Ma intreb pe cine as putea corupe sa ma insoteasca la bazinul olimpic UBB din cluj. Vreau sa-mi racoresc pielea arsa in apa lor multa si adanca. Si nu se face ca o domnita precum sunt eu sa se afiseze singura si dezgolita, numai buna de rapit de un lup rau. Deci am nevoie de insotitoare, si cum mammy e luata... e greu.
Ma soeur va stramba din nas ca e apa prea rece si pe ea o doare umarul, la 23 de ani sufera de dureri ciudate.
In plus, e lenesa ca o cizma.
Ma mere, nu va strambati ca e simpatica, stie sa inoate dar numai in conditiile in care poate ajunge cu picioarele la fund avand nasul la suprafata. Daca-i spui ca apa are peste 1.5m se ineaca pe uscat.
Ma meilleure amie e in Paris and that sais it all.
Fie-va mila de o ciocolata pe uscat si insotiti-o la bazin.
Vreau sa ma duc in lume. Pe jos. Nu cred in atv-ui si jeepuri, i secretly think they`re fo fat people. Vreau, cu un rucsac mic in spate sa umblu ca o habauca o zi intreaga, sa vad paduri si campuri si cer albastru. Sa ma conceentrez doar la a nu cadea in gropi sau balti, sa imi imaginez o casa super pe un deal, sa uit sa fac poze, sa beau apa ca un bivol insetat si sa mananc un scoobie sandwich.
Nimeni nu doreste sa participe, cica e cald si transpira.
Si ciocolata nu poate merge singura caci este plina lumea de ciobani cu ganduri impure si ciocolata, nu numai ca e fiava, e si ispititoare si nu se poate apara.
Vedeti dilema.
Vreau sa vad chestii, castele, muzee, cetati, oase medievale, case frumoase, strazi romantice, parcuri umbroase.
Cand a imbatranit brusc generatia noastra? Erau vremuri cand aveam multi respondenti la propuneri mai indraznete, dar acum toti gatesc, curata, schimba scutece murdare.
De asta refuz sa ma asez la casa mea ;) . (daca mai aveam nevoie de motive)
Se afișează postările cu eticheta dreams. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta dreams. Afișați toate postările
joi, 14 iulie 2011
luni, 23 mai 2011
Testul unei relatii
Sunt convinsa ca toti am fost in situatia de a ne intreba daca suntem in relatia potrivita. Ajungem sa fim atat de prinsi si sa fi investit deja atat de mult in celalalt incat ne e greu sa evaluam obiectiv situatia, sau sa ne indepartam cu inima impacata.
Dar ce uitam mereu e ca suntem in relatii pentru a fi fericiti, fie celalalt ne face fericiti, fie evolutia ne-a implantat niste capcane in subconstient care ne imping spre a ne cupla.
Primul indiciu cu privire la starea unei relatii e daca te face sa zambesti. Daca iti aduce lumina-n ochi si zambetul pe buze, merita continuata si luptat pentru ea, daca te intristeaza/ingrijoreaza/streseaza/incarca negativ... run for your life.
Al doilea indiciu e ce ai fi dispus sa faci pentru celalalt. Eu sunt o gospodina oribila si totusi lui i-am calcat o camasa, i-am gatit o salata (sa-i fi pregatit altceva ar fi fost o pedeapsa), sunt interesata sa invat sa gatesc mai mult. Daca m-ar cere de nevasta, m-as gandi serios la propunere, ceea ce e o premiera. Daca, pentru persoana asa-zis iubita nu prea esti dispus la a face compromisuri, nu merita sa-ti irosesti timpul cu ea.
Al treilea indiciu priveste altruismul. Daca privesti totul doar din perspectiva personala, il vrei pe celalalt, fie ca e trist, deprimat, bolnav, fie ca nu vrea sa fie langa tine, ii atasezi o bila grea de picior si il priponesti. Poate isi va roade piciorul pana la os pentru a scapa, dar vei incerca din rasputeri sa-l impiedici sa schiopateze prea departe de tine. Asta e opusul iubirii si are efect distructiv pentru toti participantii.
Cel mai important test al unei relatii e cum dorm cei doi. In somn suntem vulnerabili si sinceri. Nu as putea sa dorm cu un om pe care nu-l iubesc. Langa iubitul meu dorm precum un catel fericit, complet lipita de el, cu nasul ingropat in parul lui, preferabil. Simt cand nu ma mai tine in brate, simt cand ma mangaie si dorm somnul celor fericiti invaluita de iubirea lui. Daca nu puteti dormi cu partenerul, dump him.
Am zis!
Dar ce uitam mereu e ca suntem in relatii pentru a fi fericiti, fie celalalt ne face fericiti, fie evolutia ne-a implantat niste capcane in subconstient care ne imping spre a ne cupla.
Primul indiciu cu privire la starea unei relatii e daca te face sa zambesti. Daca iti aduce lumina-n ochi si zambetul pe buze, merita continuata si luptat pentru ea, daca te intristeaza/ingrijoreaza/streseaza/incarca negativ... run for your life.
Al doilea indiciu e ce ai fi dispus sa faci pentru celalalt. Eu sunt o gospodina oribila si totusi lui i-am calcat o camasa, i-am gatit o salata (sa-i fi pregatit altceva ar fi fost o pedeapsa), sunt interesata sa invat sa gatesc mai mult. Daca m-ar cere de nevasta, m-as gandi serios la propunere, ceea ce e o premiera. Daca, pentru persoana asa-zis iubita nu prea esti dispus la a face compromisuri, nu merita sa-ti irosesti timpul cu ea.
Al treilea indiciu priveste altruismul. Daca privesti totul doar din perspectiva personala, il vrei pe celalalt, fie ca e trist, deprimat, bolnav, fie ca nu vrea sa fie langa tine, ii atasezi o bila grea de picior si il priponesti. Poate isi va roade piciorul pana la os pentru a scapa, dar vei incerca din rasputeri sa-l impiedici sa schiopateze prea departe de tine. Asta e opusul iubirii si are efect distructiv pentru toti participantii.
Cel mai important test al unei relatii e cum dorm cei doi. In somn suntem vulnerabili si sinceri. Nu as putea sa dorm cu un om pe care nu-l iubesc. Langa iubitul meu dorm precum un catel fericit, complet lipita de el, cu nasul ingropat in parul lui, preferabil. Simt cand nu ma mai tine in brate, simt cand ma mangaie si dorm somnul celor fericiti invaluita de iubirea lui. Daca nu puteti dormi cu partenerul, dump him.
Am zis!
joi, 21 aprilie 2011
Oua rosii
Urasc ouale cu pasiune. Singurul moment cand ma apropiu voluntar de ele e cand le vopsesc inainte de sarbatorile pascale.
Si nu le vopesesc oricum, ci folosesc coji de ceapa si, cu grija si cu ajutorul dresurilor subtiri subtiri fixez pe fiecare ovul de galinacee doua frunze de buruieni atent selectate si asezate pentru efect estetic maxim.
Ulterior vopsiri, cand ouale sunt inca fierbinti, le dau cu slanina pentru a fi lucioase.
Tehnica asta am invtat-o de la bunica, nu stiu cum reusea ea sa fixeze buruienile, nu cred ca avea ciorapei subtiri si finuti la dispozitie. Nevertheless, ea a fost profesorul meu.
Ritualul de vopsire anuala a oualor dezlantuie o lume intreaga de amintiri din tinereti, despre sarbatori insorite, campuri stropite cu papadii, rochii albastre mariner, par lung impletit cu flori, cimitirul vechi din sat cu toti pomii infloriti si supravietuitorii veniti in vizita, biserica veche de lemn innegrita ca un reminder ca suntem toti datori cu ceva.
Bunica era motorul tuturor sarbatorilor. Aborda pregatirile extrem de serios. Ca un general, ne conducea pe mine, sora mea si bunicul in lupta cu cremele si salatele.
Bunicul era responsabilul pregatirii cremelor. Freca smantana pana o transforma in unt, deja bunicul picotea. Apoi punea in numitul unt zahar si, ideal ar fi fost sa-l amestece pana la omogenizare. Bunicul adormea la mijlocul actiunii. Dar, cu un instinct infailibil dat probabil de anii de convietuire cu bunica, ii simtea acesteia apropierea si, fara a se trezi complet, mima munca intensa atat de convingator incat nu starnea suspiciunile tiranitei.
Eu si coco pregateam ingredientele salatelor si a salamului de biscuiti. Nici o responsabilitate reala nu ni se dadea, inca nu castigasem increderea creierului care ne conducea pe toti cu mana de fier.
Bunica cocea paine si pupeze - colaci mici si draguti carora le punea ochi din boabe de fasole pentru mine si coco.
Acum bunica nu mai stie cine suntem si bunicul nu mai pregateste unt si creme.
Si lumea si-a pierdut farmecul.
Si nu le vopesesc oricum, ci folosesc coji de ceapa si, cu grija si cu ajutorul dresurilor subtiri subtiri fixez pe fiecare ovul de galinacee doua frunze de buruieni atent selectate si asezate pentru efect estetic maxim.
Ulterior vopsiri, cand ouale sunt inca fierbinti, le dau cu slanina pentru a fi lucioase.
Tehnica asta am invtat-o de la bunica, nu stiu cum reusea ea sa fixeze buruienile, nu cred ca avea ciorapei subtiri si finuti la dispozitie. Nevertheless, ea a fost profesorul meu.
Ritualul de vopsire anuala a oualor dezlantuie o lume intreaga de amintiri din tinereti, despre sarbatori insorite, campuri stropite cu papadii, rochii albastre mariner, par lung impletit cu flori, cimitirul vechi din sat cu toti pomii infloriti si supravietuitorii veniti in vizita, biserica veche de lemn innegrita ca un reminder ca suntem toti datori cu ceva.
Bunica era motorul tuturor sarbatorilor. Aborda pregatirile extrem de serios. Ca un general, ne conducea pe mine, sora mea si bunicul in lupta cu cremele si salatele.
Bunicul era responsabilul pregatirii cremelor. Freca smantana pana o transforma in unt, deja bunicul picotea. Apoi punea in numitul unt zahar si, ideal ar fi fost sa-l amestece pana la omogenizare. Bunicul adormea la mijlocul actiunii. Dar, cu un instinct infailibil dat probabil de anii de convietuire cu bunica, ii simtea acesteia apropierea si, fara a se trezi complet, mima munca intensa atat de convingator incat nu starnea suspiciunile tiranitei.
Eu si coco pregateam ingredientele salatelor si a salamului de biscuiti. Nici o responsabilitate reala nu ni se dadea, inca nu castigasem increderea creierului care ne conducea pe toti cu mana de fier.
Bunica cocea paine si pupeze - colaci mici si draguti carora le punea ochi din boabe de fasole pentru mine si coco.
Acum bunica nu mai stie cine suntem si bunicul nu mai pregateste unt si creme.
Si lumea si-a pierdut farmecul.
duminică, 20 martie 2011
In my dream world
As putea sa ma bucur de infinit de multa ciocolata fara sa ride the monster shugar high after.
As purta doar dantela si matase, as avea pantofi roz palid, peep toe, inalti care dau impresia ca ai merge pe norisori sau aripi de inger.
As avea parul lung si bogat, cand m-as trezi ar arata ca si cum ar fi aranjat de zane toata noaptea.
Lacul de unghii nu s-ar ciobi niciodata.
S-ar inventa parfumul ideal, care nu ar mirosi a flori, fructe, plante sau alte ciudatenii, ci a perfectiune si ar fi intr-o sticluta perfecta.
Filmele ar fi interesante si nu croite dupa acelasi tipar.
Fashionistele nu ar purta haine care par furate de la un homeless si revistele de fashion nu ar crede ca e ceva laudabil.
La aeroport, nu ar trebui sa ajungem cu 5 ore inainte pentru a permite unor straini sa ne verifice la sange.
Mancarea traditionala nu ar include sarmale, carnati, slanina & co.
S-ar auzi muzica everywhere.
Toata lumea ar trebui sa fie frumoasa sau macar ingrijita.
etc etc samd
As purta doar dantela si matase, as avea pantofi roz palid, peep toe, inalti care dau impresia ca ai merge pe norisori sau aripi de inger.
As avea parul lung si bogat, cand m-as trezi ar arata ca si cum ar fi aranjat de zane toata noaptea.
Lacul de unghii nu s-ar ciobi niciodata.
S-ar inventa parfumul ideal, care nu ar mirosi a flori, fructe, plante sau alte ciudatenii, ci a perfectiune si ar fi intr-o sticluta perfecta.
Filmele ar fi interesante si nu croite dupa acelasi tipar.
Fashionistele nu ar purta haine care par furate de la un homeless si revistele de fashion nu ar crede ca e ceva laudabil.
La aeroport, nu ar trebui sa ajungem cu 5 ore inainte pentru a permite unor straini sa ne verifice la sange.
Mancarea traditionala nu ar include sarmale, carnati, slanina & co.
S-ar auzi muzica everywhere.
Toata lumea ar trebui sa fie frumoasa sau macar ingrijita.
etc etc samd
vineri, 18 martie 2011
Angajez erou
Damzel in distress searching for knight errant.
Zilele astea ma simt ca o mimoza incapabila de a se apara si mi-a pierit tot cheful de a mai fi o valkirie feminista. Unde sunt barbatii care sa ne apere onoarea?
Unde sunt cavalerii gata sa striveasca paianjenul?
Unde sunt printii pe cai albi care sa ne fereasca de balti si sa ne poarte umbrelele?
Nici macar nu cer un miracol, sa fiu salvata de un vulcan exploziv sau de un tsunami.
Vreau doar o falfaire de pelerina si un zbor in jurul pamantului ;).
Poate un sarut in varful turnei eiffel.
L-as plati in bomboane de ciocolata si saruturi.
Ar avea in job description aratatul spectaculos, salvarea pisoilor din copaci, schimbatul in cabine telefonice si aducerea zambetului pe mutra mea de fiecare data cand pleaca.
He`d fly me to the moon as i wished since forever.
Si mi-ar spune ca sunt cea mai frumoasa damzel in distress out there.
Zilele astea ma simt ca o mimoza incapabila de a se apara si mi-a pierit tot cheful de a mai fi o valkirie feminista. Unde sunt barbatii care sa ne apere onoarea?
Unde sunt cavalerii gata sa striveasca paianjenul?
Unde sunt printii pe cai albi care sa ne fereasca de balti si sa ne poarte umbrelele?
Nici macar nu cer un miracol, sa fiu salvata de un vulcan exploziv sau de un tsunami.
Vreau doar o falfaire de pelerina si un zbor in jurul pamantului ;).
Poate un sarut in varful turnei eiffel.
L-as plati in bomboane de ciocolata si saruturi.
Ar avea in job description aratatul spectaculos, salvarea pisoilor din copaci, schimbatul in cabine telefonice si aducerea zambetului pe mutra mea de fiecare data cand pleaca.
He`d fly me to the moon as i wished since forever.
Si mi-ar spune ca sunt cea mai frumoasa damzel in distress out there.
marți, 15 martie 2011
Despre etapele iubirii
* tot ce urmeaza sa scriu e produsul imagiantiei mele glorioase si flueled by flu medication
1. etapa premergatoare, momentul in care te uiti la el across a crowd, sea, square si stii, pasarile canta, soarele straluceste si stii ca il vrei. Inca nu stii pentru ce il vezi, dar e ceva puternic.
Spre deosebire de dragoste, in restul situatiilor in care ne complicam viata cu un tip, aceasta etapa e mai mult o decizie rationala si mai putin o constrangere.
Pentru ca true love ne anuleaza liberul arbitru, nu avem de ales, trebuie sa-l avem.
Si asta poate complica situatia pentru ca e mult mai usor sa get a guy fara disperarea pe care o implica necesitatea fizica de a fi langa un tip.
In aceasta mirifica etapa slabim 5 kilograme, ne agitam, daca ne referim la mine, elaboram planuri complexe pentru a-l cuceri, povestim despre el tuturor prietenelor si cunostintelor, ne imaginam chestii, tot daca suntem eu, incercam sa negam evidenta.
2. L-am cucerit, in special daca ne referim la mine. Rasuflam usurate. Zambim all the time and at everybody. Mai slabin 5 kilograme pentru ca petrecem tooot timpul disponibil cu el si nu ne trebuie nimic altceva decat pe el. Vedem flori si fluturi all the time. Facem planuri impreuna, saruturile lui ne ametesc. Suntem cu adevarat cele mai fericite fete din lume.
3. Relatia evolueaza. Nu mai suntem chiar in a doua etapa. Nu mai e totul chiar asa de roz, nu mai zambim chiar tot timpul, cateodata ne incruntam la nespalati, cersetori si controlori in mijloacele de transport in comun. Inca il visam noaptea si vrem sa ne petrecem tot timpul impreuna cu el.
Tot ce face el e super. Nu simtim nevoia sa-l cicalim. Poate pentru ca-l iubim mult mult, poate pentru ca nu suntem obsedate de detalii.
Adoram toate cadourile mici si prostute pe care ni le da. Purtam cu noi unul all the time si, cand ne e foarte dor de el, ni-l frecam de obraz (de exemplu, nu e o situatie reala, si, daca ar fi, o prietena ar face chestia, nu eu!).
Ne gandim la surprize pentru el. Vrem sa-l facem sa zambeasca pentru ca zambetul lui are proprietati magice.
Il apreciem, poate pentru ca stim ca e cel mai bun, poate pentru ca ni se pare ca cel mai trist lucru care se poate intampla intr-o relatie e sa nu-l mai apreciem.
4. Ne simtim comod in relatie. Nu mai e nimic nou. Ne permitem sa aparem nemachiate si nesapalate, deja a investit un an - doi in relatie si nu va renunta la tot pentru ca parul ne arata precum un caine murdar.
Dormim imbracate cu tricouri vechi si largi, ne aranjam manichiura, pentru ca e vizibila, dar ignoram pedichiura pe care o vede doar el.
La inceputul etapei pare cute, ne cunoastem asa de bine, suntem destul de siguri pe relatie incat nu mai apelam la artificii (si igiena).
5.Ne plictisim de balonatul/balonata de langa noi. Ne-am saturat de lipsa elementara de igiena. Ni se pare ca s-a schimbat atat de mult de la inceputul relatiei.
Suntem iritabili, probabil aici incepem sa ne cicalim reciproc, nu pentru ca am fi oameni rai sau cicalitori, ci pentru ca vrem sa plecam si sa nu ne mai intoarcem. Dar nu stim inca.
6. Aici fie provocam o cearta uriasa si il provocam sa se desparta de noi, fie il inselam si ii aducem la cunostinta pentru a se desparti de noi, fie ne despartim de el.
Asa imi imaginez eu dragostea. Eu sunt in primele etape si sper sa nu se termine niciodata.
1. etapa premergatoare, momentul in care te uiti la el across a crowd, sea, square si stii, pasarile canta, soarele straluceste si stii ca il vrei. Inca nu stii pentru ce il vezi, dar e ceva puternic.
Spre deosebire de dragoste, in restul situatiilor in care ne complicam viata cu un tip, aceasta etapa e mai mult o decizie rationala si mai putin o constrangere.
Pentru ca true love ne anuleaza liberul arbitru, nu avem de ales, trebuie sa-l avem.
Si asta poate complica situatia pentru ca e mult mai usor sa get a guy fara disperarea pe care o implica necesitatea fizica de a fi langa un tip.
In aceasta mirifica etapa slabim 5 kilograme, ne agitam, daca ne referim la mine, elaboram planuri complexe pentru a-l cuceri, povestim despre el tuturor prietenelor si cunostintelor, ne imaginam chestii, tot daca suntem eu, incercam sa negam evidenta.
2. L-am cucerit, in special daca ne referim la mine. Rasuflam usurate. Zambim all the time and at everybody. Mai slabin 5 kilograme pentru ca petrecem tooot timpul disponibil cu el si nu ne trebuie nimic altceva decat pe el. Vedem flori si fluturi all the time. Facem planuri impreuna, saruturile lui ne ametesc. Suntem cu adevarat cele mai fericite fete din lume.
3. Relatia evolueaza. Nu mai suntem chiar in a doua etapa. Nu mai e totul chiar asa de roz, nu mai zambim chiar tot timpul, cateodata ne incruntam la nespalati, cersetori si controlori in mijloacele de transport in comun. Inca il visam noaptea si vrem sa ne petrecem tot timpul impreuna cu el.
Tot ce face el e super. Nu simtim nevoia sa-l cicalim. Poate pentru ca-l iubim mult mult, poate pentru ca nu suntem obsedate de detalii.
Adoram toate cadourile mici si prostute pe care ni le da. Purtam cu noi unul all the time si, cand ne e foarte dor de el, ni-l frecam de obraz (de exemplu, nu e o situatie reala, si, daca ar fi, o prietena ar face chestia, nu eu!).
Ne gandim la surprize pentru el. Vrem sa-l facem sa zambeasca pentru ca zambetul lui are proprietati magice.
Il apreciem, poate pentru ca stim ca e cel mai bun, poate pentru ca ni se pare ca cel mai trist lucru care se poate intampla intr-o relatie e sa nu-l mai apreciem.
4. Ne simtim comod in relatie. Nu mai e nimic nou. Ne permitem sa aparem nemachiate si nesapalate, deja a investit un an - doi in relatie si nu va renunta la tot pentru ca parul ne arata precum un caine murdar.
Dormim imbracate cu tricouri vechi si largi, ne aranjam manichiura, pentru ca e vizibila, dar ignoram pedichiura pe care o vede doar el.
La inceputul etapei pare cute, ne cunoastem asa de bine, suntem destul de siguri pe relatie incat nu mai apelam la artificii (si igiena).
5.Ne plictisim de balonatul/balonata de langa noi. Ne-am saturat de lipsa elementara de igiena. Ni se pare ca s-a schimbat atat de mult de la inceputul relatiei.
Suntem iritabili, probabil aici incepem sa ne cicalim reciproc, nu pentru ca am fi oameni rai sau cicalitori, ci pentru ca vrem sa plecam si sa nu ne mai intoarcem. Dar nu stim inca.
6. Aici fie provocam o cearta uriasa si il provocam sa se desparta de noi, fie il inselam si ii aducem la cunostinta pentru a se desparti de noi, fie ne despartim de el.
Asa imi imaginez eu dragostea. Eu sunt in primele etape si sper sa nu se termine niciodata.
miercuri, 2 martie 2011
duminică, 27 februarie 2011
Viata de amanta
In imaginatia mea that is, pentru ca nu am experimentat-o niciodata.
Am citit prea mult Balzac in my time, recunosc, dar imi imaginez salasul unei amante intr-o casa mare si frumoasa cu accente decadente, interbelice, cu o curte obscen de mare si manichiurata.
Imi imaginez un conac decorat imbelsugat, cu porti impozante si alee care duce la intrare, acoperita cu o scoica de sticla si inflorescente de fier forjat.
Interiorul abunda in plus, catifea si matase. Peretii ii sunt tapetati cu matasuri, mobilele ii sunt tapitate cu matase brodata sau cu plus, draperiile sunt din catifea grea si pufoasa.
Mobila e luis XIV, are boudoir precum orice urmasa demna a lui Margot.
Garderoba amantei cuprinde doar matasuri, blanuri si dantelele cele mai fine. Daca detine denim, o va ascunde mai bine decat orice serviciu secret.
Amanta are o colectie uriasa de pantofi si posete.
Toate posesiunile acestei fapturi demonstreaza ca scopul ei in viata e placerea nu utilitatea.
Camera de baie a amantei nu contine o cabina de dus, ci o cada sofisticata pe picioare de alama, are ferestre mari care dau spre terasa si perdele fine precum panza de paianjen.
Dormitorul amantei are un pat urias cu baldachin si lumini catifelate, asternuturile amantei sunt matasoase si au o culoare special facuta pentru a-i pune in valoare pielea.
Amanta se plimba in cele mai luxoase limuzine. Cu sofer.
Are ca singura preocupare propria ei frumusete. De cand se trezeste, se auto perfectioneaza, este catifelata, hidratata, exfoliata si singurele fire de par de pe corpul ei sunt alese cu grija.
Parul amantei e perfect coafat si miroase a trandafiri.
Pielea amantei intra in contact cu cele mai alese pomezi.
Parfumul amantei e cel mai pretios, atent ales, aproape unic chiar.
Nu numai ca isi perfectioneaza fizicul, dar are grija si de intelectul ei. Sunt atatea femei frumoase, dar combinatia de cultura si frumusete e mai rara decat am putea crede. Cum altfel sa mentina interesul barbatilor puternici decat avand mereu ceva nou de spus?
Dar cel mai important ingredient e atitudinea ei. Orice femeie poate fi frumoasa si atragatoare, dar amanta are ceea ce ii face pe barbati sa plateasca averi si chiar suflete pentru a o avea. In conditiile ei, nu ale lor.
Amanta e o feminista. Vinde ceva, dar asta nu inseamna ca ea insasi e de vanzare.
Bineinteles majoritatea amantelor nu prea seamana cu ce am descris eu, dar, daca as fi fost una, asta ar fi fost povestea mea.
Am citit prea mult Balzac in my time, recunosc, dar imi imaginez salasul unei amante intr-o casa mare si frumoasa cu accente decadente, interbelice, cu o curte obscen de mare si manichiurata.
Imi imaginez un conac decorat imbelsugat, cu porti impozante si alee care duce la intrare, acoperita cu o scoica de sticla si inflorescente de fier forjat.
Interiorul abunda in plus, catifea si matase. Peretii ii sunt tapetati cu matasuri, mobilele ii sunt tapitate cu matase brodata sau cu plus, draperiile sunt din catifea grea si pufoasa.
Mobila e luis XIV, are boudoir precum orice urmasa demna a lui Margot.
Garderoba amantei cuprinde doar matasuri, blanuri si dantelele cele mai fine. Daca detine denim, o va ascunde mai bine decat orice serviciu secret.
Amanta are o colectie uriasa de pantofi si posete.
Toate posesiunile acestei fapturi demonstreaza ca scopul ei in viata e placerea nu utilitatea.
Camera de baie a amantei nu contine o cabina de dus, ci o cada sofisticata pe picioare de alama, are ferestre mari care dau spre terasa si perdele fine precum panza de paianjen.
Dormitorul amantei are un pat urias cu baldachin si lumini catifelate, asternuturile amantei sunt matasoase si au o culoare special facuta pentru a-i pune in valoare pielea.
Amanta se plimba in cele mai luxoase limuzine. Cu sofer.
Are ca singura preocupare propria ei frumusete. De cand se trezeste, se auto perfectioneaza, este catifelata, hidratata, exfoliata si singurele fire de par de pe corpul ei sunt alese cu grija.
Parul amantei e perfect coafat si miroase a trandafiri.
Pielea amantei intra in contact cu cele mai alese pomezi.
Parfumul amantei e cel mai pretios, atent ales, aproape unic chiar.
Nu numai ca isi perfectioneaza fizicul, dar are grija si de intelectul ei. Sunt atatea femei frumoase, dar combinatia de cultura si frumusete e mai rara decat am putea crede. Cum altfel sa mentina interesul barbatilor puternici decat avand mereu ceva nou de spus?
Dar cel mai important ingredient e atitudinea ei. Orice femeie poate fi frumoasa si atragatoare, dar amanta are ceea ce ii face pe barbati sa plateasca averi si chiar suflete pentru a o avea. In conditiile ei, nu ale lor.
Amanta e o feminista. Vinde ceva, dar asta nu inseamna ca ea insasi e de vanzare.
Bineinteles majoritatea amantelor nu prea seamana cu ce am descris eu, dar, daca as fi fost una, asta ar fi fost povestea mea.
sâmbătă, 12 februarie 2011
joi, 10 februarie 2011
Magic is real
And I have found it.
Spuneam ca dragostea e o intoxicatie chimica a creierului nostru, ca ne-o facem cu mainile noastre, ca ne legam singuri la ochi pentru a putea fi capabili sa facem ce ne cere asa numita dragoste.
Nu sunt into that knid of bondage.
Dar, once in a blue moon, magic happens. Doi oameni se intalesc si totul e perfect. Din prima secunda, everything clicks into place. Fara tatonari sau retineri, fara stangacie.
Nu gasesc nimic care sa-mi displaca sau sa ma enerveze in legatura cu iubitul meu.
Spuneam ca dragostea e o intoxicatie chimica a creierului nostru, ca ne-o facem cu mainile noastre, ca ne legam singuri la ochi pentru a putea fi capabili sa facem ce ne cere asa numita dragoste.
Nu sunt into that knid of bondage.
Dar, once in a blue moon, magic happens. Doi oameni se intalesc si totul e perfect. Din prima secunda, everything clicks into place. Fara tatonari sau retineri, fara stangacie.
Nu gasesc nimic care sa-mi displaca sau sa ma enerveze in legatura cu iubitul meu.
luni, 17 ianuarie 2011
Despre dragoste, yet again
Cand stii ca dragostea e constructiva? Cand faptul ca iubesti te face mai bun. Nu zic ca viata mea e mai buna de cand iubesc, pentru ca e putin torturata de ideea ca el e departe and such, dar eu, as a person, sunt mai buna.
De cand il iubesc nu mai sunt atat de agresiva si impulsiva precum in mod obisnuit.
Acum constat ca pot sa fiu mai comunicativa si mai putin spinoasa. As putea chiar sa-l las sa se apropie.
Ma face sa fiu mai curajoasa, sa vreau sa incerc lucruri noi.
Ma face mai fericita.
Si mi se pare incredibil cata rabdare are cu prostioarele mele.
De cand am inceput sa il iubesc, a reusit sa treaca de atatea moat-uri si firewall-uri, m-a coborat din turnul de clestar, mi-a aratat cat de fericita pot sa fiu daca imi cobor toate apararile.
Iubesc sa fiu vulnerabila cu el, iar ideea de a fi doar a lui pentru totdeauna nu imi trezeste gandul de a fugi.
De cand il iubesc nu mai sunt atat de agresiva si impulsiva precum in mod obisnuit.
Acum constat ca pot sa fiu mai comunicativa si mai putin spinoasa. As putea chiar sa-l las sa se apropie.
Ma face sa fiu mai curajoasa, sa vreau sa incerc lucruri noi.
Ma face mai fericita.
Si mi se pare incredibil cata rabdare are cu prostioarele mele.
De cand am inceput sa il iubesc, a reusit sa treaca de atatea moat-uri si firewall-uri, m-a coborat din turnul de clestar, mi-a aratat cat de fericita pot sa fiu daca imi cobor toate apararile.
Iubesc sa fiu vulnerabila cu el, iar ideea de a fi doar a lui pentru totdeauna nu imi trezeste gandul de a fugi.
marți, 11 ianuarie 2011
Despre posta romana
Inevitabil, am avut contacte cu posta romana, uneori mai apropiate decat mi-as fi dorit.
Am primit scrisori, ce retroo.. carti postale - idem.
Acum primesc facturi, notificari ew si pachete.
Nu zic nimic de chestiile pe care nenea postas mi le lasa in cutia postala, nici macar de chestiile vecinilor pe care mi le lasa mie - probabil o initiativa a postei romane pentru a favoriza socializarea.
Vreau sa zic aici despre oficiile postale. Vine ziua in viata fiecaruia cand dorim sa comandam ceva de pe net. Prima tentativa de acest fel a fost cu o firma de curierat. Dar, surpriza, astia lucreaza in acelasi interval orar ca noi, restul si, sansele de a livra acasa coletul sunt miiiiici. Apoi cauta sediul lor prin oras... de obicei in cele mai obscure si scarry cartiere. M-am lecuit. Si, stiind unde sunt oficiile postale, am decis curajos sa comand chestii cu posta romana.
Frumos. Shed acasa, astept recipisa si ma duc la posta sa ridic chestiile. Or so I thought.
Recipisa vine tarziu. Nu stiu de ce.
Urmare a intarzierii, platesc taxa de depozitare, no biggie, e micutza.
Dar uneori, urmare a intarzierii recipisei, pachetul gets to be returned to sender. Neeeervi.
In fata oficiului postal, ioc locuri de parcare, neeervi.
Si, omul nervos, inevitabil, intra la posta. Unde parca sunt aceleasi doamne de acu` 30 de ani. Nici mai tinere, nici mai batrane. Au aerul ca au fost martorele evolutiei sistemului postal de la diligente pana azi. Nimic nu le poate scoate din ale lor, for, in the great scheme of things, un pachet ratacit e un fir de nisip comparativ cu plajele lumii asteia. Si ele au vazut totul!
Sistemele antice de evidenta si de recipise nu le deranjeaza. Ele sunt precum niste oceane de cunoastere interzisa noua.
Aproape pare credibil ca, in spatele oficiilor postale, sunt mici extraterestri in cutii care sorteaza corespondenta.
Si orarele de functionare... desfid logica, deci sunt in perfecta armonie cu restul oficiului postal.
Cineva sa inventeze odata teleportarea!
Am primit scrisori, ce retroo.. carti postale - idem.
Acum primesc facturi, notificari ew si pachete.
Nu zic nimic de chestiile pe care nenea postas mi le lasa in cutia postala, nici macar de chestiile vecinilor pe care mi le lasa mie - probabil o initiativa a postei romane pentru a favoriza socializarea.
Vreau sa zic aici despre oficiile postale. Vine ziua in viata fiecaruia cand dorim sa comandam ceva de pe net. Prima tentativa de acest fel a fost cu o firma de curierat. Dar, surpriza, astia lucreaza in acelasi interval orar ca noi, restul si, sansele de a livra acasa coletul sunt miiiiici. Apoi cauta sediul lor prin oras... de obicei in cele mai obscure si scarry cartiere. M-am lecuit. Si, stiind unde sunt oficiile postale, am decis curajos sa comand chestii cu posta romana.
Frumos. Shed acasa, astept recipisa si ma duc la posta sa ridic chestiile. Or so I thought.
Recipisa vine tarziu. Nu stiu de ce.
Urmare a intarzierii, platesc taxa de depozitare, no biggie, e micutza.
Dar uneori, urmare a intarzierii recipisei, pachetul gets to be returned to sender. Neeeervi.
In fata oficiului postal, ioc locuri de parcare, neeervi.
Si, omul nervos, inevitabil, intra la posta. Unde parca sunt aceleasi doamne de acu` 30 de ani. Nici mai tinere, nici mai batrane. Au aerul ca au fost martorele evolutiei sistemului postal de la diligente pana azi. Nimic nu le poate scoate din ale lor, for, in the great scheme of things, un pachet ratacit e un fir de nisip comparativ cu plajele lumii asteia. Si ele au vazut totul!
Sistemele antice de evidenta si de recipise nu le deranjeaza. Ele sunt precum niste oceane de cunoastere interzisa noua.
Aproape pare credibil ca, in spatele oficiilor postale, sunt mici extraterestri in cutii care sorteaza corespondenta.
Si orarele de functionare... desfid logica, deci sunt in perfecta armonie cu restul oficiului postal.
Cineva sa inventeze odata teleportarea!
On how I`m not easy to understand
Am auzit o poveste despre o fata bogata. Acu 40 de ani, avea rochii si bijuterii frumoase,cat de rar era, mi s-a explicat. Avea parul aranjat mereu, era asortata, mirosea a parfum. Si nu purta niciodata, dar niciodata aceleasi haine sau bijuterii de doua ori. Ca o concluzie a povestii, un apogeu al extravagantei, mi s-a spus ca, in fiecare saptamana, hainele purtate in anterioara, erau distruse. Invidia care insotea istoria era vizibila, alaturi de romantism si de o vizibila lipsa de imaginatie.
In mintea mea, fata bogata si frumos imbracata era si foarte trista.
Cat de ciudata viata sa ai incat sa nu poti nici macar sa-ti pastrezi rochiile? Eu ma atasez de bijuterii, haine, pantofi si nu-mi pot imagina ca exista o fata, undeva, care isi alege cu grija hainele frumoase pentru a urmari apoi detasata cum ii sunt distruse.
Asta e viata manechinelor din vitrinele magazinelor.
Cat de goala si lipsita de putere sa te simti?
In plus, inconjurata de invidia populara. Pentru ca fetele de liceu sunt cele mai rele creaturi ale acestei lumi.
Sa nu ai nici o prietena, nici macar rochiile si pantofii.
Sa ai parinti atat de ciudati si orientati gresit incat sa-ti impuna ca reguli distrugerea hainelor.
It`s hell.
Dar sunt convinsa ca fata avea imaginatie si putea sa evadeze din cusca ei.
In schimb toate fostele colege care nu puteau vedea in spatele hainelor frumoase si inaccesibile lor, care nu-si puteau depasi ciuda pentru a cunoaste persoana, sunt in continuare complet lipsite de imaginatie.
Poate ca ele sunt cele norocoase, traind in iad dar lipsindu-le imaginatia necesara pentru a realiza asta.
Stiu doar ca viata e atat de trista daca nu poti sa-i adaugi un carliont sau o floricica si imi pare rau pentru cei care nu pot si sunt atatia...
In mintea mea, fata bogata si frumos imbracata era si foarte trista.
Cat de ciudata viata sa ai incat sa nu poti nici macar sa-ti pastrezi rochiile? Eu ma atasez de bijuterii, haine, pantofi si nu-mi pot imagina ca exista o fata, undeva, care isi alege cu grija hainele frumoase pentru a urmari apoi detasata cum ii sunt distruse.
Asta e viata manechinelor din vitrinele magazinelor.
Cat de goala si lipsita de putere sa te simti?
In plus, inconjurata de invidia populara. Pentru ca fetele de liceu sunt cele mai rele creaturi ale acestei lumi.
Sa nu ai nici o prietena, nici macar rochiile si pantofii.
Sa ai parinti atat de ciudati si orientati gresit incat sa-ti impuna ca reguli distrugerea hainelor.
It`s hell.
Dar sunt convinsa ca fata avea imaginatie si putea sa evadeze din cusca ei.
In schimb toate fostele colege care nu puteau vedea in spatele hainelor frumoase si inaccesibile lor, care nu-si puteau depasi ciuda pentru a cunoaste persoana, sunt in continuare complet lipsite de imaginatie.
Poate ca ele sunt cele norocoase, traind in iad dar lipsindu-le imaginatia necesara pentru a realiza asta.
Stiu doar ca viata e atat de trista daca nu poti sa-i adaugi un carliont sau o floricica si imi pare rau pentru cei care nu pot si sunt atatia...
luni, 10 ianuarie 2011
Despre vise
Daaa, visez mult si ciudat.
Nu voi scrie aici ce am visat azi-noapte, doar ca a fost urat, m-am trezit nelinistita si putin intepata de albina. Visele au efectul asta uneori si se mentine si restul zilei.
Si ma gandeam, daca visele sunt de fapt ilustrarea celor mai ascunse dorinte, I`m scrued.
Daca visele arata your deepest, darkest fears, nu prea a fost on the spot, pentru ca nu mi-e neaparat frica de asta.
Daca visul a fost cauzat de starea de neliniste pe care am avut-o aseara, that`s just sad.
Sper ca nu am abilitati de premonitie, asta ar fi cu adevarat trist.
Voi ocoli doar catva timp orasul si persoanele, just to forget it.
Nu voi scrie aici ce am visat azi-noapte, doar ca a fost urat, m-am trezit nelinistita si putin intepata de albina. Visele au efectul asta uneori si se mentine si restul zilei.
Si ma gandeam, daca visele sunt de fapt ilustrarea celor mai ascunse dorinte, I`m scrued.
Daca visele arata your deepest, darkest fears, nu prea a fost on the spot, pentru ca nu mi-e neaparat frica de asta.
Daca visul a fost cauzat de starea de neliniste pe care am avut-o aseara, that`s just sad.
Sper ca nu am abilitati de premonitie, asta ar fi cu adevarat trist.
Voi ocoli doar catva timp orasul si persoanele, just to forget it.
miercuri, 5 ianuarie 2011
Chestii
Inca nu sunt extrem de coerenta, so, here go bits and pieces of what goes on in my braaaainz.
1. Azi vine popa, must go out to miss him.
2. Intr-un autobus cu o gramada de necunoscuti, pe o platforma de beton acoperita cu zapada veche, intr-o mare de intuneric, poti fi cu adevarat trist si singur.
3. My cat hates me again.
4. Masina mea e inzapezita si ma uit la ea neajutorata.
5. Stiu ca e ceva in neregula cand ma uit scarbita la o prajitura buna si nu stiu ce sa fac cu ea.
6. Azi sunt plain dezorientata.
7. Zilele trecute were great si, daca e sa observam superstitiile, intregul viitor an va fi great.
Praaaise the laaaawd!
1. Azi vine popa, must go out to miss him.
2. Intr-un autobus cu o gramada de necunoscuti, pe o platforma de beton acoperita cu zapada veche, intr-o mare de intuneric, poti fi cu adevarat trist si singur.
3. My cat hates me again.
4. Masina mea e inzapezita si ma uit la ea neajutorata.
5. Stiu ca e ceva in neregula cand ma uit scarbita la o prajitura buna si nu stiu ce sa fac cu ea.
6. Azi sunt plain dezorientata.
7. Zilele trecute were great si, daca e sa observam superstitiile, intregul viitor an va fi great.
Praaaise the laaaawd!
miercuri, 22 decembrie 2010
Certitudini si vise
Ma gandeam zilele astea ca nimic nu e sigur, ney, gresesc, ceva e sigur: totul se termina.
Nevoia de certitudini a aparut dupa ce m-am indragostit. Pana acum, neavand multe de pierdut, nu aveam nevoie sa stiu. Dar acum, cand pot pierde dragostea pe care o simt, am nevoie de siguranta.
Si cum se poate atinge acest deziderat? Sa zicem ca as da mana libera pornirilor mele avocatesti si as intocmi un contract, sa zicem ca l-as badger into marriage, asta e doar un bandaid, nu o solutie, pentru ca nu vreau sa-l tin legat de mine, nu vreau sa-l inchid undeva pentru a-l vizita at will. Vreau sa ma iubeasca.
Nu vreau sa-mi promita ca nu ma va parasi sub sanctiunea daunelor punitive, vreau sa nu vrea sa ma paraseasca vreodata.
Cer foarte multe, stiu. Pentru ca ce vreau eu nu poate fi dat, promis.
Problema e ca vreau sa stiu ca we`re not doomed, ca universul nu pregateste o farsa. Farsa fiind sa ne plictisim de all of it si, just for fun, sa decidem sa spoil it all.
Nevoia de certitudini a aparut dupa ce m-am indragostit. Pana acum, neavand multe de pierdut, nu aveam nevoie sa stiu. Dar acum, cand pot pierde dragostea pe care o simt, am nevoie de siguranta.
Si cum se poate atinge acest deziderat? Sa zicem ca as da mana libera pornirilor mele avocatesti si as intocmi un contract, sa zicem ca l-as badger into marriage, asta e doar un bandaid, nu o solutie, pentru ca nu vreau sa-l tin legat de mine, nu vreau sa-l inchid undeva pentru a-l vizita at will. Vreau sa ma iubeasca.
Nu vreau sa-mi promita ca nu ma va parasi sub sanctiunea daunelor punitive, vreau sa nu vrea sa ma paraseasca vreodata.
Cer foarte multe, stiu. Pentru ca ce vreau eu nu poate fi dat, promis.
Problema e ca vreau sa stiu ca we`re not doomed, ca universul nu pregateste o farsa. Farsa fiind sa ne plictisim de all of it si, just for fun, sa decidem sa spoil it all.
luni, 20 decembrie 2010
For the heart is an organ of fire
My heart, at least.
I
nima mea e curajoasa si libera. Are aripi si poate inspira. E un rezervor nemarginit de fericire din care poate da altora. Rasul care porneste din inima mea e contagios.
Inima mea e rece iar, cand se incalzeste, arde si parjoleste totul in jurul ei.
In schimbul inimii mele, in schimbul acceptarii starii de servitute pe care dragostea o cere, pretind o iubire nemarginita. Cer sa mi se puna la picioare cerul si pamantul. Cer o dragoste care justifica orice. Vreau ca iubitul sa-mi ofere inimile inca batande si calde ale inamicilor.
Nu pretind sacrificii, doar certitudinea ca, if need be, he`ll do it.
Pentru ca nu sunt capabila sa iubesc cu masura. Inima mea nu are buton de setare a temperaturii, focul e nestapanit si imposibil de controlat.
Stiu ca pentru mine ar justifica orice crima, orice oribilitate, si pretind acelasi lucru de la el.
Dragostea supusa regulilor, inseuata si domolita cu pintenii e o pseudoiubire, o autosugestie.
Dragostea mea trebuie sa fie precum o boala, ca un cataclism natural, sa aduca fericire dar si suferinta, sa cutremure muntii, sa fie capabila de a distruge lumi.
Orice altceva ar fi inacceptabil.
I
nima mea e curajoasa si libera. Are aripi si poate inspira. E un rezervor nemarginit de fericire din care poate da altora. Rasul care porneste din inima mea e contagios.
Inima mea e rece iar, cand se incalzeste, arde si parjoleste totul in jurul ei.
In schimbul inimii mele, in schimbul acceptarii starii de servitute pe care dragostea o cere, pretind o iubire nemarginita. Cer sa mi se puna la picioare cerul si pamantul. Cer o dragoste care justifica orice. Vreau ca iubitul sa-mi ofere inimile inca batande si calde ale inamicilor.
Nu pretind sacrificii, doar certitudinea ca, if need be, he`ll do it.
Pentru ca nu sunt capabila sa iubesc cu masura. Inima mea nu are buton de setare a temperaturii, focul e nestapanit si imposibil de controlat.
Stiu ca pentru mine ar justifica orice crima, orice oribilitate, si pretind acelasi lucru de la el.
Dragostea supusa regulilor, inseuata si domolita cu pintenii e o pseudoiubire, o autosugestie.
Dragostea mea trebuie sa fie precum o boala, ca un cataclism natural, sa aduca fericire dar si suferinta, sa cutremure muntii, sa fie capabila de a distruge lumi.
Orice altceva ar fi inacceptabil.
miercuri, 15 decembrie 2010
Metafore stupide 2 - cu printi in armura stralucitoare
Pentru mine, indragostita iremediabil de plecat, de mers, de vazut, de viteza (sunt un emotional multitasker), cavalerul proverbial in armura stralucitoare nu prea face multe.
I mean, nu am nevoie sa fiu salvata, deja am stabilit ca eu sunt balaurul rau si scuipator de flacari, sunt avocat, deci pot sa fend off admiratori insistenti, am pepper spray si taser pentru cei mai grei de cap.
Asa ca am decis, acu 5 luni aproape, dupa ce am vazut un exemplar glorios in vecinatatea echivalentului armasar, ca noii cavaleri in armura sunt pilotii de avion. I mean, incorporeaza tot ce, pentru damzele in distress reprezinta cavalerii salvatori, toate fanteziile mele all roled into one, in plus, a mere horse has nothing, nothing on an airplane, unless the horse was mighty pegassus, but he`s never been seen this side of BC.
So, asta despre fanteziile mele.
I mean, nu am nevoie sa fiu salvata, deja am stabilit ca eu sunt balaurul rau si scuipator de flacari, sunt avocat, deci pot sa fend off admiratori insistenti, am pepper spray si taser pentru cei mai grei de cap.
Asa ca am decis, acu 5 luni aproape, dupa ce am vazut un exemplar glorios in vecinatatea echivalentului armasar, ca noii cavaleri in armura sunt pilotii de avion. I mean, incorporeaza tot ce, pentru damzele in distress reprezinta cavalerii salvatori, toate fanteziile mele all roled into one, in plus, a mere horse has nothing, nothing on an airplane, unless the horse was mighty pegassus, but he`s never been seen this side of BC.
So, asta despre fanteziile mele.
marți, 14 decembrie 2010
Feminitatea in era moderna
Nu prea are definitie si parametri, n`est ce pas?
Acu 100 de ani, inmplica un sclavagism acceptat social si curatela. Lipsa partiala a discernamantului prezumata, lipsa puterii de a dispune de bunurile si corpul proprii, obedienta totala si neconditionata fata de pater familias oricare ar fi fost acesta.
Acu` 50 de ani, feminitatea implica putin mai multa libertate dar doar in sensul de a-ti dori tu sclavagismul sus mentionat. Dedicarea totala fericirii unui neanderthal si plozilor acestuia, lipsa oricarei dorinte de fericire personala in afara acestor activitati acceptate de societate, o mica zgarda care sa te tina legata pentru totdeauna.
Mamele noastre percep feminitatea, din cate am constatat, ca acea calitate blanda, capabila sa zambeasca placid in fata neanderthalianului ales sau cultivat, sa suporte cu o vaga gratie badarania, sa se multumeasca pentru totdeauna cu vagile fericiri palide produse de copii sau de nepoti si sa-i considere pe acestia, nu plozii urlatori si mucosi care sunt, ci niste mici ingerasi aducatori de bucurii.
Stiu ca am exprimat toate de mai sus cu nemasurata acreala, stiu ca sunt parti bune, dar, prin lentila experientelor proprii si a dorintelor mele, asa se vad.
Sunt perfect constienta ca sunt doamne si domnisoare carora li se potrivesc cele descrise de mine mai sus iar idealul meu de fericire in cuplu le-ar parea lor o abominatie. Good for them.
In era moderna, am constatat ca sunt trei tipuri mari de feminitate, sau, mai degraba, in spatele carora se ascund domnisoarele in lipsa unei definitii unitare care sa ne spuna ce-i bun si acceptat social. Este pitipoanca, carierista si casnica sub acoperire.
Ar mai exista si casnica up front, dar sunt atat de rare incat nu por forma o categorie on their own. Oricum, apreciez faptul ca nu se lasa convinse de cultura revistelor glossy, isi identifica dorintele si act uppon them.
Am vazut cu totii pitipoancele in mediul lor natural. Domnisoare cu parul alb prematur sau negru smoala, cu pielea portocalie, cu unghiile suspicios de mari si, la o mai atenta examinare, acrilice si impodobite cu pietricele. Observa cineva asemanarea? Mda, pentru cei care nu privesc porn pentru dialogurile pline de miez, domnitele sunt copii fidele ale actritelor genului sus-mentionat. Si aici ma intreb eu, de ce ai vrea sa semeni cu doamna satisfacuta de gentlemeni diversi si multicolorali din filme, sau cu doamna care foloseste jucarioare frumos colorate si cu varii forme pentru a se satisface pe sine si pe alte domnite? Chiar vrea cineva ca asta sa fie prima impresie pe care o lasa? Da, stiu de unde imi pari cunoscuta... din naughty nurses 4.
O alta intrebare e daca domnii care formeaza cupluri cu piti chiar doresc sa duca acasa la mama o tipa care seamana cu o actrita din the wrong kind of movies? Sau doresc sa fie vazuti cu demoizella de alti domni in mintile carora vor inflori ganduri pure precum gusturile lor la filme?
Ce e trist e ca piti-urile au potential, in unele cazuri, sub parul alb si autobronzant se vede o fata cu adevarat frumoasa.
Carierista a atins culmile succesului, uneori trecand peste cadavrele barbatilor jertfiti pentru a ajunge acolo. Poate a fost candva frumoasa, supla, ingrijita, dar stresul - majoritatea autoprovocat, oboseala si-au lasat amprenta cu riduri si pori. Carierista uita ca o fusta chanel nu infrumuseteaza un fund care a depasit acu 10 kg categoria Kim Kardashian.
Carierista a schimbat matasea, dantela si perlele pe fisiere excell, foldere de plastic si paper cuts.
Oricat de trendy e sa lupti pentru cariera, cand vei ajunge la 50 de ani si vei constata ca esti batrana si nefericita, nici o revista glossy care te felicita acu 20 de ani pentru cariera, nu te va consola.
Trendy e doar o notiune in spatele careia se ascund cei fara dorinte proprii.
Carierista ar trebui sa-si aminteasca de fericire si ca asta e scopul vietii pana la urma iar sa fii casatorit cu jobul e cel mai trist lucru din lume urmat de aproape de casatorie in general.
Casnica sub acoperire a terminat o facultate trendy, care suna bine, jurnalism, pr, relatii internationale, studii politice. De fapt, singurul motiv pentru care infloresc aceste facultati e numarul mare de casnice sub acoperire.
Casnica noastra are un job care suna bine, personal assistent, PR, comunication expert la care presteaza cum poate pana isi gaseste tantalaul care s-o ia de nevasta.
Isi exprima ideile moderne despre egalitatea femeii, despre cum copiii nu sunt scopul ei in viata, despre cum isi doreste o cariera pentru ca asa a citit ea in reviste ca se prinde un tantalau.
Dar, stie exact cati copii isi doreste, stie sa puna muraturi, stie ca va ramane acasa pentru a avea grija de numitii copii, stie sa faca ciorba de burta si sarmale, sa aleaga lenjerii de pat, sa calce camasi.
Trist e ca tantalaul prins cu replici feministe nu va aprecia niciodata adevaratele talente ale casnicei sub acoperire, care, daca ar fi fost up front, ar fi gasit eternul baiat in cautare de un surogat de mama care sa-i satisfaca si pornirile romantice.
Feminitatea nu e pierduta, doar nu se incadreaza in categoriile numite mai sus.
Feminitatea e diferita pentru fiecare.
Pentru mine, feminitatea inseamna ca nu ai licence sa cazi in mahalagism cand patesti ceva, ca iti porti bataliile folosindu-ti atuurile care nu prea sunt gura mare si spurcata. And so much more.
Acu 100 de ani, inmplica un sclavagism acceptat social si curatela. Lipsa partiala a discernamantului prezumata, lipsa puterii de a dispune de bunurile si corpul proprii, obedienta totala si neconditionata fata de pater familias oricare ar fi fost acesta.
Acu` 50 de ani, feminitatea implica putin mai multa libertate dar doar in sensul de a-ti dori tu sclavagismul sus mentionat. Dedicarea totala fericirii unui neanderthal si plozilor acestuia, lipsa oricarei dorinte de fericire personala in afara acestor activitati acceptate de societate, o mica zgarda care sa te tina legata pentru totdeauna.
Mamele noastre percep feminitatea, din cate am constatat, ca acea calitate blanda, capabila sa zambeasca placid in fata neanderthalianului ales sau cultivat, sa suporte cu o vaga gratie badarania, sa se multumeasca pentru totdeauna cu vagile fericiri palide produse de copii sau de nepoti si sa-i considere pe acestia, nu plozii urlatori si mucosi care sunt, ci niste mici ingerasi aducatori de bucurii.
Stiu ca am exprimat toate de mai sus cu nemasurata acreala, stiu ca sunt parti bune, dar, prin lentila experientelor proprii si a dorintelor mele, asa se vad.
Sunt perfect constienta ca sunt doamne si domnisoare carora li se potrivesc cele descrise de mine mai sus iar idealul meu de fericire in cuplu le-ar parea lor o abominatie. Good for them.
In era moderna, am constatat ca sunt trei tipuri mari de feminitate, sau, mai degraba, in spatele carora se ascund domnisoarele in lipsa unei definitii unitare care sa ne spuna ce-i bun si acceptat social. Este pitipoanca, carierista si casnica sub acoperire.
Ar mai exista si casnica up front, dar sunt atat de rare incat nu por forma o categorie on their own. Oricum, apreciez faptul ca nu se lasa convinse de cultura revistelor glossy, isi identifica dorintele si act uppon them.
Am vazut cu totii pitipoancele in mediul lor natural. Domnisoare cu parul alb prematur sau negru smoala, cu pielea portocalie, cu unghiile suspicios de mari si, la o mai atenta examinare, acrilice si impodobite cu pietricele. Observa cineva asemanarea? Mda, pentru cei care nu privesc porn pentru dialogurile pline de miez, domnitele sunt copii fidele ale actritelor genului sus-mentionat. Si aici ma intreb eu, de ce ai vrea sa semeni cu doamna satisfacuta de gentlemeni diversi si multicolorali din filme, sau cu doamna care foloseste jucarioare frumos colorate si cu varii forme pentru a se satisface pe sine si pe alte domnite? Chiar vrea cineva ca asta sa fie prima impresie pe care o lasa? Da, stiu de unde imi pari cunoscuta... din naughty nurses 4.
O alta intrebare e daca domnii care formeaza cupluri cu piti chiar doresc sa duca acasa la mama o tipa care seamana cu o actrita din the wrong kind of movies? Sau doresc sa fie vazuti cu demoizella de alti domni in mintile carora vor inflori ganduri pure precum gusturile lor la filme?
Ce e trist e ca piti-urile au potential, in unele cazuri, sub parul alb si autobronzant se vede o fata cu adevarat frumoasa.
Carierista a atins culmile succesului, uneori trecand peste cadavrele barbatilor jertfiti pentru a ajunge acolo. Poate a fost candva frumoasa, supla, ingrijita, dar stresul - majoritatea autoprovocat, oboseala si-au lasat amprenta cu riduri si pori. Carierista uita ca o fusta chanel nu infrumuseteaza un fund care a depasit acu 10 kg categoria Kim Kardashian.
Carierista a schimbat matasea, dantela si perlele pe fisiere excell, foldere de plastic si paper cuts.
Oricat de trendy e sa lupti pentru cariera, cand vei ajunge la 50 de ani si vei constata ca esti batrana si nefericita, nici o revista glossy care te felicita acu 20 de ani pentru cariera, nu te va consola.
Trendy e doar o notiune in spatele careia se ascund cei fara dorinte proprii.
Carierista ar trebui sa-si aminteasca de fericire si ca asta e scopul vietii pana la urma iar sa fii casatorit cu jobul e cel mai trist lucru din lume urmat de aproape de casatorie in general.
Casnica sub acoperire a terminat o facultate trendy, care suna bine, jurnalism, pr, relatii internationale, studii politice. De fapt, singurul motiv pentru care infloresc aceste facultati e numarul mare de casnice sub acoperire.
Casnica noastra are un job care suna bine, personal assistent, PR, comunication expert la care presteaza cum poate pana isi gaseste tantalaul care s-o ia de nevasta.
Isi exprima ideile moderne despre egalitatea femeii, despre cum copiii nu sunt scopul ei in viata, despre cum isi doreste o cariera pentru ca asa a citit ea in reviste ca se prinde un tantalau.
Dar, stie exact cati copii isi doreste, stie sa puna muraturi, stie ca va ramane acasa pentru a avea grija de numitii copii, stie sa faca ciorba de burta si sarmale, sa aleaga lenjerii de pat, sa calce camasi.
Trist e ca tantalaul prins cu replici feministe nu va aprecia niciodata adevaratele talente ale casnicei sub acoperire, care, daca ar fi fost up front, ar fi gasit eternul baiat in cautare de un surogat de mama care sa-i satisfaca si pornirile romantice.
Feminitatea nu e pierduta, doar nu se incadreaza in categoriile numite mai sus.
Feminitatea e diferita pentru fiecare.
Pentru mine, feminitatea inseamna ca nu ai licence sa cazi in mahalagism cand patesti ceva, ca iti porti bataliile folosindu-ti atuurile care nu prea sunt gura mare si spurcata. And so much more.
duminică, 12 decembrie 2010
Sugar plum fairy
Sunt zile in care am impresia ca toata existenta mea e un dans pe muzica lui tchaikovski, fara inceput, fara sfarsit, ceva gratios, estetic pentru placerea voyeuristica a cuiva.
Sensul vietii nu ma intereseaza in mod deosebit, estetica e o destinatie in sine.
Machiajul, costumatiile, gesturile, mimica imi par indelung repetate, studiate, aduse la perfectiune.
Un spectacol cu un singur spectator.
Estetica e ceva atat de personal, sper sa coincida parerile noastre.
I`m a good girl, sper doar ca papusarul sa fie incantat de mica mea reprezentatie zilnica.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
