Draftul - adevaratul test al unei relatii

Nu stiu daca isi mai aminteste toata lumea filmul cu ashton cutcher dar ideea principala era simpla, orice schimbare minuscula, aparent insignifianta in trecut produce veritabile tsunami-uri in viitor.
La asta ma gandeam eu intr-una din serile trecute cand stergeam mailurile si mesajele incepute si netrimise fostei mele iubiri. Ce s-ar fi intamplat daca i le-as fi trimis, daca as fi reusit sa-i comunic mai bine ce simteam?

Dar ce mi se parea in special graitor a fost numarul foarte mare de mesaje abandonate. Ce mai exista cand ti se pare in van sa-i spui celuilalt ce simti? Cand ceva te opreste din a apasa send omului caruia i-ai impartasit tot, care te-a vazut goala, nemachiata, racita?

Stiu ce vreau de la o relatie, un partener care sa-mi impartaseasca visurile. Timpul marilor iubiri dramatice si sfasietoare a trecut, winter is coming.

Ai vrea sa-l uiti?

Daca ai avea de ales, ai vrea sa uiti dragostea aceea care ti-a lasat cicatrici si care, chiar dupa atata timp. iti mai da dureri difuze in zona generala a pieptului?
Te-a parasit, ti-a frant inima, dar durerea e atat de mare doar pentru ca l-ai iubit asa de mult, e atat de adanca pentru ca fericirea pe care ti-a dat-o a fost inimaginabila.
Simti ca esti sfaramata in bucati, nu stii ce te mai tine laolalta, fiecare bataie a inimii nu face decat sa imprastie, alaturi de sange, durere arzatoare in fiecare celula a corpului tau zdrobit.

Si totusi, ai vrea sa uiti tot? Sa uiti cum te tinea in brate si cum te simteai usoara ca un fulg cand iti soptea la ureche?

Soundtrack-ul despartirii mele

Sunt putin obsesiva asa cum ar putea confirma toti fostii mei, deci inca una cu despartirea.
Cuvintele se potrivesc mai mult relatiei, dar optimismul degajat se potriveste despartirii.
Si, gandindu-ma mai bine, we, meaning me and my multiple personalities, found love for eachother again in a hopeless place. Nici nu va puteti imagina cat e de obositor sa nu ai o relatie iubitoare cu vocile pe care le auzi.

Si cred ca asta e ingredientul vital supravietuirii dupa despartirea de cineva, toti ne simtim lipsiti de valoare dupa ce trecem printr-un eveniment similar, we need to find love ;) for ourselves.
In primul rand, pentru orice relatie sanatoasa, trebuie sa ne iubim pe noi.
Cand partenerul ne cere sa nu ne mai iubim, dump him!

So, yea, we found love ;).

Despre despartiri - ultima faza

Cred.

Am inceput sa scriu aici despre durerea mea personala pentru a incerca s-o lecuiesc dar si pentru ca tot timpul ma intrebam cat poate sa mai dureze.
No, acum va spun, 2 saptamani a durat. Dupa descrierile martorilor extrem de apropiati ai dezastrului care am fost, parea ma rupeam in bucati.

Dar, pe de alta parte, azi, dupa doua saptamani de la eveniment, pot sa spun ca sunt vindecata.

Curaj!

Iar cu universul meu paralel

Cel mai bun remediu pentru o inima facuta tandari? Cel putin in cazul meu.
Play games. E mult mai interesant cand restul participantilor (recte restul omenirii) habar nu are, doar reactioneaza, like blind sheep.
It`s fun to be me ;).

Despre durere

La inceput, cand totul e facut din lumina si caldura, nu ne gandim ca exista echilibru in natura. Nu ne imaginam raceala si intunericul echilavente care ne asteapta la sfarsit.
Cand mi-a spus, m-am simtit precum humpty dumpty, cazand la infinit de pe un zid inimaginabil intr-o prapastie neagra. Si am cazut, am cazut cateva zile.
Ramai fara aer cand te loveste durerea asta. Te transformi in alt om, treci pe survival mode. Esti capabil sa sfasii tot pentru a ajunge la el, pentru a nu te mai durea.
Incepi sa intelegi instinctul lupului care isi roade laba pentru a scapa cu viata. Daca ar exista o solutie pentru a scapa de inima tradatoare care doare la fiecare bataie, ai face-o fara sa te gandesti de doua ori.

Dar intotdeauna lumina straluceste deasupra norilor, trebuie doar sa asteptam sau sa urcam acolo.
Totul e in our reach.
Si acum, dupa doua saptamani, incep sa simt lumina.
Smile ;) this is my new years resolution.

Repetati in cor dupa mine: Nu il mai vreau inapoi!

Totul s-a terminat si, cu cat creierul nostru tradator accepta mai repede realitatea, cu atat mai putine momente de plans si jale din senin vom avea.

Si avem motive serioase sa nu-l mai vrem, impedimente de netrecut in calea aplicarii plasturilor si a carpirii zdrentelor ce au mai ramas din relatia altadata glorioasa.

1. In zilele de intuneric si deznadejde au fost niste oameni langa noi. Unii membri ai familiei, prieteni si unii veniti din tari straine pentru a ne tine de mana prin perioada nefericita. Ne-au verificat periodic pentru a fi siguri ca nu patim nimic. Si-au facut griji pentru noi si au suferit pentru fiecare lacrima a noastra. Cum s-ar simti ei daca l-am lua inapoi? Merita sa ranim oameni care ne iubesc sincer pentru cineva care ne-a aratat limpede care e valoarea noastra pentru el?

2. Hai sa recunoastem ca increderea nu mai poate exista. Cum sa iti mai dai inima omului care a aruncat-o, calcat-o in picioare cand nu i-a mai fost convenabila? Nu numai ca nu o mai merita, dar nici noi nu mai putem risca sa patim a doua oara acelasi lucru.

3. Putina demnitate, de orgoliu am scapat in primele zile ale relatiei asteia, dar demnitatea inca mai e firava pe undeva. Precum manelistii, imi cunosc valoarea, si m-as subevalua daca m-as intoarce la cel care m-a crezut dispensabila.

4. Probabil motivele despartirii, chiar daca pentru mine nu au fost evidente, mai exista si or fi reale pentru el. Si, asa ca un umar care odata luxat iese mai usor din fagas, si relatia resuscitata se va destrama cu mai mare usurinta.

Astea sunt doar cateva motive, just so I don`t ever forget.

Cronica unei despartiri 3

Ca orice om normal, si tu (eu) ai incercat sa eviti sa te gandesti la despartire la el, la cum iti spunea, la toate micile gesturi pe care le face un om indragostit. Incercai sa eviti durerea, sau macar sa o amortesti.
Wrong! Cel mai bine e sa rasucesti cutitul in rana. Nu exista cale de intoarcere si e important sa stii de la inceput.
Fiecare celula a ta sa fie convinsa ca nu va puteti intoarce unul in bratele celuilalt.
Speranta e ceva puternic si periculos in acest caz, poate prelungi boala asta mai mult decat este necesar.

Pe de alta parte, chiar vrei sa te intorci la cineva care tocmai te-a aruncat ca pe o batista de hartie folosita? Chiar crede cineva ca o relatie mai poate fi noua si stralucitoare dupa ce unul i-a frant inima celuilalt? Poate fi ceva pasiv agresiv in care sa ne consumam frustrarile ramase si eventual furia, dar niciodata nu mai poate fi ce a fost.

Sfatul meu pentru voi toate care plangeti undeva intr-un colt e sa sperati altceva, ca tocmai vi s-a dat posibilitatea sa-l gasiti pe el cel adevarat care va va iubi exact asa cum sunteti, care nu va vrea sa va schimbe si pe care felul vostru de a fi nu-l va rani.
Pentru ca, let`s face it, nu erati nici voi fericite in relatie si meritam cu totii sa fim fericiti. Poate cand trebuie sa lucram asa de mult la ceva nu e the right thing.

Deci, haideti sa speram la fericire, nu la o cusca intunecata in care ar fi vrut sa ne pastreze doar pentru el.

Cronica unei despartiri 2

Cred ca cel mai bolnavicios lucru care poate fi facut dupa o despartire e sa iei tricoul lui vechi in care obisnuia sa doarma si pe care l-a lasat la tine in brate si sa iti plangi in el iubirea pierduta invaluita in mirosul lui dulce si putin picant. Asta am facut eu candva in mlastina ultimelor zile. Nu ajuta deloc.

Ce ajuta in schimb e sa aduni de prin casa toate lucrurile mici pe care ti le-a lasat, ti le-a facut cadou cand te iubea si sa le ascunzi intr-o cutie undeva unde sa nu te impiedici de ele in fiecare zi. Da, a fost dragostea vietii tale dar nu poti sa te vindeci navigand printr-un teren minat in fiecare zi.

As face orice pentru a uita durerea. Am facut orice pana acum. Dar vine un moment, la 3 dimineata cand te trezesti confuza dupa ce l-ai visat si uiti ca nu mai e al tau si te loveste iarasi un zid de durere cand realizezi ca trebuie sa iei realitatea in piept, ca nu te mai iubeste si ca, in cazul meu, probabil nu-l voi mai vedea vreodata.

E oribil, toata situatia e chinuitoare. Ajungi sa te intrebi de ce doi oameni destepti, frumosi, atragatori si, mai ales, indragostiti nu pot fi impreuna. Ajungi sa te intrebi ce ai facut gresit, daca in alte circumstante ar fi functionat, ti se pare ca poti gasi solutii.
E prea tarziu.
Pobabil singurul raspuns posibil e ca, in ciuda atractiei si a dragostei pe care o simteati amandoi, erati (eram) fundamental opusi si incompatibili.

Nu il urasc, de fapt il iubesc in continuare, nu am ce sa ii reprosez, nu ii gasesc nici un defect.
Daca ar fi un nesimtit, as putea sa ma agat de asta, dar nu e.

Efectele unei despartiri

Sunt catastrofale, pentru mine, pentru ca l-am iubit cu toata puterea mea de a iubi. Inca il mai iubesc, sunt un soi de masochist sentimental, stiu.

Primul lucru, cand mi-a spus la telefon ca nu ma mai vrea, a fost sa-mi amorteasca extremitatile, degetele de la maini si de la picioare, apoi palmele, mainile pana la coate, picioarele pana la genunchi. Si mi s-a facut asa de frig de parca o fantoma ar fi intrat in camera (daca as fi dramatica, as spune ca a fost fantoma iubirii noastre decedate recent si violent).

Cateva zile dupa eveniment, nu pare ca am nevoie de somn. Am luat somnifere fara efect, nu reusesc sa inchid ochii noaptea (poate pentru ca il vad doar pe el) si am un soi de energie bolnavicioasa.

Tot asa, la 3 zile dupa cataclism, nu pare ca am nevoie de mancare. Sigur, lumea pare mai confuza pe la colturi, realitatea nu mai pare atat de reala si am senzatia ca plutesc. Poate voi lesina in viitorul foarte apropiat, dar macar nu mai am putere  sa plang de parca mi s-ar rupe ceva in interior. Starea de lesin data de lipsa nutritiei amorteste durerea.

Plang, nu credeam ca se poate plange atata timp fara oprire. Nu credeam ca sunt atatea feluri de plans. Este plansul acela in care pare ca mori sau ca ai convulsii care poate sau nu sa fie insotit de lacrimi atunci cand durerea e atat de mare si covarsitoare de parca ti-ar despica pieptul pentru a iesi. Apoi este plansul mai putin convulsiv cu lacrimi mari si abundente provocat de o durere constanta si fierbinte. Intre toate acestea este plansul de fundal, molcom, constant. Lacrima dupa lacrima, cand iti vezi de treburile zilnice acompaniata de durerea cea mai mica posibila dar care totusi nu te lasa sa te porti ca un om normal.

Sunt si parti bune ale acestei tragedii. Evident, cand se va fi terminat, eu voi incapea lejer in blugii din liceu, and let me tell you... Dar in aceste momente cand devii un zombie plangator afli cine iti e alaturi. Si poate ca asta a fost cadoul meu pentru anul acesta, sa vad ce fel de oameni am pe langa mine.

Fie ca despartirile voastre sa fie cat mai abrupte si fie ca efectele lor sa dureze cat mai putin

Completare: cel putin in primele trei zile, ramai fara aer des. parca plamanii tai nu pot functiona fara el. chiar nu stiu care e legatura.

Cronica unei despartiri 1

Am impresia ca va deveni un serial, so, grab your bears and popcorn and tune in.

Era o fata foarte indragostita, nici nu isi amintea cum ajunsese in starea asta pentru ca nu-i era caracteristic si isi propusese sa o evite. Dar l-a intalnit pe el, printul ei calare nu pe un cal, ci un veritabil strunitor de dragoni zburatori, sa-i spunem V.
Idila lor era purtata pe aripi de zane si universul presara petale de trandafir in calea dragostei lor. Planuuisera impreuna ca fata sa renunte la tot pentru a-l urma in lume in locuri cu dragoni mai mari si interesanti.
Dar distanta dintre ei si-a cerut zeciuiala. Cand nu poti sa-l atingi si sa il saruti poate foarte usor sa uite ca il iubesti.
Asa, frumosul V. a sunat-o pe fata intr-o seara cu fulgi de zapada si colinzi sa-i spuna ca totul s-a terminat si ca dragostea ei il raneste.

De atunci, plang si ma frang in fiecare moment. Ma intreb cand se va termina si cat poate cineva sa supravietuiasca fara somn si fara inima.

Deci, dragii mei, prima faza a unei despartiri e un ocean de durere fierbinte, o gaura zdrelita si sangeranda unde aveai inima. Si cu toate astea il iubesc si pot doar sa ii doresc fericire. Nici macar nu mai pot sa trec peste locul gol unde era orgoliul meu pentru a-l implora sa fim din nou impreuna, pentru ca asta il raneste.
Inteleg doliul, pentru prima data iin viata.