Despre contestatii

Vine o zi in viata fiecarui adult cand are contact cu organele statului. Fie are de platit un impozit, are de incasat o prestatii de asigurari diverse. Si noi toti, victimele hraparoseniei statului, stim ca acesta ia cu 10 maini si prefera sa nu dea inapoi deloc.
Suntem in pericol, in general, cand e vorba de dat sau de luat bani. In aceste situatii, statul prin prepusii sai, se pronunta prin decizii sau dispozitii.

Acum urmeaza partea importanta. Organul statului este obligat  sa ne comunice respectivele decizii sau dispozitii prin posta sau personal. Cand ne comunica maretul document e important ca noi sa deschidem ochii bine astfel ca, in termen de 30 sau 45 de zile, dupa caz, la instanta sau la organul emitent, dupa caz (scrie pe docoment) sa il putem contesta.

Contestatia despre care vorbim poate fi intemeiata pe varii motive, toate ducand, mai direct sau pe ocolite, la nelegalitatea actului. Conform legii 554/2002 a contenciosului administrativ, actele administrative emise cu incalcarea legii sunt nule.
In general, un act care nu reflecta realitatea este nelegal. Undeva, in legea care reglementeaza activitatea organului care emite acte de capu` lui scrie exact asupra caror venituri se calculeaza contributia, impozitul, darea pe care o cere. Deci, daca baza de calcul include mai multe venituri, actul e nelegal, deci nul.
Va recomand spre lectura codul fiscal si codul de procedura fiscala.
Competenta organelor astora e ceva mai complicat si, pentru asta, e bine sa aveti avocat specializat in drept fiscal.

Ce trebuie sa cereti in contestatia pe care o formulati: ca instanta sa anuleze actul ca nelegal, sa oblige organul sa emita un nou act potrivit dispozitiilor legale pe care i le aratati si sa oblice organul sa repare prejudiciul pe care l-a produs si cheltuieli de judecata.
In general, instanta competenta e tribunalul de la domiciliul vostru sau organul care a emis actul.

Ca o incurajare la final, in general organele statului sunt needucate, emit titluri executorii si somatii de plata de parca ar fi telegrame de la mare. Este responsabilitatea noastra de cetateni sa le invatam dreptele cai ale echitatii si bunului simt fiscal.

Am fost la Marghita

In judetul Bihor, este un loc numit Marghita. In acest colt de rai este un strand termal si o judecatorie. Azi am vizitat-o pe ultima.
Pentru a ajunge la judecatorie, urmezi drumul principal si o iei la dreapta la sensul jirator. Adica jirezi ce jirezi, apoi iesi, dar catre dreapta. Apoi mergi, mergi, vezi o cladire care nu se deosebeste cu nimic de vechiturile din jur, dar tu stii, pentru ca judecatoriile si tribunalele sunt un secret bine pastrat si parchezi. Intri pe o portita intr-o curte, nu pe usa din fata maind you, pentru ca e inchisa.
Faci dreapta in curte, intri pe o usa care ar putea fi foarte bine a magazinului satesc, treci pe un coridor stramt stramt captusit cu pensionari cu miros specific care, mind you, e doar un taste a ce te asteapta si te chiorasti pe lista de dosare pentru a-l identifica pe al tau.

Apoi, rasufland usurat, prucezi spre usa sfantului graal numit instanta. Usa e mare si solida - promitator, te gandesti, fata de usa de aprozar a judecatoriei.
Si intri, o suflet nestiutor, te loveste mirosul gros de batrani transpirati in haine ultra-purtate fara a cunoaste apa, cu exceptia ploii.
Iti faci curaj, iti spui ca te vei obisnui cu mirosul, ca totul e trecator etc si iei loc pe o bancuta de lemn tare. Privesti steagul crampotit de pe peretele din spatele instantei, privesti grefiera grasa, neingrijita, care pare ca se revarsa din roba, privesti judecatoarea blajina, ii asculti vocea taraganata si hipnotica.
In sala mai sunt "clienti", mosi si babe, oameni maturi dar care par batrani, tineri grasi cu degete rosii si grase si burti rotunde, sunt sigura ca sub bluza de trening au si lanturi de haur.
Jandarmul tanar si zvelt precum un ghiocel care da sfaturi babei purtatoare de celular sunator: "da mai `hnchide-l mamaie".

Instanta, putin sasaita, incearca sa ia interogatoriul unui nene de 97 de ani, cu ambele picioare in groapa si alb ca moartea. Nenea e surd si are insotitoare.
Instanta ii zice sa repete dupa ea. Insotitoarea urla ca nenea sa zica ce zice instanta. Nenea zice mnea.
Instanta ii zice sa puie mana pe biblie. Insotitoarea ii pune mana pe biblie. Nenea nu tine mana pe biblie. Cumva pupezele il conving.
Instanta ii zice jur. Insotitoarea ii zice sa jure, nenea zice ur.
Instanta ii zice sa zic numai adevarul. Insotitoarea ii zice sa zaca numa adevaru`. Nenea zice sa hac adevar.
Instanta zice asa sa-mi ajute dumnezeu. Insotitoarea urla asa sa ajute dumnezeu. Nenea zice mai este mult?
Si tot asa pana nenea jura, afla ca poate fi acuzat de marturie mincinoasa daca minteste.
Apoi interogatoriul propriu zis.
L-ai cunoscut pe badea baciului poptii? Nenea zice ca da, ca merea cu ala la ghiboli cand era prunc. Instanta catre grefiera: consemnati ca martorul are cunostinta de bunicul paratei - ghiocel castana, pe care-l insotea cu vacile la pascut.
Si, la sfarsit, nenea chior si surd ii zice instantei: domnuca, da`pi mult m-ai tzanut p`aci...

Judecatoria Marghita a fost inspirata din opera lui Caragiale...