac inainte de a face ulcer, after all?
Asa ajungem la adevaratul test al unei relatii. Pentru ca atractia fizica initiala nu poate fi un test, e doar ceva biologic care ne spune ca am produce urmasi acceptabili genetic.
Adevaratul test al unei relatii (ioi ce nume de reality show idiot) e dupa ce trece febra de la inceput, dupa ce iesim din dormitoare, facem patul si tragem draperiile. Ni se mai pare interesant ce are de spus si cand nu vrem sa-l dezgolim aici si acum? Sau vrem doar sa-l sarutam pentru a-l face sa taca?
Problemele lui ni se mai par asa de importante si acum? Sau e doar plictisitor sa ascultam din nou teoria lui despre covoare si diferenta dintre bej si ou de gasca?
Acum putem sa verificam daca suntem cu adevarat compatibili. Viata e lunga, la 27 de ani e momentul sa ma gandesc la restul ei si daca viitorul e luminos alaturi de el.
Acum e momentul intrebarilor dificile. Oare voi putea trai cu faptul ca el nu e de acord cu mancatul in pat? Ce-i drept nici nu am mai recurs la acest procedeu de cand impartim un pat si cred ca e o evolutie pentru mine.
Daruirea lui putin prea fierbinte catre fitness, sport, alimentatie sanatoasa ma va calca pe nervi in viitorul apropiat? Maybe. Si deja ma gandesc de doua ori inainte sa-mi achizitionez o sacosa cu ciocolata. Dar cred ca si asta e un lucru bun.
No, ce sa-i faci? Ne mai gandim.
Adevarul e ca-l iubesc si, chiar daca nu as vedea micile schimbari ale mele ca pe ceva bun, raman tot mici schimbari acceptabile dar a-l pierde e inacceptabil.
Cred ca asta e intrebarea bottom line. Puse in balanta schimbarile si a-l pierde, ce e mai dificil?
Intrebari grele pentru lunea dimineata, dar frigul si ceata ma fac filozoafa.
joi, 10 februarie 2011
Despre misoginii care ne inconjoara
Nu ma refer la tatii nostri care ne trateaza condescendent si ne rezolva micile neplaceri.
Nu ma refer nici la iubitii nostri prea protectori.
Ci la barbatii care chiar cred ca ne sunt superiori.
De fapt nu chiar la ei, ci la femeile care ii inconjoara.
Ma intreb cine i-a crescut si educat? Cine i-a incubat 9 luni pentru ca apoi sa-i push-push rosii si ridati in lume. Cine le-a schimbat scutecele si s-a minunat de inteligenta sclipicioasa a odorului?
Si cine, cand odorul a inceput sa isi exprime ideile, le-a ignorat? Cine l-a incurajat prin atitudinea ei pasiva?
Mamica misoginului e prima lui victima si cea care l-a ajutat sa se dezvolte.
Urmeaza prima lui prietena, pentru ca si misoginii au nevoi si se auto-amagesc aka. indragostesc. Probabil fata are 14-15 ani si nu realizeaza cata putere are asupra baiatului complexat si nefericit de langa ea. Cum suntem toate mamoase si dornice de sacrificiu, ea va fi convinsa ca are un geniu neinteles on her hands si ii va tolera idioteniile.
Prietena importanta a micului erou masculin, probabil in ultimul an de liceu. Crede ca o iubeste, crede ca e singurul exemplar feminin reusit. Si isi exprima parerea, despre toata rasa feminina. Eventually, tipa va fi plictisita de parerile cretine ale printului charming si il va parasi. Probabil ii va da cateva indicii inainte, il va avertiza. Dar masculul feroce nu va putea crede vreodata ca a fost vina lui sau ca tipa avea motive. Va crede doar ca s-a inselat si ca acest exemplar feminin aparent acceptabil e cel mai rau dintre toate. Isi va confirma doar parerea.
Isi va gasi o nevasta. Sunt suficiente doritoare, casnice de cariera. Demoizella va crede ca a prins gaina cu oua de aur. Sotul ei e protector, ferm, barbat adevarat. Vrea copii si nu o va lasa sa lucreze - visul ei de-o viata. O va pastra acasa, sa fie a home maker. Tipa, fericita, ii va turna 2-3 copii, experienta care o va lasa deformata si uratita. Voi cum ati arata dupa 2-3 ani de nopti nedormite? Va avea parul caltos, pielea precum o cizma veche si nici o alta aptitudine decat pregatitul sarmalelor si schimbatul scutecelor. Acum, misoginul va avea victima perfecta captiva si, in acelasi timp, exemplul perfect de ilustrare a teoriilor sale.
O va face complet nefericita -desi e doar vina ei, va vorbi cu ea ingrozitor in fata copiilor care, vazand epava umana din fata lor, vor fi de aceeasi parere cu taticul.
Mai e si amanta, cum ziceam, misoginii au nevoile lor. Dar cine s-ar culca benevol cu un asemenea exemplar, e beyond my understanding.
Asa evolueaza un misogin. Nu spun ca ar fi vina femeilor din viata lui, ci ca ele ar fi putut modifica ceva.
Vi-i meritati doamnelor.
Nu ma refer nici la iubitii nostri prea protectori.
Ci la barbatii care chiar cred ca ne sunt superiori.
De fapt nu chiar la ei, ci la femeile care ii inconjoara.
Ma intreb cine i-a crescut si educat? Cine i-a incubat 9 luni pentru ca apoi sa-i push-push rosii si ridati in lume. Cine le-a schimbat scutecele si s-a minunat de inteligenta sclipicioasa a odorului?
Si cine, cand odorul a inceput sa isi exprime ideile, le-a ignorat? Cine l-a incurajat prin atitudinea ei pasiva?
Mamica misoginului e prima lui victima si cea care l-a ajutat sa se dezvolte.
Urmeaza prima lui prietena, pentru ca si misoginii au nevoi si se auto-amagesc aka. indragostesc. Probabil fata are 14-15 ani si nu realizeaza cata putere are asupra baiatului complexat si nefericit de langa ea. Cum suntem toate mamoase si dornice de sacrificiu, ea va fi convinsa ca are un geniu neinteles on her hands si ii va tolera idioteniile.
Prietena importanta a micului erou masculin, probabil in ultimul an de liceu. Crede ca o iubeste, crede ca e singurul exemplar feminin reusit. Si isi exprima parerea, despre toata rasa feminina. Eventually, tipa va fi plictisita de parerile cretine ale printului charming si il va parasi. Probabil ii va da cateva indicii inainte, il va avertiza. Dar masculul feroce nu va putea crede vreodata ca a fost vina lui sau ca tipa avea motive. Va crede doar ca s-a inselat si ca acest exemplar feminin aparent acceptabil e cel mai rau dintre toate. Isi va confirma doar parerea.
Isi va gasi o nevasta. Sunt suficiente doritoare, casnice de cariera. Demoizella va crede ca a prins gaina cu oua de aur. Sotul ei e protector, ferm, barbat adevarat. Vrea copii si nu o va lasa sa lucreze - visul ei de-o viata. O va pastra acasa, sa fie a home maker. Tipa, fericita, ii va turna 2-3 copii, experienta care o va lasa deformata si uratita. Voi cum ati arata dupa 2-3 ani de nopti nedormite? Va avea parul caltos, pielea precum o cizma veche si nici o alta aptitudine decat pregatitul sarmalelor si schimbatul scutecelor. Acum, misoginul va avea victima perfecta captiva si, in acelasi timp, exemplul perfect de ilustrare a teoriilor sale.
O va face complet nefericita -desi e doar vina ei, va vorbi cu ea ingrozitor in fata copiilor care, vazand epava umana din fata lor, vor fi de aceeasi parere cu taticul.
Mai e si amanta, cum ziceam, misoginii au nevoile lor. Dar cine s-ar culca benevol cu un asemenea exemplar, e beyond my understanding.
Asa evolueaza un misogin. Nu spun ca ar fi vina femeilor din viata lui, ci ca ele ar fi putut modifica ceva.
Vi-i meritati doamnelor.
luni, 31 ianuarie 2011
About people & ilness
Unii oameni adora sa se planga de cele mai mici detalii scarboase ale bolilor lor. Poate cred ca atrag simpatie? Nu stiu. Poate astea sunt cele mai interesante atribute ale lor, maybe.
Fara sa realizeze ca semenii lor se feresc de boli si de tot ce e conex acestora precum unii de apa sfintita sau nu.
Zilele astea sunt atat de virusata, like you wouldn`t believe. Thank gawd pot sa am grija de nevoile mele variate, dar nu pot sa nu constat ca, din liota de oameni care ma inconjoara in fiecare zi, extrem de putini au ramas in zona mea, de fapt unul sau doi si aceia doar din necesitate.
Dar nu pot sa-i invinovatesc de nimic, adica si eu simt nevoia sa fug in lume cand vad pe cineva bolnav.
ZIc doar ca, daca as vrea sa atrag atentia/simpatia/interesul cuiva nu as etala diversele aspecte ale bolilor reale sau imaginare care-mi bantuie subconstientul.
Fara sa realizeze ca semenii lor se feresc de boli si de tot ce e conex acestora precum unii de apa sfintita sau nu.
Zilele astea sunt atat de virusata, like you wouldn`t believe. Thank gawd pot sa am grija de nevoile mele variate, dar nu pot sa nu constat ca, din liota de oameni care ma inconjoara in fiecare zi, extrem de putini au ramas in zona mea, de fapt unul sau doi si aceia doar din necesitate.
Dar nu pot sa-i invinovatesc de nimic, adica si eu simt nevoia sa fug in lume cand vad pe cineva bolnav.
ZIc doar ca, daca as vrea sa atrag atentia/simpatia/interesul cuiva nu as etala diversele aspecte ale bolilor reale sau imaginare care-mi bantuie subconstientul.
joi, 6 ianuarie 2011
Despre el
Still very much inlove.
El nu poate fi definit, modul in care il iubesc nu poate fi definit.
El valoreaza mai mult, in moneda dragostei mele, decat ar valora suma calitatilor lui.
Are corpul perfect, iar eu, atrasa de frumusete, il iubesc. Dar am mai vazut fizicuri perfecte pe care nu am simtit nevoia sa le am langa mine at all times si in feluri nepotrivite descrierii detaliate in scris, in public.
Sunt foarte pretentioasa la maini. Sunt perfect capabila sa resping pe cineva, ca prieten sau ca boyfriend, fata sau baiat, pentru ca nu-mi plac mainile sale. Dar mainile iubitului meu sunt perfecte. Au tocmai defectele care imi plac mie si reusesc sa depaseasca perfectiunea clasica.
Obisnuiam sa urasc plump lips. Moliciunea lor mi se parea nepotrivita masculinitatii pe care o cer partenerilor. Buzele lui sunt perfectiunea, niciodata nu am fost sarutata de buze mai asemanatoare nectarului zeilor.
Saruturile lui sunt atat de diferite de sarutul perfect pe care l-am dezvoltat pana acum si sunt cu atat mai placute.
Si mi-e atat de dor de el.
El nu poate fi definit, modul in care il iubesc nu poate fi definit.
El valoreaza mai mult, in moneda dragostei mele, decat ar valora suma calitatilor lui.
Are corpul perfect, iar eu, atrasa de frumusete, il iubesc. Dar am mai vazut fizicuri perfecte pe care nu am simtit nevoia sa le am langa mine at all times si in feluri nepotrivite descrierii detaliate in scris, in public.
Sunt foarte pretentioasa la maini. Sunt perfect capabila sa resping pe cineva, ca prieten sau ca boyfriend, fata sau baiat, pentru ca nu-mi plac mainile sale. Dar mainile iubitului meu sunt perfecte. Au tocmai defectele care imi plac mie si reusesc sa depaseasca perfectiunea clasica.
Obisnuiam sa urasc plump lips. Moliciunea lor mi se parea nepotrivita masculinitatii pe care o cer partenerilor. Buzele lui sunt perfectiunea, niciodata nu am fost sarutata de buze mai asemanatoare nectarului zeilor.
Saruturile lui sunt atat de diferite de sarutul perfect pe care l-am dezvoltat pana acum si sunt cu atat mai placute.
Si mi-e atat de dor de el.
luni, 13 decembrie 2010
Despre intimitate
Traim intr-un univers golit de pudoare.
Adevarat, unii mai ipocriti dintre noi se ascund in spatele unei burka de pudoare artificiala, nici macar mimata credibil, din spatele careia arata cu degetul normalitatea dorind sa ne faca sa credem ca ei sunt exceptia, ajungand sa creada in propria lor imaculatenie morala.
Dar cum altfel sa explicam de ce exista reality shows in care un cartof portocaliu se inebriaza frecvent, niste doamne trecute de prima tinerete se agata de ea cu unghiile acrilice si isi expun drama incurajate de ragetele unei multimi acerebrale?
E complet lipsit de pudoare sa-ti expui pe facebook si suratele ei detaliile intime, nasterea progeniturilor, modificarile statutului relatiei, locatia actuala si majoritatea cujetarilor personale si pseudointelectuale. Cum de nu ne intrebam inainte de a ne da filozofi online daca nu cumva suntem doar caraghiosi, daca lipsa experientei si cei 15 ani - sau dezvoltarea intelectuala stopata acolo, nu ne impiedica sa descoperim sensul vietii pentru a-l face public pe platforma retelelor de socializare?
Poate nu am eu suficienta siguranta a gandurilor mai cu volanase si dantelute care-mi strabat intelectul pentru a le face publice. Poate greseala e la mine.
E complet ciudat sa auzi sfaturi moralizatoare de la o duduie care si-a desfacut picioarele in fiecare tufa, dar, acum ca a gasit visatorul care sa-i faca un plod si s-o faca si pe ea femeie cinstita (dupa ce duci fraierul la biserica si nenea gras si supra accesorizat canta, esti femeie cinstita) considera ca poate sa comenteze pe marginea aventurilor amoroase a tuturor.
Sexul e pe toate gardurile, acum mai mult la figurat, ca-i cam frig pentru punerea in practica, nu prea mai apare ca un gest intim. Practicat ca un sport, egaleaza in intimitate folosirea aceluiasi aparat la sala de fitness cu cineva. In cazul meu, nu e necesar sa ne stim numele, uneori poate fi facut si fara a schimba o privire incarcata de semnificatii - folosirea aparatului de fitness zic.
Ma gandeam, in acest univers golit de intimitate, unde stii ce culoare si model are lenjeria intima a tipei din fata ta a carei pantaloni nu reusesc s-o acopere, probabil si a tipului but i don`t wanna go there, unde, doar cu o intrebare poti afla trecutul medical rusinos al vecinului de la coada la finante, cel mai intim gest pe care l-am facut in ultima vreme a fost sa dau mana cuiva. Sa-l las sa ma ia de mana, mai bine zis, si sa ma conduca. Mi-am recunoscut vulnerabilitatea si l-am acceptat , nu ca protector, dar ca sprijin. I-am apreciat caldura intr-o zi rece, am profitat de puterea lui cand aveam nevoie si el a stiut asta.
Probabil ar trebui sa explic diferenta dintre gestul intim si jocurile mele zilnice in care, fara a avea nevoie, las masculii sa se simta mari si impresionanti, sa-si etaleze cozile colorate si coarnele ramificate. Diferenta e ca, in cazul gestului intim aveam nevoie de sprijinul lui si el stia.
I`m still inlove and smiling all day long.
Adevarat, unii mai ipocriti dintre noi se ascund in spatele unei burka de pudoare artificiala, nici macar mimata credibil, din spatele careia arata cu degetul normalitatea dorind sa ne faca sa credem ca ei sunt exceptia, ajungand sa creada in propria lor imaculatenie morala.
Dar cum altfel sa explicam de ce exista reality shows in care un cartof portocaliu se inebriaza frecvent, niste doamne trecute de prima tinerete se agata de ea cu unghiile acrilice si isi expun drama incurajate de ragetele unei multimi acerebrale?
E complet lipsit de pudoare sa-ti expui pe facebook si suratele ei detaliile intime, nasterea progeniturilor, modificarile statutului relatiei, locatia actuala si majoritatea cujetarilor personale si pseudointelectuale. Cum de nu ne intrebam inainte de a ne da filozofi online daca nu cumva suntem doar caraghiosi, daca lipsa experientei si cei 15 ani - sau dezvoltarea intelectuala stopata acolo, nu ne impiedica sa descoperim sensul vietii pentru a-l face public pe platforma retelelor de socializare?
Poate nu am eu suficienta siguranta a gandurilor mai cu volanase si dantelute care-mi strabat intelectul pentru a le face publice. Poate greseala e la mine.
E complet ciudat sa auzi sfaturi moralizatoare de la o duduie care si-a desfacut picioarele in fiecare tufa, dar, acum ca a gasit visatorul care sa-i faca un plod si s-o faca si pe ea femeie cinstita (dupa ce duci fraierul la biserica si nenea gras si supra accesorizat canta, esti femeie cinstita) considera ca poate sa comenteze pe marginea aventurilor amoroase a tuturor.
Sexul e pe toate gardurile, acum mai mult la figurat, ca-i cam frig pentru punerea in practica, nu prea mai apare ca un gest intim. Practicat ca un sport, egaleaza in intimitate folosirea aceluiasi aparat la sala de fitness cu cineva. In cazul meu, nu e necesar sa ne stim numele, uneori poate fi facut si fara a schimba o privire incarcata de semnificatii - folosirea aparatului de fitness zic.
Ma gandeam, in acest univers golit de intimitate, unde stii ce culoare si model are lenjeria intima a tipei din fata ta a carei pantaloni nu reusesc s-o acopere, probabil si a tipului but i don`t wanna go there, unde, doar cu o intrebare poti afla trecutul medical rusinos al vecinului de la coada la finante, cel mai intim gest pe care l-am facut in ultima vreme a fost sa dau mana cuiva. Sa-l las sa ma ia de mana, mai bine zis, si sa ma conduca. Mi-am recunoscut vulnerabilitatea si l-am acceptat , nu ca protector, dar ca sprijin. I-am apreciat caldura intr-o zi rece, am profitat de puterea lui cand aveam nevoie si el a stiut asta.
Probabil ar trebui sa explic diferenta dintre gestul intim si jocurile mele zilnice in care, fara a avea nevoie, las masculii sa se simta mari si impresionanti, sa-si etaleze cozile colorate si coarnele ramificate. Diferenta e ca, in cazul gestului intim aveam nevoie de sprijinul lui si el stia.
I`m still inlove and smiling all day long.
vineri, 5 noiembrie 2010
Despre despartiri.
In primul rand trebuie sa explic ca nu sunt capabila de a lua decizii dificile, le evit precum cel necurat apa sfintita, precum pisicile apa in general. Nu am fost capabila sa dresez un caine pentru a ma asculta sau macar pentru a se preface ca ma asculta.
Cam asta e si atitudinea pe care o adopt in relatii. Sunt cea care ia deciziile placute, I shower my men with love and attention, ii fac sa se simta niste supereroi, iubiti, glumesc rad, ii fac fericiti.
Inevitabil, totul goes south. Motive sunt multe, poate unul e ca, de fiecare data cand prevad ca as putea fi ranita, ma retrag strategic. Dar asta nu inseamna ca ii notific si lui manevra sau ca ii prezint motive sau alternative si nici ca initiez despartirea.
Totul poate fi stralucitor iar, ziua urmatoare, te trezesti singur in aceasta relatie. Nu am zis niciodata ca am talent de martir, visul meu nu e sa fiu sacrificata pe nici un altar, i`m not a virgin anywayz.
Aici e gresala pe care o fac, refuz sa port o discutie dificila preferand sa o inlocuiesc cu o perioada de purgatoriu care ucide suflete in care simt ca fostul erou a devenit un strain, atingerile lui imi par reci, niste mici agresiuni, saruturile lui devin ceva chinuitor si el simte asta.
Stiu ca sunt cruda, recunosc, incerc sa-mi schimb tehnica.
Dupa despartire, indiferent de motive, pentru ca niciodata nu am intrat intr-o relatie din lipsa de ocupatie ci datorita unor sentimente - care or fi fost si alea- poate e un caz singular, dar o urma a acestora ramane, sau macar amintirea zilelor bune de la inceput and i`m sad.
Sadness is my archenemy and to defeat it I plan a campaign worthy of napoleon and of conquering mother russia.
Sportul face parte din rutina post despartire. Alerg, prestez la sala de fitness spre netarmuita placere a antrenorilor care sunt convinsi ca au mai castigat un discipol, inot precum a girl preparing for a flood of biblical proportions. Sportul convinge creierul sa elibereze endorfine iar, printr-o ceata endorfinata, contururile despartirii abia se mai vad.
Shopping-ul e noul meu prieten bun. Cheltui like there`s no tomorrow, dar am inspiratia pentru a alege haine sau pantofi care imi plac cu adevarat. Am observat ca relatia cu hainele/pantofii/gentile e mai buna decat cu barbatii - asta o fi blestemul femeii moderne?
Dancing helps, poate sunt tot endorfinele, poate outfiturile revealing si intimitatea fortata oarecum atrag privirile admiratoare ale masculilor and that`s my real addiction. Nu poti fi trista in the spotlight.
Alcolul e a dear and old friend of mine, iar pentru a ne pastra relatia buna nu abuzam unul de celalalt. Vinul e preferatul meu, urmeaza vodka si romul. Eliberez cuba frecvent.
Si, desi my inner drama queen cere, incerc sa evit a-mi contacta ex-ul. Il am pe constiinta oricum, ma bucur sincer sa stiu ca e fericit si nu inoata intr-o piscina de melancolie, ma bucur sa aflu ca are a rebound girl. Dar, acum ca nu mai e al meu, pot sa ma conving ca e ceva nou si stralucitor si ca as putea sa-l doresc inapoi, fals! e acelasi si probabil mi-ar lua cam 5 minute sa iar all over again decizia fatala.
Maybe i need a professional.
Cam asta e si atitudinea pe care o adopt in relatii. Sunt cea care ia deciziile placute, I shower my men with love and attention, ii fac sa se simta niste supereroi, iubiti, glumesc rad, ii fac fericiti.
Inevitabil, totul goes south. Motive sunt multe, poate unul e ca, de fiecare data cand prevad ca as putea fi ranita, ma retrag strategic. Dar asta nu inseamna ca ii notific si lui manevra sau ca ii prezint motive sau alternative si nici ca initiez despartirea.
Totul poate fi stralucitor iar, ziua urmatoare, te trezesti singur in aceasta relatie. Nu am zis niciodata ca am talent de martir, visul meu nu e sa fiu sacrificata pe nici un altar, i`m not a virgin anywayz.
Aici e gresala pe care o fac, refuz sa port o discutie dificila preferand sa o inlocuiesc cu o perioada de purgatoriu care ucide suflete in care simt ca fostul erou a devenit un strain, atingerile lui imi par reci, niste mici agresiuni, saruturile lui devin ceva chinuitor si el simte asta.
Stiu ca sunt cruda, recunosc, incerc sa-mi schimb tehnica.
Dupa despartire, indiferent de motive, pentru ca niciodata nu am intrat intr-o relatie din lipsa de ocupatie ci datorita unor sentimente - care or fi fost si alea- poate e un caz singular, dar o urma a acestora ramane, sau macar amintirea zilelor bune de la inceput and i`m sad.
Sadness is my archenemy and to defeat it I plan a campaign worthy of napoleon and of conquering mother russia.
Sportul face parte din rutina post despartire. Alerg, prestez la sala de fitness spre netarmuita placere a antrenorilor care sunt convinsi ca au mai castigat un discipol, inot precum a girl preparing for a flood of biblical proportions. Sportul convinge creierul sa elibereze endorfine iar, printr-o ceata endorfinata, contururile despartirii abia se mai vad.
Shopping-ul e noul meu prieten bun. Cheltui like there`s no tomorrow, dar am inspiratia pentru a alege haine sau pantofi care imi plac cu adevarat. Am observat ca relatia cu hainele/pantofii/gentile e mai buna decat cu barbatii - asta o fi blestemul femeii moderne?
Dancing helps, poate sunt tot endorfinele, poate outfiturile revealing si intimitatea fortata oarecum atrag privirile admiratoare ale masculilor and that`s my real addiction. Nu poti fi trista in the spotlight.
Alcolul e a dear and old friend of mine, iar pentru a ne pastra relatia buna nu abuzam unul de celalalt. Vinul e preferatul meu, urmeaza vodka si romul. Eliberez cuba frecvent.
Si, desi my inner drama queen cere, incerc sa evit a-mi contacta ex-ul. Il am pe constiinta oricum, ma bucur sincer sa stiu ca e fericit si nu inoata intr-o piscina de melancolie, ma bucur sa aflu ca are a rebound girl. Dar, acum ca nu mai e al meu, pot sa ma conving ca e ceva nou si stralucitor si ca as putea sa-l doresc inapoi, fals! e acelasi si probabil mi-ar lua cam 5 minute sa iar all over again decizia fatala.
Maybe i need a professional.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
