We`re all doms

Cine nu pricepe referinta la s&m should go study some more.

De ce crede cineva ca doamnelor le place sa aiba plante de camera? Pentru a infrumuseta un spatiu altfel gol? Pentru asta avem tablouri, bibelouri si alte gaselnite care nu cer atata ingrijire. Pentru a oxigena un spatiu altfel lipsit de surse de aerisire? Pentru asta a inventat o minte luminata ferestrele. Parerea mea nezdruncinata e ca tuturor ne place sa depinda ceva de vointa noastra, ca insasi viata unei fiinte sa fie la degetul nostru mic. Cata satisfactie are orice gospodina cand uda o buruiana intr-un ghiveci. Prin gestul asta simplu ii asigura viata inca o zi. Daca se enerveaza, poate ucide cu o singura decizie planta respectiva. Cata putere, astfel tanti geta devine un mic dumnezeu in apartamentul ei. Poate sotul o cearta, copiii nu o mai respecta, prietenele au mai multe inele de aur decat ea, seful i-a zis sa lucreze mai mult, dar ea are putere de viata si de moarte asupra florii ei.

Unii isi iau caini si pisici, motivul declarat fiind "sa-i astepte si pe ei cineva acasa", dar am dubii serioase. Pe toti ne chinuie nevoia de a fi sefii cuiva si ce poate fi mai usor decat sa fii superiorul unui motan?! Si e asa de placut sa stim ca animalutul nu s-ar descurca fara noi, ne unge la suflet sa ne ceara mancare, sa se gudure pe langa noi, acesti zei atotputernici.

Sunt convinsa ca asta e si motivul pentru care unii se inmultesc. Botul acela uman va depinde de fustele mamei muuuult si bine, unii la nesfarsit. Iar mama, brusc centru al universului cuiva, va deveni dependenta de senzatie.

Cred ca asta e si motivul pentru care unii se agata de relatii blestemate. Vezi ca nu functioneaza, ca nu te iubeste, ca nu o faci fericita si totusi, ai lega-o cu lanturi grele de fier, eventual de o stanca unde sa vina un vultur sa o piste toata ziua. Nu conteaza ca o deprimi, ca nu poate dormi, ca ar fugi in lume, ca i se face pielea de gaina cand se gandeste la tine, and not in a good way, tu o vrei. Poate sa moara, sa imbatraneasca prematur langa tine, sa ii cada sprancenele de necaz, dar tu nu o vei lasa niciodata libera. Uite, asta nu e dragoste, e doar posesivitate tampita din partea unor oameni care nu stiu sa fie fericiti.
Grow up and move on!

Barbatii si amantele lor

In ultima vreme tot aud de actori cu amante.
In primul rand ma minunez de forma amantelor, adica sunt cam strambe si cam uzate, dar ce stiu eu de gusturile barbatilor?!
Apoi ma intreb ce e cu valul asta de neni prinsi cu degetele prin borcane straine? E ceva in aer?! Who knows..
Si cum s-o fi ajungand la publicitatea asta? De cand e o insigna de glorie (o, da, aici am ajuns, traduc) sa fii "cealalta femeie"? Altfel ce le-o fi impingand pe doamne la televizor sau pe la ziare?

Sunt convinsa ca barbatii inseala, si femeile pe de alta parte.
Sunt la fel de convinsa ca, dupa o anumita varsta, barbatii isi doresc corpuri tinere, tari si calde langa ei, nu neaparat mai bune, mai destepte, mai frumoase, doar tinere si admirative.
Imi inchipui ca, odata trecuti de un prag de varsta, barbatii se prostesc putin si devin victime usoare.
Si, imi imaginez, ca odata trecuta faza amorezarii, barbatii incep sa vada ca nu sunt foarte compatibili cu panseluta noua si proaspata si incep sa-i vada defectele.
Un nene de 67 de ani ii reprosa unei tipe de 23 ca el a crescut-o si ca e needucata si taranca, el a invatat-o sa manance cu tacamuri si asa zisa eticheta a mesei.
Iar cand aceste flori nubile constata ca rolul lor incepe sa fie cel de menajera si de sora medicala vor incepe sa strambe din nasucul fin si admiratia din privire va deveni altceva cand mirosul de mos nu mai e romantic.

Iar domnii copti uita, in focul pasiunii, ca sunt vulnerabili, trimit mesaje, uita de masurile de protectie, au incredere in amorul acestor gazele neprihanite si lasa pe seama lor contraceptia, mai mult, se filmeaza si le lasa lor inregistrarea pentru a le tine de urat. Doar pentru a se vedea in ziare cand flacara iubirii, inevitabil se stinge.

Smart up gentlemen, nu mai suntem demult flori neajutorate in cautare de protector si nici macar nu ne mai prefacem. Asumati-va consecintele dorintelor voastre si nu va mai vaicariti precum copiii.

Peptalk de la Tumblr Bot

Nu pot sa nu-l scriu cu litere mari pentru ca nenele Tumblr Bot mi-a facut primele complimente azi.
Mi-a trimis un mail in care isi declara scurt dragostea. Cine spune ca barbatii au o fobie fata de acest cuvant dragastos se inseala si Tumblr Bot shall prove them wrong.
Mai mult, nenea ma cunoaste de o zi, ieri seara am avut primul contact timid si in aceasta dimineata ma astepta deja mailul iubitor.
Barbati din toata lumea, luati exemplu. Domnisoarelor le place sa fie asteptate de un mail/txt iubitor in dimineata de dupa. Orice.

Apoi, dupa ce am click-uit pe ce mi-a zis el in mail, Tumblr Bot m-a complimentat. Chiar femeile cosmo, active actuale atractive sau care e acum sloganul, au nevoie de feedback pozitiv.

Tumblr Bot rulz!

Din autobus

Azi despre smecheul care cunoaste toti soferii.
Pentru ca autobusele sunt mici comunitati, cu clasele lor sociale, in care ficare babuta are treapta ei si ficare adolescent acneic ocupa locul lui special.
Dar azi vorbim de nenea smeker, sau cum o mai scrie tineretul din ziua de azi.

Nenea asta e de varsta medie, adica tanar si faged comparativ cu media de varsta a autobusului. Poarta blugi uzati artistic si cu un dragon negru discret brodat pe posterior. Are telefon care candva a fost suuper, dar acum e doar depasit, cu un ringtone polifonic - pentru cei care ne mai amintim cum era inainte- o melodie care a fost candva in tendinte. Pentru ca nenea smeker insista sa arate ca el e tineresc si in tendinte.

Il putem recunoaste usor pentru ca vorbeste tare si cu toata lumea, pentru ca el cunoaste pe toata lumea si toti pensionarii il admira. Ii suna telefonul la care raspunde tare si, in timp ce vorbeste, ii si explica mosului alaturat cine e interlocutorul si despre ce vorbesc.

Urmatorul pas e sa identifice fata cea mai frumoasa din autobus. Spre ghinionul meu eu eram asta, nu pentru ca as fi Ileana Cosanzeana, ci pentru ca restul erau fie grase, fie acneice, fie peste 40 de ani.
Si am supotat vreo 5 minute atentiile nenelui pana am coborat. Am intrat la magazinul local doar pentru a avea surpriza, la iesire, ca nenea vorbea la telefon asteptandu-ma. Pentru ca apoi sa ma urmeze aproape pana acasa.
Din fericire s-a oprit dezorientat in fata portii.

Newsflash nenilor care va credeti cool si circulati cu mijloacele de transport in comun - cu exceptia navetei spatiale pentru excursii organizate, nu ati fi cool nici in MeLeu, nici in Poshe, nici in BeEmVeu, nici pe calul mancator de jar al lui Harap Alb. Asa ca va rog sa ma mai lasati.

Lista mea de interdictii

E dificil sa fii iubitul meu, pot sa dau o lunga lista de numere de telefon pentru a verifica veridicitatea urmatoarelor.
Pentru ca nu prea am self control, putinul pe care-l posed il folosesc pentru a nu manca un tort de inghetata cu sampanie dimineata la micul dejun. Pentru restul activitatilor pe care nu e indicat sa le intreprind, apelez la iubitul meu. Acesta primeste, imediat ce relatia devine relativ stabila, o lista. Cand doresc sa pun in practica un punct de pe numita lista, rolul lui e sa ma aduca pe calea cea dreapta intr-un mod pliiiin de tact, fara a sugera ca nu ma pot controla sau ca nu as fi fooooarte buna la activitatea dorita.
Deci, lista:

1. Nu-i voie sa am caini. Tragic, lacrimogen, heart breaaking pentru ca iubesc cainii irational. As aduna toti cateii de pe strada. As dormi pe o saltea compusa doar din catei, mici, pufosi, rotunzi, muscareti, codosi, mustaciosi, labosi. Serios, zilele trecute am piscat de burta un malamut aparent incruntat. I-a placut. A vrut mai mult.
Doar gandindu-ma la caini, zambesc.
Cu toate astea, in nici un caz nu pot sa detin un caine. In relatia eu-caine, el e cainele alfa. Sunt incapabila sa ma impun in fata unui caine. Cainele isi ia nasul la purtare si face prostii. Asa ajung eu sa platesc gainile babei de langa cimitir, sa apar arici speriati, sa ocrotesc pisici necajite. De propriul meu caine.
Si, finalul e inevitabil acelasi, cainele moare de moarte prematura si dureroasa. Nu mai zic nimic pentru ca voi incepe sa plang pentru suferintele cainilor care nu mai sunt si care si-au intalnit sfarsitul pentru ca m-au avut pe mine de om.

2. Nu-i voie sa adopt toate bijuteriile care-mi plac. E self explanatory. Imi plac mult bijuteriile si doar cele scumpe tare.

3. Nu am 100 de picioare, nu sunt miriapod, ergo nu am nevoie de toti pantofii din lume.

4. Spune nu celei de-a 3-a prajituri. Ca you`ll ride a truly evil shugar high care te va lasa stoarsa precum a dish rag.

5. Nu-i voie sa-mi vopsesc parul purple.

6. Must remember to avoid situations in care ar trebui sa ma confrunt cu straini mari, chei si fara un dinte.

Si mai sunt tare tare multe, dar le-am uitat.
Ce noroc ca le tine minte altcineva ;)

barbatii cred ca sunt god`s gift

Poate sunt eu mai inceata, poate ca asta era impresia lor all along, dar, in ultima vreme am impresia ca barbatii cred ca sunt la maaare cerere si ca pot doar sa faca un semn pentru ca noi sa lesinam de placere la picioarele lor.

Felul in care ne fac complimente e un indiciu. Nu se complica, ne complimenteaza fundul, decolteul, sau alte chestii vizibile clar. Cand un tip imi complimenteaza ochii, stiu ca vrea some`in some`in repede si crede ca asta e cea mai usoara cale. Ce tipa, form the begining of time, a fost impresionata de un compliment adresat sanilor ei?!
SI, totusi, ei continua sa creada ca e suficient sa ne spuna cat de dezirabile fizic suntem pentru a cadea pe spate.

Felul in care ne invita in oras e atat de fad. M-ar deranja si mai mult gesturile de comedie romantica care sunt cu adevarat caraghioase. Ce nu inteleg e de ce nu pot inlocui "te fac o cafea, papuse" cu "hai cu mine la o cafea". Sansele ar fi mult mai mari si factorul ewww mult mai mic.

Si acum revenim la vechea mea problema cu stalkerii/stalkerul. Inca nu stiu daca sunt mai multi sau doar unul si perseverent. Nici nu stiu ce ar fi mai naspa, ca am unul obsedat de 3-4 ani sau ca atrag mai multi.
Povestea e asa: un nene imi trimite sms-uri si ma suna. Are perioade in care insista. Tocmai trecem amandoi prin una. Ultimul txt e "cf frumoaso?". In ce lume/realitate paralela as raspunde favorabil chestiei asteia?!
Sfatul meu pentru cei care doresc a fi romantici la telefon e sa transfere relatia in realitate inainte de a parea creepy. Poate la inceput e romantic si orice femeie apreciaza sa i se perie orgoliul, nimic nu e mai magulitor decat sa susciti interesul  unui necunoscut. Daaar, vine inevitabil momentul, poate e cand te suna sa te felicite de ziua ta si tu nu i-ai dat informatia asta niciodata, cand devine creepy.

Sfatul meu pentru reprezentantii sexului paros si chel in acelasi timp, pentru ca ma simt generoasa azi, e sa treceti peste iluzia ca pareti macho si sa relationati cu noi ca si cum am fi toti oameni normali, fara fanfaronada si pomposenie.

Despre ce este si ce nu este de vanzare

Am auzit de multe ori ca totul si toti suntem de vanzare. Parol care ma deranjeaza din multe motive, primul ar fi generalizarea. Urasc generalizarile si descalific din statutul de fiinte cerebrate pe toti generalizatorii. Apoi mai e oribil faptul ca vorbitorul crede ca, daca el are un defect, apoi sigur il avem cu totii, sau cel putin majoritatea, pentru a-l justifica. Ia mai megeti toti, grow a pair si recunoaste-ti-va defectele ca e semnul incipient al aparitiei coloanei vertebrale.

In afara criticilor formulate mai sus, sunt de acord ca majoritatea lucrurilor si oamenilor sunt de vanzare, fie direct, fie indirect.
Cred ca e semn de barbatie, in sens larg bineinteles, si sa recunosti fara subterfugii ca esti pe piata. Si nu ma refer aici la prestatorii clasici de servicii, categorie in care ma incadrez precum vita in cireada, ci la cei dintre noi al caror suflet, demnitate, orgoliu, chestii indepartate de ocupatie, profesie, sunt de vanzare.
Clar, daca cineva vine cu bani potriviti, intre 8 si 16, ma gaseste la birou si cere o consultatie juridica, poate cumpara 30 de minute din timpul meu. Dar in conditiile stabilite de mine. Si doar in domeniul care-mi e pe piata.

Si acum ma intreb ce as cere pentru a vinde mai mult. Nu includ afectiune, dragoste etc. Ma refer doar la bani sau foloase materiale diverse.
Nu pot sustine ca sufletul meu e deasupra unui pact cu diavolul, doar ca as cere ceva cu adevarat valoros.

Scriam zilele trecute despre amante - in imaginatia mea si ma intrebam azi ce m-ar impinge la a deveni femeia intretinuta si, sper ca nu, domesticita a unui nene de care ma leaga doar dorinta spoliatoare. Probabil multe si stralucitoare si cele mai bune prietene ale femeii.
Zic doar.

Brrrr sau ce am facut de valentine`s day

Mi-a fost frrrrig.
Am avut un job interview.
Mi-am schimbat jobul.
Am constatat ca e o turma mare de masculi purtand flori si avand priviri bovino-disperate.
Mi-am amintit ce zi e.
M-am intristat for a second ca, undeva, nu e si masculul meu purtator de flori si parand trist.
Mi-am amintit ca nu-mi plac deloc deloc trandafirii.
Am inceput sa ma gandesc la ciocolata.
Am reprimat violent gandurile pacatoase cu o imagine in my brainz a unui fund celulitos.

Si, toate astea s-au intamplat in 5 minute, tropaind voioasa pe Bulevardul Eroilor la Cluuuj.

And then i saw my man. Mathias e atat de chipes pe calul lui ;)

Semne prevestitoare a unei despartiri iminente

Toti am trecut prin asta, am fost pusi in ambele situatii si, cu toata sinceritatea, nu stiu care e mai dificila.
Dar stiu care e cea mai ofensatoare pentru orgoliu.
Si, pentru a nu pierde contactul cu realitatea, plutind pe norisorul meu pufos de dragoste, am cateva semnale de alarma care sa pull it swiftly from under me, pentru ca, odata data cu fundul de dura realitate, nu o mai pot ignora.

So, semnele care-mi ghideaza mie viata amoroasa...

1. Cand nu mai e interesat de sexy time, ceva nu e ok. Nu trag imediat concluzia dureroasa, poate e bolnav, poate are alte probleme, poate e de la frig. Dar niciodata nu am avut un mascul dezinteresat de acest aspect al unei relatii. Deci, daca starea se prelungeste, si, cunoscand rabdarea mea, prelungit inseamna o zi, poate doua, incep sa-mi pun intrebari.
Dezinteresul sexual se poate manifesta in multe multe forme. Domnilor, daca fata plina de imaginatie si initiativa s-a transformat in proverbiala scandura, e cazul sa investigati problema.
Doamnelor, daca printul cuceritor si plin de atentii premergatoare actului in sine a devenit zgarcit in acest departament, stim toate ca e cazul sa luam aminte.

2. Nu prea sunt adepta certurilor deschise, le evit precum necuratul tamaia. Cand incep sa le deschid eu, nu e un semn ca pretuiesc relatia si ca mi-am sacrificat dorinta de a fi lasata-n pace pentru binele nostru, ci ca vreau sa te indepartez, ca nu-mi mai place nimic la tine si iti spun cu voiosie. Si nici nu mai sunt dornica sa fac compromisuri.
Cand cavalerul meu deschide discutii dificile si nu pot sa le stopez cu avansuri explicite, incep sa vad finalul.

3. Cand incep sa-mi fac programul fara a te include, e cu siguranta un indiciu. Cand ma lasa indiferenta faptul ca tu nu vrei sa iesim in oras si prefer sa ies cu fetele unei seri cu tine, e cazul sa-ti reconsideri pozitia.


Mai sunt cateva, dar toate izvorasc din atitudinea bitchy si din indepartare.

Despre misoginii care ne inconjoara

Nu ma refer la tatii nostri care ne trateaza condescendent si ne rezolva micile neplaceri.
Nu ma refer nici la iubitii nostri prea protectori.
Ci la barbatii care chiar cred ca ne sunt superiori.
De fapt nu chiar la ei, ci la femeile care ii inconjoara.

Ma intreb cine i-a crescut si educat? Cine i-a incubat 9 luni pentru ca apoi sa-i push-push rosii si ridati in lume. Cine le-a schimbat scutecele si s-a minunat de inteligenta sclipicioasa a odorului?
Si cine, cand odorul a inceput sa isi exprime ideile, le-a ignorat? Cine l-a incurajat prin atitudinea ei pasiva?
Mamica misoginului e prima lui victima si cea care l-a ajutat sa se dezvolte.

Urmeaza prima lui prietena, pentru ca si misoginii au nevoi si se auto-amagesc aka. indragostesc. Probabil fata are 14-15 ani si nu realizeaza cata putere are asupra baiatului complexat si nefericit de langa ea. Cum suntem toate mamoase si dornice de sacrificiu, ea va fi convinsa ca are un geniu neinteles on her hands si ii va tolera idioteniile.

Prietena importanta a micului erou masculin, probabil in ultimul an de liceu. Crede ca o iubeste, crede ca e singurul exemplar feminin reusit. Si isi exprima parerea, despre toata rasa feminina. Eventually, tipa va fi plictisita de parerile cretine ale printului charming si il va parasi. Probabil ii va da cateva indicii inainte, il va avertiza. Dar masculul feroce nu va putea crede vreodata ca a fost vina lui sau ca tipa avea motive. Va crede doar ca s-a inselat si ca acest exemplar feminin aparent acceptabil e cel mai rau dintre toate. Isi va confirma doar parerea.

Isi va gasi o nevasta. Sunt suficiente doritoare, casnice de cariera. Demoizella va crede ca a prins gaina cu oua de aur. Sotul ei e protector, ferm, barbat adevarat. Vrea copii si nu o va lasa sa lucreze - visul ei de-o viata. O va pastra acasa, sa fie a home maker. Tipa, fericita, ii va turna 2-3 copii, experienta care o va lasa deformata si uratita. Voi cum ati arata dupa 2-3 ani de nopti nedormite? Va avea parul caltos, pielea precum o cizma veche si nici o alta aptitudine decat pregatitul sarmalelor si schimbatul scutecelor. Acum, misoginul va avea victima perfecta captiva si, in acelasi timp, exemplul perfect de ilustrare a teoriilor sale.
O va face complet nefericita -desi e doar vina ei, va vorbi cu ea ingrozitor in fata copiilor care, vazand epava umana din fata lor, vor fi de aceeasi parere cu taticul.

Mai e si amanta, cum ziceam, misoginii au nevoile lor. Dar cine s-ar culca benevol cu un asemenea exemplar, e beyond my understanding.

Asa evolueaza un misogin. Nu spun ca ar fi vina femeilor din viata lui, ci ca ele ar fi putut modifica ceva.
Vi-i meritati doamnelor.

Cui i-e teama de valentine`s day?

Mie. Imi e frica de commitment si de sarbatori de astea iubarete.
Si, ce poti cumpara cuiva cu ocaziile astea? O inima de plus? Bomboane de ciocolata?
Ce spun astea despre tine si despre dragostea ta? Ca e zmotocita si ieftina? Ca ingrasa?

SI, trandafirii. I hate them. Sunt atat de falsi, par de plastic. Incep sa cred ca li se potriveste cel mai mult albastrul.

Felicitarile cliseu cu poezioare stupide care exprima dragostea altor milioane de cupluri.

Cinele romantice, dau ce mai fac copiii de azi cu ocazii de astea, horrible. La restaurante batranesti, cu feluri de mancare batranesti. Cat de romantic e sa mananci ceafa de porc acompaniata de cartofi pai?! Eventual sa top it all with a beer.

Si, ca o cireasa pe tortul acestei zile ciudate, the romantic sex. Adica ea poarta lenjerie roz cu inimioare, el o saruta si ii spune numele cu o voce iubitoare in momentul culminant si aprind lumanari. Sunt curioasa care sunt statisticile referitoare la incendii a doua zi..

Pentru ca, dupa tot acest regal de dragoste si inamorare, totul sa se intoarca la normal, adica pijamale vechi pentru ea si doggy style pentru el.
Happy valentine`s day everyone!

Avem peste 18 ani toti, nu?

Sau macar peste 15 pentru a evita raspunderea penala.
Toti am trecut prin procesul de a ne da intalniri, de a iesi in oras pentru a tatona eventualii potentiali parteneri.
Si toti ne-am intrebat, intr-un anumit moment, acelasi lucru: cand e ok sa have sex for the first time with someone?

Nu mai traim in epocile patriarhale, excesiv de imbacsite de morala crestina unde, pentru un asemenea gand as fi fost probabil inecata in apa sfintita sau biciuita in piata publica.
E perfect ok sa avem intalniri pasagere de o noapte, sau mai multe, dar avand o data de expirare cunoscuta.
Si e ok sa do the nasty cand ne place si cu cine ne place.

Stim, sau ar trebui sa stim, ca e necesar sa fim compatibili in acest delicat domeniu, poate mai mult decat in restul.
Tot procesul de dating are ca scop eliminarea, dintre posibilii candidati, a celor nepotriviti in domeniile esentiale.
Si atunci, intrebarea mea este, cand testam the way we click in that area? Cand e ok sa hit the sack with a new guy?

Pai, intrebarea e ce fel de tip doresti sa atragi, like in all things.
Chiar am vrea sa avem o relatie cu un tip care judeca lipsa de inhibitii si o echivaleaza cu lipsa moralei? Nu e cumva un indiciu clar de misoginism? Vrem ca morala impecabila sau deasupra judecatii populare sa fie prima si cea mai inalta calitate a noastra in ochii lui?

If it feels right, zic sa nu facem calcule matematice prea complicate pentru a identifica momentul ideal astrologic si numerologic. If it does not, pai inseamna ca nu prea exista magnetism si, oricum nu era previzibil sa evoluam placut.
Daca individul nu suna ulterior, it`s better to know asap, inainte de a investi prea mult emotional. Daca tipul avea chef doar de casual fun sub pelerina unei relatii imaginare, nu era genul meu. Daca nu are barbatia de a vorbi despre ce nu l-a satisfacut, idem. In cazul in care si-a schimbat parerea despre moravurile mele, good riddance.

Suntem prea batrane pentru a juca jocuri. Si barbatii sunt prea multi, avem de unde alege, oferta e variata si barbatii pot fi prinsi usor.

Despre despartiri

Sunt oribile pentru toata lumea.
Si cel care vrea sa se desparta, daca nu e darth vader, sufera.
Dupa o relatie, pentru ca la asta ne referim, la chestii care dureaza mai mult de o luna nu poti sa nu te atasezi de individ. Si ma intreb care e cel mai bun mod de a te desparti de cineva.

Intelepciunea populara ne spune ca trebuie sa aiba loc in person. Ca trebuie sa infruntam victima egoismului, sa-i spunem motivele pentru care nu ne mai intereseaza compania lor, sa le stam la dispozitie pentru clarificari, sa ne pastram calmul, sa pastram o atitudine hotarata, sa nu ne lasam induplecati.

Dar de ce nu putem s-i facem la telefon? Eu sunt usor induplecabila, uit repede necazurile si partile negative, ar fi mai usor sa sun victima. Ar fi mai usor si pentru el, nu m-ar putea indupleca, nu am relua pentru scurta vreme relatia, nu ar mai trebui sa treaca prin experienta din nou.

Ce-i rau in a trimite un mail de despartire. Unii dintre noi se exprima mai bine in scris si, asa-i ramane si abandonatului dovada rautatii fostului partener. Nu ar fi preferabil sa primim o lista completa si bine argumentata a motivelor pentru care nu ne mai vrea?

Dar cred ca toti ne dorim sa ranim si sa vedem rezultatele ranilor. Cel care da papucii, daca sunt eu aceea, vrea sa sufere pentru a-si spala pacatele, pentru a-si curata karma, accepta suferind toate intepaturile si rautatile victimei sale, isi toarna cenusa in cap intr-un mod estetic, sufera demn, lacrimeaza gratios, ii spune abandonatului ce vrea sa auda pentru a trece mai usor peste durere.
Cel parasit, cu orgoliul frematand de la jumulitura, vrea sa returneze ceva din ce i s-a facut. Reproseaza, scuipa venin, spune ca si el se gandea serios la o despartire, ca nu ma mai iubeste, etc samd.

Despartirile sunt naspa, asta e singura concluzie la care am ajuns in indelungata mea experienta.

Galeria fostilor sfaramati

Intotdeauna cand pun punct unei frumoase povesti care implica un reprezentant al sexului parooos, am constiinta incarcata. Stiu ca gingasa creatura nu va putea trece degraba peste pierderea mea.
Stiu ca se va intovarasi cu alte creaturi egal de pure sufleteste pentru a dezbate subiecte religioase, anatomice si sociale in compania alcolului.
Probabil, trecand cu greu peste pudoarea care-l caracterizeaza, cavalerul aparator al domnitelor virtuoase le va impartasi celorlalti cavaleri detalii intime ale relatiei noastre. In special va sublinia defectele mele trecand gratios peste cele domestice si aprofundandu-le melancolic pe cele intime. Adunarea aceasta de gentlemeni se va veseli comparand detalii personale ale fostelor lor sau actualelor for that matter.
Victima rautatii mele va ajunge acasa, va dormi precum un prunc nevinovat invaluit in intelegerea prieteneasca a egalilor sai.
A doua zi, se va trezi vesel, va vedea raze de lumina prin norii egoismului meu care au intunecat, pentru un scurt moment, soarele.
Va incepe sa vada poponete ale creaturilor de sex opus, unele chiar apetisante.
Dar va recadea in melancolie stiind ca, desi poate nu eram suficient de gospodina, il faceam fericit si ma iubea.
Rudele lui de sex feminin vor incerca sa-l fericeasca, doar se stie ca ele au fost primele in viata lui si extrem de geloase pe oricare incercare de inlocuire. Ii vor explica pline de compasiune ingerasului rozaliu cum ele mi-au vazut adevarata fire de la inceputuri dar, in cumintenia lor, cum ar fi putut sa-i sparga balonul? Ele stiau ca sunt plina de venin si complet invidioasa. Ele au prevazut acest rezultat nefericit. Ele stiau ca nu putea dura. Ele stiu ca el este un veritabil ciorchine de calitati, un viitor stalp al societatii si merita o stalpa, o doamna in societate si dama cu moravuri usoare in pat, nu o domnisoara cu moravuri indoielnice in toate situatiile - cum eram eu.

Eroul doarme mai mangaiat, leganat de complimentele si intelegerea mamoasa care-l inconjoara.
Isi aduce aminte ce harpie eram eu, cum il obligam sa se tunda, ii reprosam ca miroase a bere si fum de tigara si trebuia sa faca dus, cum refuzam sa-mi petrec serile in casa si il necajeam scotandu-l in oras. Bietul puisor.
Se consoleaza, bine ca a scapat. Ma si ceruse de nevasta. Ce facea daca acceptam?! Oroarea ororilor.
Dar, undeva, deep down, stie ca nu va fi niciodata atat de fericit. Va fi linistit, impacat, mamit, dar niciodata cu adevarat fericit.

Porumbelul neprihanit incepe sa devine reaquainted cu populatia feminina. Majoritatea exponentelor, apreciind inaltimea si aspectul de gazela, ii mangaie egoul jumulit de mine, aceast monstru de egoism.
Orgoliul incepe sa se scalde in ape mai benefice, doritoarele curg garla.
Eroul aproape nu se mai gandeste la mine, vrajitoarea care i-a frant ceva.

Printesa incepe sa se detaseze de batalionul doritoarelor. Columba abandonata incepe sa imagineze un viitor, pe care cu mine nu-l avea, cu demoizella. Vede cum vor arata copiii lor, un baiat care va semana cu ea si o fata - copia lui fidela. Stie si cum ii va chema: Ion si Ionella, cu doi ll, nu ca toti taranii.
Vor lua un credit, isi vor cumpara un apartament pe care il vor vopsi in culori pastel si il vor umple de electrocasnice sclipicioase cumparate cu banii de nunta. Pentru ca printesa isi doreste o nunta mare, cu toate rudele si cunostintele indepartate.
Printesa nu-l impinge cu ambitia ei. Printesa nu prea are ambitie, o adevarata calitate a femeilor cuminti, spre deosebire de cele cu moravuri dubioase.

In sfarsit s-a terminat cu aberatia pe care am reprezentat-o in viata lui bucalata si mic burgheza. In final existenta molcoma poate sa-si reia cursul, palpitatiile s-au terminat si eroarea a fost indreptata.

Povestea asta e general valabila, huluba neprihanita poate fi oricare dintre ei.

My pick-me-ups

Stim cu totii ca sunt zile negre in lumea asta. Zile in care soarele nu straluceste, pasarile nu canta, suntem raciti, ne simtim grasi, parul nu ne shade bine, iubitul nu ne suna suficient de des si de iubitor.
In zilele astea avem optiunea de a pluti in oceanul propriei noastre depresii sau de a incerca sa facem ceva to break the routine and get out of it.
Pentru asta avem micile noastre trucuri ciudate si personificate.
Sunt unele facile, la indemana oricui sau altele mai personalizate, la care ajungem dupa soul searching si auto analiza si care sunt mai eficiente.
Cele facile au adesea dezavantajul de a avea si efecte secundare longterm.
Overeatingul de exemplu, toti am avut episoade de binge eating cand eram deprimati, dar, long term, ne ingrasa si e o sursa mult mai mare de necaz.
Over shoppingul - alta carja la indemana, ne lasa pennyless si fara loc in dulapuri - alt motiv de depresie long term.

De asta am cautat pick-me-ups simple si eficiente dar, in special, fara efecte secundare, `cause we don`t want to spiral now, do we?

1. Manichiura & pedichiura rosie.
De fapt e eficient, in cazul meu, sa am manichiura & pedichiura facuta, it makes me feel special and that`s why i`m always polished. Pedichiura e doar rosie sau neagra, dar cea rosie functioneaza cel mai bine.
Manichiura, din motive profesionale, e cateodata obligata sa fie roz pal sau crem, damn you courthouse dresscode! Damn you to hell! Dar, asta e, dar azi e rosie like the fire that burns inside me, like the blood of my enemyz! Mwhahaha

2. Hair& makeup.
Da da, bad hair days, i hate them, dar parul poate fi aranjat si ridica moralul. Nu numai ca arat super, sunt mai convingatoare, but my spirits are high in the sky for a girl with great hair can conquer the world.
Si, without makeup, nu stiu daca exista o fata care sa nu fie deprimata.

3. Music, am un playlist pentru cand i`m sad and lonely, include hotel song - regina spektor

Maybe a glass of wine, high heels, a dress, perfume, pearls.

Si, daca nimic nu functioneaza, a bath in sheer male adoration always does the trick. Dupa ce am incercat all of the above, dupa ce arat stunning, i go out, i let the peasants look at me, never touch mind you, asa se iau bolile rusinoase - mingling with the mob. Dar, dupa, ma simt like a newborn, like i`m the queen of the world.

Despre femei si feminism

Cred ca avem in subconstient implantata ideea ca trebuie, dar trebuie, sa placem barbatilor, unui barbat, tuturor, unui grup. Si, pentru asta suntem dispuse sa facem diverse chestii aberante.

Sa-mi explice mie cineva de ce am umbla cocotate pe tocuri gigantice, incomfortabile si periculoase pentru integritatea noastra, sau de ce ne-am zmulge pilozitatile excesive din locuri sensibile, regulat, dureros, sau de ce ne-am picta fata in fiecare zi, sau de ce ne-am aranja fiecare firicel de par.
Sunt o femeie, fac chestiile astea si stiu ca nu o fac in totalitate pentru mine. E argumentul acesta, ca le facem pentru a ne simti noi mai bine. Dar nimeni nu se intreaba de unde izvoraste nevoia prin acoperirea careia ne simtim mai bine si cine a creat-o.

Cine a stabilit standardul de frumusete care cere sa fim chele prin diverse parti ale corpului acoperite in mod natural de blana? Cine zice ca suntem mai frumoase pe tocuri?

Nu spun ca nu ar trebui sa facem chestiile astea, just asking.

Cine zice ca noi suntem responsabile cu gatitul? Sau cu the laundry? Ori ca suntem menajere?
De ce am fi noi in charge cu reproducerea?
Nu inteleg de ce noi trebuie sa fim mereu proaspete si stralucitoare? Avem zile rele, we`re human.

Cred ca, de fapt, intrebarea mea e de ce barbatii cred ca ei sunt cei cu cererea si au aptitudinea de a regla piata.

Frustrarea clocotitoare din noi

Zic din noi pentru ca si eu simt cateodata fenomenul, incerc sa-l evit, dar e inevitabil.
Cate actiuni ne sunt alimentate de frustrare?
De ce nu incercam sa o transformam in ceva pozitiv?

Azi, la bazin, un nene frustrat stropea precum o balena in rut in jurul sau. Imi inchipui ca motivul era frustrarea   ca e gras si chel cu exceptia spatelui, ca nu are suficient loc sa se manifeste. Rezultatul e ca a reusit sa isi strice timpul de relaxare. Uitandu-ma la el, am reusit sa evit starea sa compatimindu-l, pot intelege cum cineva ca el e frustrat.

In trafic, cel mai claxonagiu si viteaz e si cel mai frustrat. Imi imaginez neuronii sai raruti explodand in focuri de artificii, venele din bobita de mazare numita creier umflandu-se periculos si, intr-o zi, pleznind. Cat de goala sa-ti fie existenta daca simti nevoia sa fii primul in trafic? Nu pot sa simt nimic cu exceptia amuzamentului cand vad scenete caragialiene prin masini. Uneori ma astept ca un domn mai extrovertit sa-si ia zborul de la atata falfait din maini.

Comportamentul nostru spune atatea despre ce incercam sa ascundem. Pe masura ce incercam sa parem mai siguri de noi, mai neorientati spre mancare, mai spirituali, reusim sa aratam ca suntem contrariul.

Iar frustrarea poate fi folosita in scopuri utile, poate fi folosita to fuel good things.
Mda, ce bine ca e un secret bine pazit.

Rrrromance

Inca sunt foarte indragostita si chestia asta are efecte secundare.

Deja am exprimat aici ca percep romantismul putin diferit decat majoritatea semenelor mele.
Meaning: florile ma nedumeresc, in fata trandafirilor reactionez ciudat, putin agresiv chiar pentru ca sunt atat de suprafolositi, orhideele mi se par putin vulgare, e chiar dificil sa-mi aduci flori si eu sa le primesc precum ceva frumos nu ca un atac.
De fiecare data cand am aprins lumanari in scopuri ... sa le spunem rrromantice am fost la un pas de a aprinde casa cu totul, au ramas probe suficiente.

Cadourile sunt atat de interpretabile, electrocasnicele sunt pentru gospodine, cosmeticele semnifica dorinta lui de a te infrumuseta, cu parfumurile isi doresc sa ne schimbe mirosul, cu hainele sa ne schimbe infatisarea, lenjeria este menita sa ne faca sa fim mai sexy. Nici un posibil cadou nu e scutit de interpretari ciudate a intentiilor implicate.

Iubesc bijuteriile. Ma indragostesc zilnic de cercei, bratari, coliere. Iar ideea ca iubitul meu ar putea sa-mi ofere o bijuterie mediocra, meh comparabila cu iubirile mele de prin vitrine e oribila. Nu as putea sa controlez reactia violenta si, probabil, sa-i arunc in frunte obiectul sclipicios.
Am primit un inel de logodna candva. Cel mai neromantic gest. S-a asezat in genunchi, mi-a spus ceva frumos si ma gandeam doar ca imi ruineaza cheful. Not romantic.

Vazand totul prin lentila roz a iubirii noi, am acceptat poeziile, de fapt as accepta, ney, iubi tot ce provine de la el si poeziile sunt harmless si cute.
Dar una dintre cele mai romantice chestii pe care le face pentru mine, he growls at me in the mornings. I love that.

O chestie romantica in care cred e the nasty. Poate mi se pare putin exagerata numirea sexului love making, dar, in ultima vreme, il interpretez precum o afirmare a iubirii lui pentru mine. Poate nu a iubirii, dar a dorintei si e o componenta a primeia. Poate e doar dorinta mea de a fi extrem de aproape de el, who knows, e complicat.
Oricum, rrrrromance is a twisted thing for me.

I`m a nice girl

I swear!
Si nu stiu de ce all my ex boifriendz hate me to death.

Toate relatiile mele incep frumos, ei imi zic ca imi iubesc unicitatea, exuberanta, lipsa aplecarii capului in fata conventiilor sociale, imi spun cum niciodata, dar niciodata, nu vor incerca sa-mi cenzureze personalitatea over the top, cum nu isi vor dori niciodata sa ma transforme intr-o gospodina si nici nu-mi vor reteza entuziasmul pentru a ma potrivi intr-un sablon.
Apoi zburdam pe campii verzi si insorite for a while. Apoi vine ziua in care ghidusiile mele sau intoleranta mea pentru prostie ii deranjeaza pe ei, pe prietenii lor sau pe familia lor ori devine neconvenabila social.
Poate il taxez pe seful lor pentru prostia etalata prea pompos.
Poate o corectez pe mama lor.
Poate refuz sa zambesc lingusitor cand un cretin isi lauda masina de doi lei.
Poate nu sunt usor impresionabila si nu vreau sa fake it.

Dar, pana acum, inevitabil s-a ajuns la sablon si la faptul ca eu nu ma potrivesc.
Stiu, sunt a grown ass woman si e caraghios sa ma copilaresc, ceea ce nu fac. Dar cand sunt out dancing, apoi dansez fara sa ma bantuie ganduri despre ce or fi crezand diversi necunoscuti despre ce fac eu. Nu shed la o masa complexata, cu o fata de om constipat care nu a cunoscut eliberarea saptamana asta.

E un cerc complet, intotdeauna, pana acum, alesii mei, printii mei in armura, au ajuns sa deteste la mine fericirea pe care o iubeau initial.
Si ma intreb, cum i-a luat prin surprindere fuga mea miseleasca atunci cand am realizat ca ma vor nefericita si decolorata la coada cratitei. Chiar credeau ca, dupa ce mi-au iubit unicitatea, voi accepta sa fiu transformata intr-una dintr-un milion?

Asa am ajuns sa fiu circumspecta cand mi se lauda entuziasmul, fericirea, energia, pofta mea de viata.

Doar ca, cred ca am gasit pe cineva capabil sa fly right there with me, care sa nu se simta complexat sau inferior. Yay me!

Despre intimitate

Traim intr-un univers golit de pudoare.

Adevarat, unii mai ipocriti dintre noi se ascund in spatele unei burka de pudoare artificiala, nici macar mimata credibil, din spatele careia arata cu degetul normalitatea dorind sa ne faca sa credem ca ei sunt exceptia, ajungand sa creada in propria lor imaculatenie morala.

Dar cum altfel sa explicam de ce exista reality shows in care un cartof portocaliu se inebriaza frecvent, niste doamne trecute de prima tinerete se agata de ea cu unghiile acrilice si isi expun drama incurajate de ragetele unei multimi acerebrale?

E complet lipsit de pudoare sa-ti expui pe facebook si suratele ei detaliile intime, nasterea progeniturilor, modificarile statutului relatiei, locatia actuala si majoritatea cujetarilor personale si pseudointelectuale. Cum de nu ne intrebam inainte de a ne da filozofi online daca nu cumva suntem doar caraghiosi, daca lipsa experientei si cei 15 ani - sau dezvoltarea intelectuala stopata acolo, nu ne impiedica sa descoperim sensul vietii pentru a-l face public pe platforma retelelor de socializare?
Poate nu am eu suficienta siguranta a gandurilor mai cu volanase si dantelute care-mi strabat intelectul pentru a le face publice. Poate greseala e la mine.

E complet ciudat sa auzi sfaturi moralizatoare de la o duduie care si-a desfacut picioarele in fiecare tufa, dar, acum ca a gasit visatorul care sa-i faca un plod si s-o faca si pe ea femeie cinstita (dupa ce duci fraierul la biserica si nenea gras si supra accesorizat canta, esti femeie cinstita) considera ca poate sa comenteze pe marginea aventurilor amoroase a tuturor.
Sexul e pe toate gardurile, acum mai mult la figurat, ca-i cam frig pentru punerea in practica, nu prea mai apare ca un gest intim. Practicat ca un sport, egaleaza in intimitate folosirea aceluiasi aparat la sala de fitness cu cineva. In cazul meu, nu e necesar sa ne stim numele, uneori poate fi facut si fara a schimba o privire incarcata de semnificatii - folosirea aparatului de fitness zic.

Ma gandeam, in acest univers golit de intimitate, unde stii ce culoare si model are lenjeria intima a tipei din fata ta a carei pantaloni nu reusesc s-o acopere, probabil si a tipului but i don`t wanna go there, unde, doar cu o intrebare poti afla trecutul medical rusinos al vecinului de la coada la finante, cel mai intim gest pe care l-am facut in ultima vreme a fost sa dau mana cuiva. Sa-l las sa ma ia de mana, mai bine zis, si sa ma conduca. Mi-am recunoscut vulnerabilitatea si l-am acceptat , nu ca protector, dar ca sprijin. I-am apreciat caldura intr-o zi rece, am profitat de puterea lui cand aveam nevoie si el a stiut asta.
Probabil ar trebui sa explic diferenta dintre gestul intim si jocurile mele zilnice in care, fara a avea nevoie, las masculii sa se simta mari si impresionanti, sa-si etaleze cozile colorate si coarnele ramificate. Diferenta e ca, in cazul gestului intim aveam nevoie de sprijinul lui si el stia.

I`m still inlove and smiling all day long.