O scurta prezentare a starii de fapt.
Il cunosti, te inamorezi, il cuceresti, sunteti impreuna, sunteti fericiti, ajungeti la momentul la care nu pare disperat sa il adaugi ca prieten pe facebook si apoi ca beeing "the one" tot pe facebook.
Prietenele tale preocupate perpetuu de telenovele se bucura, iti transmit pupici virtuali, like-uri garla si toate cele facebook.
Vine ziua z in care va despartiti, iti frange inima, oceanul de lacrimi pe care-l plangi e in pericol de a inunda urbea etc. Dar ce faci pe facebook? Daca il dezavuezi public, toate cotofenele de mai sus isi vor indrepta mila si bunatatea catre tine, daca il lasi acolo, va trebui sa-i vezi poza aia in care e asa de pouty si, printre lacrimi si batiste de hartie, ai vrea inca sa-l saruti ceea ce starneste o noua revarsare.
Facebook functioneaza precum un registru de publicitate. Verificam lumea, aflam daca tipul ala simpatic are prietena, eventual nevasta si copii, stim daca prietena aia indepartata s-a despartit de iubit sau daca si-a gasit unul nou dar devenim noi insine tinte.
Ce am invatat eu din experienta e ca facebook e un spatiu care trebuie ocupat, sa nu ai facebook spune mai multe despre tine decat daca participi la joc. Dar exista o limita si, indiferent cat de mult va vrea urmatorul sa isi publice relatia cu mine, the time for that is over, poate sa dea anunt la mica publicitate daca-l consoleaza cu ceva.
Se afișează postările cu eticheta facebook. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta facebook. Afișați toate postările
vineri, 3 februarie 2012
duminică, 13 martie 2011
It`s complicated
Filmul, statusul relational pe facebook, expresia. Nimic nu e complicat, doar ca ne place sa ne ascundem in spatele unor "complicatii" pentru a nu recunoaste adevaruri dureroase.
Nu e mai putin adevarat ca intreaga noastra specie nu stie ce vrea. Asta e cel mai greu de realizat si primul pas pentru a obtine ceva. Sa stim ce vrem. Si e atat de greu.
Iar, daca nu stii ce vrei, cum ar putea vreodata sa fie ceva simplu?
Imi imaginam zilele trecute ce poate insemna pe facebook.
Nu cred ca barbatii folosesc chestia. Pentru ei e simplu, fie vor o relatie cu tipa, fie isi doresc doar putin sport, fie nimic. Ce poate fi complicat in asta? Nu cred ca declara public ceva in legatura cu cele pe care si le doresc doar pasagere prin pat sau masina sau carpeta din fata semineului.
Cred ca puberii la prima prietena pot simti chestii complicate. De fapt e ce simt cei care isi doresc a piece of the cake dar inca nu au identificat corect senzatia si li se pare ca tipa care pare dornica e iubirea vietii lor si.. e complicat.
Fetele de 13 ani pot sa spuna cu sinceritate ca sentimentele lor sunt complicate. Inca nu au ideea de maritis. Isi doresc ceva cu gigel dintr-a opta dar nu stiu ce exact. Si, e complicat.
Dupa 13 ani, daca ai statusul asta ca femeie, fie ai o pisica, fie vei adopta una. Sigur urmaresti una sau doua telenovele, poate nu in spaniola, dar esenta e aceeasi. Iti plac tipii cu aer de artist, cu alte cuvinte cu fumuri artistice si cu venituri mici mici mici. Si, cel mai important, tipii astia nu te plac pe tine niciodata. Si asta face totul sa fie complicat.
Facebook e lipsit de imaginatie. De ce nu poti fi complicat cu mai multa lume? De ce nu se gandeste la nevoile poligamilor? De ce nu ne lasa sa ne exprimam infidelitatile? De ce nu are o optiune de friends with benefits?
Intrebari, intrebari..
Nu e mai putin adevarat ca intreaga noastra specie nu stie ce vrea. Asta e cel mai greu de realizat si primul pas pentru a obtine ceva. Sa stim ce vrem. Si e atat de greu.
Iar, daca nu stii ce vrei, cum ar putea vreodata sa fie ceva simplu?
Imi imaginam zilele trecute ce poate insemna pe facebook.
Nu cred ca barbatii folosesc chestia. Pentru ei e simplu, fie vor o relatie cu tipa, fie isi doresc doar putin sport, fie nimic. Ce poate fi complicat in asta? Nu cred ca declara public ceva in legatura cu cele pe care si le doresc doar pasagere prin pat sau masina sau carpeta din fata semineului.
Cred ca puberii la prima prietena pot simti chestii complicate. De fapt e ce simt cei care isi doresc a piece of the cake dar inca nu au identificat corect senzatia si li se pare ca tipa care pare dornica e iubirea vietii lor si.. e complicat.
Fetele de 13 ani pot sa spuna cu sinceritate ca sentimentele lor sunt complicate. Inca nu au ideea de maritis. Isi doresc ceva cu gigel dintr-a opta dar nu stiu ce exact. Si, e complicat.
Dupa 13 ani, daca ai statusul asta ca femeie, fie ai o pisica, fie vei adopta una. Sigur urmaresti una sau doua telenovele, poate nu in spaniola, dar esenta e aceeasi. Iti plac tipii cu aer de artist, cu alte cuvinte cu fumuri artistice si cu venituri mici mici mici. Si, cel mai important, tipii astia nu te plac pe tine niciodata. Si asta face totul sa fie complicat.
Facebook e lipsit de imaginatie. De ce nu poti fi complicat cu mai multa lume? De ce nu se gandeste la nevoile poligamilor? De ce nu ne lasa sa ne exprimam infidelitatile? De ce nu are o optiune de friends with benefits?
Intrebari, intrebari..
miercuri, 9 martie 2011
Despre cum facebook devine o shezatoare
Tin minte vremea cand era "cool" sa iti faci profil facebook. Nu avea tot poporu`, ma simteam foarte hip si down with the technology & stuff.
In vremurile actuale, facebook e un loc unde mosii pastreaza relatiile cu alti mosi, matusile ne dau sfaturi de tricotat si bunicii ne dau like la statusul relatiilor.
Ne pastram conectati cu toate pupezele de la bloc. Gospodinele alterneaza statusurile din telenovele cu starea ciorbei de telina si barfele de scara.
Facebook e mai rau decat hi5 unde erau doar pitipoance si domnii lor. Astia sunt ok, poate ne-am obisnuit sa-i consideram zgomot de fundal si nu prea-i mai punem la socoteala. Poza unei tipe de 13 ani goala, full frontal nu mai socheaza pe nimeni. Poza unui gras paros cu lant e o imagine comuna. Macar nu miroase.
Dar cand vine tata leana si posteaza retetele supei de stevie, imi vine asa sa fug si sa ma ascund undeva. Iar cand coana geta sharuieste birthday cards cu mesaje corny sau fortune cookies... nici nu stiu cum sa comentez.
Macar daca ar folosi un iphone sa le posteze, as avea satisfactia de a sti ca valul asta de gospodasenie loveste si unde trebuie.
Cineva ne-a facut un mare deserviciu explicand generatiei de gospodine si gospodini cum se foloseste tehnologia. Ei erau foarte fericiti cu masina de scris si indigo-ul.
Si in ce lume se poate spune ca e criza cand un val de oameni neobisnuiti cu internetul au acces la net si la calculatoare si mai au timp & chef de socializat online?!
Propun sa inventam un oldbook sau ciorbabook sau carnatbook sau care o fi interesele oamenilor astora book si sa-i transferam pe toti acolo, sa socializeze intre ei, sa nu-i mai deranjeze nimeni cu imagini/idei revolutionare, sa se simta cool si apartinand unui grup ca ei... for their own good...
In vremurile actuale, facebook e un loc unde mosii pastreaza relatiile cu alti mosi, matusile ne dau sfaturi de tricotat si bunicii ne dau like la statusul relatiilor.
Ne pastram conectati cu toate pupezele de la bloc. Gospodinele alterneaza statusurile din telenovele cu starea ciorbei de telina si barfele de scara.
Facebook e mai rau decat hi5 unde erau doar pitipoance si domnii lor. Astia sunt ok, poate ne-am obisnuit sa-i consideram zgomot de fundal si nu prea-i mai punem la socoteala. Poza unei tipe de 13 ani goala, full frontal nu mai socheaza pe nimeni. Poza unui gras paros cu lant e o imagine comuna. Macar nu miroase.
Dar cand vine tata leana si posteaza retetele supei de stevie, imi vine asa sa fug si sa ma ascund undeva. Iar cand coana geta sharuieste birthday cards cu mesaje corny sau fortune cookies... nici nu stiu cum sa comentez.
Macar daca ar folosi un iphone sa le posteze, as avea satisfactia de a sti ca valul asta de gospodasenie loveste si unde trebuie.
Cineva ne-a facut un mare deserviciu explicand generatiei de gospodine si gospodini cum se foloseste tehnologia. Ei erau foarte fericiti cu masina de scris si indigo-ul.
Si in ce lume se poate spune ca e criza cand un val de oameni neobisnuiti cu internetul au acces la net si la calculatoare si mai au timp & chef de socializat online?!
Propun sa inventam un oldbook sau ciorbabook sau carnatbook sau care o fi interesele oamenilor astora book si sa-i transferam pe toti acolo, sa socializeze intre ei, sa nu-i mai deranjeze nimeni cu imagini/idei revolutionare, sa se simta cool si apartinand unui grup ca ei... for their own good...
joi, 4 noiembrie 2010
Parerea mea superficiala despre facebook
Nu prea sunt incantata de retelele de socializare. De fiecare data, mi-am facut conturi doar pentru a pastra legatura cu o prietena, ulterior am acceptat in my ring of knowlege cunoscuti, am luat parte reluctantly la jocurile pseudo-sociale care ne fac sa ne simtim iubiti, am raspuns cu lehamite comentariilor care se voiau glumete, nu am comentat la randul meu, am reciprocat premiile care mi se dadeau fara a avea pretentia de a cunoaste foarte bine recipientul.
Cred ca e evident ca nu sunt fan al acestor contraptii. Nu esti popular si iubit daca ai 100 de folowersi disperati precum tine dupa acceptare. Nu ai 100 de prieteni. Cei 100 de friends nu sunt o masura a valorii tale personale.
Imi creste temperatura cu un grad de fiecare data cand primesc friend requests de la oameni necunoscuti. Ma intreb de ce ar vrea sa-mi fie prieteni. Is it a numbers game? Bineinteles, ce nu e in zilele noastre.
Ce ma enerveaza la culme e jocul de-a comentariile. "Ce frumoasa eeesti", "scumpo", "esti o draguta", nu poti misca un deget in lumea asta virtuala fara a trezi reactii de astea. Am publicat o poza in costumul de haloween, scarry, nu pretty, nu am fost sexy something, am fost scarry and disgusting something, reactiile: "ioi tu ce dulce esti" la un costum plin de sange si un machiaj asemenea. Incep sa ma intreb daca nu cumva oamenii pe care i-am acceptat cu inconstienta ca friends nu sunt cylons set on ruling the world.
Alt punct care imi creste tensiunea the bad way e sniffing eachothers tails. De la site-uri de dating de astepti la a little tail sniffing, dar retelele de socializare adauga factorul ipocrizie. O, nu, am cont aici doar pentru a-mi face noi prieteni iar poza in lenjerie seethrought e artistica, nu pornografica. Vai, perversilor care comentati la ea, de fapt "ce buna esti" e un compliment, nu o invitatie up front la some nasty. Suntem niste papadii pure si caste, tot ce ne dorim e sa apreciati frumusetea interioara din acest motiv incercam sa nu va dezorientam cu prea multe haine.
Incep sa simt ca socializarea clasica a devenit vintage si ca i`m not down with the kids today. Am i old, acesta sa fie motivul pentru care prefer sa beau o cafea sau un pahar de vin cu partenerul de socializare?
Cred ca e evident ca nu sunt fan al acestor contraptii. Nu esti popular si iubit daca ai 100 de folowersi disperati precum tine dupa acceptare. Nu ai 100 de prieteni. Cei 100 de friends nu sunt o masura a valorii tale personale.
Imi creste temperatura cu un grad de fiecare data cand primesc friend requests de la oameni necunoscuti. Ma intreb de ce ar vrea sa-mi fie prieteni. Is it a numbers game? Bineinteles, ce nu e in zilele noastre.
Ce ma enerveaza la culme e jocul de-a comentariile. "Ce frumoasa eeesti", "scumpo", "esti o draguta", nu poti misca un deget in lumea asta virtuala fara a trezi reactii de astea. Am publicat o poza in costumul de haloween, scarry, nu pretty, nu am fost sexy something, am fost scarry and disgusting something, reactiile: "ioi tu ce dulce esti" la un costum plin de sange si un machiaj asemenea. Incep sa ma intreb daca nu cumva oamenii pe care i-am acceptat cu inconstienta ca friends nu sunt cylons set on ruling the world.
Alt punct care imi creste tensiunea the bad way e sniffing eachothers tails. De la site-uri de dating de astepti la a little tail sniffing, dar retelele de socializare adauga factorul ipocrizie. O, nu, am cont aici doar pentru a-mi face noi prieteni iar poza in lenjerie seethrought e artistica, nu pornografica. Vai, perversilor care comentati la ea, de fapt "ce buna esti" e un compliment, nu o invitatie up front la some nasty. Suntem niste papadii pure si caste, tot ce ne dorim e sa apreciati frumusetea interioara din acest motiv incercam sa nu va dezorientam cu prea multe haine.
Incep sa simt ca socializarea clasica a devenit vintage si ca i`m not down with the kids today. Am i old, acesta sa fie motivul pentru care prefer sa beau o cafea sau un pahar de vin cu partenerul de socializare?
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
