Despre bolnavii inchipuiti

Mda, alta cujetare a mea valoroasa pe care insist sa o impartasesc. Cui? Habar n-am.

In ultima vreme e plina lumea de bolnavi. Oare ce ne faceam in era premergatoare antibioticelor, suplimentelor, chestiilor naturiste? Am fi murit toti? Oamenii anteriori noua erau plamaditi din alt material? Intrebari intrebari...

Farmaciile infloresc, magazinele cu leacuri babesti se inmultesc si umplu pamantul, semn clar ca au clienti galore. Nu am nimic cu ele, sunt si eu client fidel, dar, dupa ce-mi inghit doctoria, fie ma insanatosesc, fie ma duc la medic.

Nu am nimic cu oamenii bolnavi sau cu bolile. Gawd knows ca si eu ma imbolnavesc, e trist, e neplacut si fac tot ce pot sa ies din stare cat mai repede si fara a molipsi colegi de specie.
O cunostinta s-a imbolnavit recent si foarte grav. Comparativ, sa te plangi o saptamana si sa te vaieti pentru o amarata de raceala e caraghios, penibil, proba de prostie dureroasa.

Si cand aud o voce vaietata venind parca din fundul iadului spunand ca vai, vai, vai, ce guturai are... imi creste tensiunea.
Chiar cred indivizii astia ca mai trezesc simpatia cuiva?
In acest moment, cred ca doar lipsa unui membru important mi-ar trezi mila, in rest, toti suntem napastuiti one way or another. Eu sunt napastuita psihic de toti plangaciosii astia.

Si cand aud cate unu in his 20s ca isi enumera bolile si suferintele precum bunica de 87 de ani ma intreb daca nu are deloc deloc simtul caraghioslacului? Nu realizeaza ca atentia asta acordata bolilor e suspecta iar impartasirea concluziilor detaliate e obositoare? Cred ca ar trebui catalogata suferinta asta ca boala psihica, depasind ipohondria. Cand gasesti satisfactie in defectele de functionare ale propriului sistem digestiv, ai nevoie macar de psihoterapie pentru a te reintegra in societatea functionala.

Newsflash: toti facem guturaiuri, mici gripe, viroze, pe toti ne supara cate o masea, avem dureri musculare, crampe.
Stop complaining!

Cu si despre medici yet again

Am avut atatea contacte cu medici, pentru situatii in care ma aflam eu sau cunoscuti, incat am prins drag de ei. Sunt cu adevarat vindecatori, poate sub straturi de obraji ingrosati de nesimtirea si vulgaritatea inconjuratoare, dar cei pe care i-am cunoscut eu sunt cu adevarat vraci, samani, healers, whatever.

Am numere de telefon mobil personale ale catorva medici. Am avut nevoie sa le folosesc la cele mai ciudate ore, in zile de sarbatoare si domnii au raspuns si m-au ajutat fara misto, fara ironii.

Am simtit cata rabdare pot avea medici mari, cu scoli multe, cu diplome garla cu un mosulica decrepit, convins de propria valoare si fara respect pentru altii. Am vazut cum se poate minimaliza durerea si, chiar daca provocatul durerii e jobul lor, nu sunt nesimtitori.

Uitam momentele in care ne-au ajutat, uitam ca sunt si ei oameni si au nevoie de somn, de comfortul de baza, au familie si nevoie de timp pentru cei dragi lor, si le reprosam ca nu sunt perfecti, roboti, ca nu functioneaza pe aer, ca nu imfaptuiesc miracole, ca nu ne salveaza fara a avea la dispozitie seringi, ace, bisturie. Uitam ca au si ei griji, ca epuizarea fizica se poate acumula, ca un pacient nesimtit poate fi tolerat, dar 100 de nesimtiti nespalati si pretentiosi sunt dificil de gestionat. Uitam ca noi petrecem in spitalele care ar putea foarte bine sa fie setul unui film de groaza 5-10 zile, dar oamenii astia lucreaza acolo all day, every day.
Si, dupa ce le facem viata mai grea decat ar fi necesar, dupa ce le ingreunam jobul, dupa ce ne vindeca in ciuda tuturor obstacolelor create de noi, de sistem, de oricine, tot noi le reprosam conditiile mizere, lipsa accesoriilor medicale, lipsa personalului, timpul mare de asteptare si tot ce ne-a deranjat pe noi. Mai lipseste sa le reprosam bolile care ne-au dus in spital. Poate nu direct, dar indirect, we all do it.

In acest context, da, cred ca medicii merita spagi. 100 de lei e putin pentru a cumpara ce are nenea medic de vanzare si ce da for free in fiecare zi. Poate pentru spaga mea primesc numarul de mobil personal, poate primesc un time slot preferabil, poate mai multa bunavointa, dar niciodata nu am primit mai mult profesionalism.

No, atat am avut de zis dupa ultima intalnire cu un nene doctor.

Am avut un crush pe un medic, diferenta de varsta si faptul ca era casatorit cu o doamna doctor foarte simpatica m-au impiedicat sa pursue it, but we were good friends once si, dupa toate povestile auzite de la el, fara a idealiza profesia medicala, nu pot nici sa acord credibilitate tuturor povestilor vulgului despre cum a fost tratat de medici. In true marie antoinette fashion, ma coalizez cu clasa educata if nothing else.

The big bad wolf

In lumea mea, everybody loves me and bows to me. Unii sunt in pura admiratie, altii sunt reticenti dar enamorati, am medicul serios dar kind underneath it all, doar unul ma sperie si nu sunt omul usor de impresionat.
Am fermecat politisti into not giving me tickets, bossi mari si importanti into giving me information, scarbe de la ghiseele patriei into doing their job, doar unul e imun and so much more la mine.

Medicul diabetolog al tatalui meu e necuratul!
Un mos uscat, imbracat preppy, cu vesta argyle peste camasa, ochelari cu rame aurii subtiri, par alb, ochi albastri spalaciti, poate fi un fost ofiter ss dupa cat de subtire ii este nasul.
Prima data cand l-am intalnit, m-a inspectat ca pe un specimen ciudat si mi-a aruncat priviri taioase cand am incercat sa glumesc cu el.
Azi m-a salutat si a comentat ceva despre placinta cu mere pe care o mancam, in opinia distinsului presedinte al academiei de boli de nutritie, placinta mea e otrava curata by the way.

Omul asta are superputeri, poti sa-i simti apropierea dupa cum scade temperatura nenatural si fericirea dispare pe o raza de doi metri.
I hate him!!! Dar se bare ca e the best si se pare ca my beloved father loves him, why, i do not know. Unii e masochisti.

Miopii si lumea inconjuratoare

Mda, deci port ochelari si nu am nici un sentiment de mandrie sau rusine legat de treaba asta. (Urasc cand oamenii trebe sa aiba sentimente legate de cele mai insignifiante lucruri, da... m-am dus la buda si sunt mandra de asta-inseamna doar ca ai foarte putine motive reale de mandrie.) Cred ca sunt ochelarista de 10 ani buni. Oftalmoloaga careia i-am ramas fidela, pentru a o consulta, la inceputuri, parcurgeam 100 km-adevarat pelerinaj, acum m-am mutat in acelasi oras cu dansa, mi-a zis ca din cauza ca citesc am nevoie de ochelari. Cand am consultat-o pentru a creste dioptriile lentilelor, m-a sfatuit sa nu mai citesc atata. Acelasi sfat il dau si eu manelistilor, saormarilor ... nu mai ascultati manele, mancati salate... ca eu nu ma pot lasa de citit ;).
Imi plac ochelarii mei. Inca de la inceputuri au fost de firma, singurul designer item adevarat pe care-l am. Asa am colectionat prada, miu-miu, bvlgari, chanel (ca ii schimb periodic). Nu prea ma incomodeaza, iar in situatiile in care chiar nu vreau sa-i port, precum zilele in care doresc sa port cercei uriasi, am alternativa lentilelor de contact. Dar nu as da ochelarii pe lentile de contact for the world :).
No, dar sunt momente in care trebuie sa dai jos ochelarii in situatii publice, la dentist, la cuafor, situatii in care miopul intelege ce inseamna cu adevarat sa fii disabled.
Cuafeza, dentistul ma cunosc, stiu ca vederea mea e strans legata de ochelari si daca ii dau jos lumea devine incetosata, detaliile se estompeaza si da, vad o forma imbracata in scrubs albastre cum vine catre mine, aud cum vorbeste, ii raspund, dar nu ii disting expresiile faciale(e la 3-4 m de mine) si alea sunt esentiale in conversatie. Si ma simt incapacitata cumva.
La cuafor, intre pitipoancele care barfesc 12 ore pe zi, ai nevoie sa le vezi boturile pentru a sti daca glumesc sau vorbesc serios cand scapa porumbelu`. Si eu, oricat belesc ochii nu le poci videa pe semiintunericul de acolo si la distantele respective. So i end up feeling left out.

Nu discriminati people, fie invatati sa faceti dintii si frezele fara sa vaduviti omu` de un simt, fie imi dati iesplicatii de genu` glumesc, sau vb serios sau alte asemenea...

I`m queen of the world

Tocmai am primit rezultatele analizelor pe mail. Sunt impresionata de progresul serviciilor, sigur, am platit cu caruta mai micuta de bani pentru ele, la un laborator privat,dar numai faptul ca nu trebuie sa ma duc intr-un interval de timp imposibil pentru a le "ridica" merita!

No, si in analizele astea ... incercuit cu negru ... este cifra reprezentand colesterolul meu... si e maare si trigliceridele... sunt mari. Ceea ce pe mine ma depaseste. Fac sport cate doua ore de trei ori pe saptamana, ma alimentez corect cu fructe, legume, lactate. Nu mananc carne de porc decat foarte rar, nu mananc slanina, untura, sarmale sau alte asemenea niciodata. Nu mananc fast food, nici chinese food. Calcaiul lui Achile sunt dulciurile, dar voi renunta la ele. Deci eu, the bionic woman, am colesterol...

SI medicii specialisti in boli de nutritie cum e si colesterolul meu sunt nebuni! Ar vrea sa mancam o frunza pe zi, sa bem 2l de apa si sa fim sanatosi! I can feel the abys watching me.... simt arterele blocandu-se.... simt ceasul ticaind

Cu şi despre slăbit

www.virginmedia.com

Ca toate femeile, am trecut şi eu prin purgatoriul complexelor legate de corp, că nu toate erau legate de greutate, unele erau legate de înalţime, de grosimea gleznelor, de albeaţa pielii... etc, că e un sac fără fund.
Din fericire m-am deşteptat cu timpul şi am acceptat că, la 23 de ani nu mai cresc în înălţime, că poate cândva voi consulta un chirurg plastician pentru a-mi corecta unele defecte care nu pot fi remediate altfel, dar cu privire la cele 5-6 kg în plus chiar pot face ceva. Şi nici măcar nu a fost vorba doar despre câteva gk suplimentare, ci despre formă. Mă aliniez trendului prezidenţial for stating the obvious: La 23 de ani, corpul nu mai e, nu se mai comportă ca la 15, orice se depune mai uşor iar defiing gravity nu mai e ceva inclus în pachet. Deci, dacă nu vrei să ai consistenţa unei meduze, trebuie să iei măsuri. În plus, am ajuns cumva într-un spital, unde mi-au făcut analize de toate şi am constatat că am colesterolul puţin mărit, wtf?! Nu mănânc grăsimi, nu fac excese, dar, din cauza bolii care mă adusese în spital nici prea mult sport nu făceam şi toate caloriile suplimentare se transformau în colesterol.
Urmare a tuturor celor enumerate, am adoptat, cam acu un an, un regim de viaţă diferit. Zic regim de viaţă pentru că include sport şi dietă. Dieta nu e una dintre clasicele care durează două săptămâni, iar în a treia săptămână victima se îngraşă cât alţii-n câţiva ani. După ce am primit analizele îngrijorătoare am vizitat nutriţionişti. Ce am constatat e că domnii/doamnele sunt mai hipnotizaţi de măsurile extreme decât fetele de 16 ani care se văd modele. Jeez, m-am îngrăşat pentru că îmi place să mănânc şi tu vii cu soluţia să mă alimentez doar cu salată 3 săptămâni?! Şi în a patra vei fi lângă mine când voi fi vlăguită, frustrată şi dornică de îngheţată? Credeam că scopul vostru e să ne aduceţi definitiv pe drumul cel drept, nu să slăbim pentru moment. De fapt slăbitul e doar un efect secundar, sănătatea ar trebui să fie pe primul loc.

Eu am început cu sport, inot şi fitness, cam în fiecare zi. Rezultatele nu se văd în prima lună, poate nici în a doua, dar scopul meu e să fiu sănătoasă iar sportul e baza. Aveam scolioză, acum nu mai am, colesterolul nu se mai vede (îl cercetez regulat) şi, deşi mai fac excese culinare, acestea nu se depun imediat. Am muşchi tonifiaţi, ceea ce, din punctul meu de vedere e mai estetic decât picioare schiloade şi pline de celulită.

Pe lângă sport, am încercat să mănânc sănătos, mâncăruri neprocesate, legume, fructe şi în porţii mici.
Fără a mă simţi ca o fantomă, fără a fi leşinată, am reuşit să slăbesc, să mă menţin şi să arăt bine. Din punctul meu de vedere nu dietele de 2-3 săptămâni, de o lună, restricţiile alimentare sunt soluţia. Trebuie un plan care să fie urmat toată viaţa iar scopul e sănătatea, că sunt corelate.