Vine ziua mea, asta e motto-ul saptamanii asteia.
Si nu urmeaza sa implinesc 16 ani ... de fapt, urmeaza sa implinesc 27.
Vine o zi in viata fiecarei tipe cand realizeaza ca ce pana atunci parea ok nu i se mai potriveste varstei.
De exemplu, cum pana la 18 ani, cand ieseam la discoteca, in special la mare, purtam niste topuri scandaloase (in special pentru ca nu prea aveam boobies), dupa 18 ani, de fapt chiar la petrecerea mea de majorat, am realizat ca nu mi se mai potrivesc. Ma simteam ridicol cu spatele gol, cu decolteu si mijlocul dezgolit at the same time.
Apoi am ajuns la Cluj din provincie si am constatat ca nu e ok sa fii si decoldata si cu picioarele dezvelite at the same time. Am trecut la fuste medii combinate cu decolteu naucitor si malete imperecheate cu fuste nerusinate. Si aveam o haina de piele caramizie medie care frangea inimi, cel putin pe a mea ;).
Dupa ce am intrat in clasa muncitoare a trebuit sa-mi compun stilul vestimentar de birou. Trebuia sa fiu draguta, feminina si serioasa at the same time. Asa ca am trecut la fuste in culori potolite combinate cu bluzite/camasi colorate si pantofi fabulosi. Din perioada aia am o colectie de pantofi demna de Carrie. Timp de un an nu am purtat aproape deloc pantaloni. Intr-o firma populata de ingineri, fata in fusta putea sa obtina orice.
Dupa ce mi-am schimbat jobul si a trebuit sa merg "pe teren", am trecut la ghete si pantaloni, la parka si caciuli. Ce poti sa faci?
Dar intrebarea mea majora e ce pot sa port in club fara sa fiu caraghioasa la 27 de ani? Cumva skinny jeans si un top paietat si minuscul nu ma atrag deloc. Iubesc rochiile dar nu ma vad dansand all over the place cu rochita involburata pe langa mine.
Sau as putea sa ies exclusiv la costume parties, costumele ma inspira.
Sunt prea tanara pentru a ma limita la opera/teatru....
Help?
Se afișează postările cu eticheta frumusete. Afișați toate postările
Se afișează postările cu eticheta frumusete. Afișați toate postările
marți, 29 noiembrie 2011
duminică, 31 iulie 2011
Despre frumusete si amy winehouse
Faptul ca eu cred ca traim intr-o societate disfunctionala nu cred ca mai e o surpriza pentru tine, jurnalul meu fidel. Acum ca ne-am rezolvat unele probleme urgente, cum ar fi mancarea si ciuma bubonica ne lasa timp liber pentru a medita asupra altora si a ne crea unele noi si interesante.
Suntem obsedati de cumparat chestii inutile si de cum aratam.
Daca ne-ar ameninta moartea lenta si dureroasa ori de cate ori ne zgariem nu cred ca am avea timp si disponibilitate intelectuala sa ne preocupe obsesiv orice fir de par suplimentar. Doar zic.
Dar, pentru ca din nefericire inca ducem aceasta existenta in puf si eu ma integrez cu succes in aceasta societate, sunt si eu obsedata de ce se numeste frumusete.
Cand eram la gradi eram convinsa ca printesele din povesti, caci nu exista disney pe vremea aia aici, sunt ilustrarea acestei notiuni, ca frumusetea inseamna o tiara, par blond si ochi albastri. Iar eu, ratusca cea urata, eram satena cu ochi caprui. Am suferit enorm. Peste 20 de ani am devenit blonda chimic apoi mi-am redobandit uzul ratiunii si am revenit la saten.
In scoala generala, in clasa I to be exact, eram convinsa ca frumusetea e reprezentata de pompoanele albe dantelate pe care le purtau unele colege in par. Mama mea, despre care credeam in secret ca e mama vitrega a albei ca zapada, refuza cu cruzime sa-mi aplice semnul frumusetii spunand ca e ridicol. Am suferit needless to say si acum compensez purtand palarii si accesorii de par ciudate.
Apoi am vazut un costum la mare. Poate era de baie, dar eu l-as fi purtat in fiecare zi. Era cu roz, portocaliu, galben si negru si multe multe fodre. Era compus dintr-un sutien si o fusta minuscule, care nu acopereau nimic. Parintii mei tiranici au refuzat achizitionarea ansamblului, asezandu-se intre mine si fashion pentru prima data. Am plans.
Parul lung, extrem de lung a devenit urmatorul meu ideal. Pacat ca imi placea asa de mult la cuafor.
Trupul subtire m-a pasionat foarte mult timp, obsesie pe care am abandonat-o cu greu.
Karolina Kurkova m-a obsedat. Inca nu mi-a trecut.
Concluzia e ca suntem setate sa ne impiedicam in prostioare, sa ne dorim foarte mult ce nu putem avea si sa vedem un ogre in oglinda. Uitam ca suntem femei si ca niciodata un tip nu va scoate o lupa imensa din buzunar la prima intalnire pentru a ne inspecta critic fiecare por (daca nimeriti un astfel de exemplar, sunati la 112! trebuie spitalizat. apoi run as fast as you can, urmatoarea chestie pe care o poate scoate ar fi un bisturiu). Nu suntem din plastic si ar fi imposibil sa atingem perfectiunea.
In plus, toate gagicile din reviste si filme sunt dichisite si luminate si filmate in cele mai favorabile feluri. Foarte rar se intampla ca viata sa ne faca acest favor special. E nedrept sa ne judecam comparandu-ne cu ceva care nici macar nu exista in realitate.
Fara a crede ca sunt frumoasa, candva, in timpul adolescentei mele tumultoase, am ajuns sa ma plac.
Sunt foarte putini oameni cu adevarat frumosi. Care se trezesc dimineata si sunt mindblowing. Care nu au nevoie de retusari de nici un fel, perfectiuni ambulante.
De multe ori, frumusetile celebrate, inclusiv cele de la hollywood, nu mi se par satisfacatoare pur estetic. Tipele sunt prea cabaline, prea osoase, au fetele prea supte. Poate au picioarele lungi si trupuri mladii, dar si fata e parte din ansamblu.
Si am inceput sa ma intreb, daca as fi barbat, ce fel de femei mi-ar placea. Asa ajungem la amy winehouse care nu a fost frumoasa by any standard dar care a fost interesanta si unica. Daca as fi barbat, mi-ar fi placut ciudatele, tipele interesante care par sa aiba ceva de spus, nu cele pe care societatea le-a transformat in obiecte de decor (indoielnic). Asa cum imi plac hainele, cartile, picturile, imaginile care ma fac sa gandesc si sa-mi imaginez, mi-ar placea o femeie a carei infatisare sa-mi spuna ceva, orice, si nu o budinca de vanilie.
Am uitat cine spunea ca o femeie cu adevarat frumoasa trebuie sa fie cu adevarat urata, poate coco chanel, dar sunt in complet acord.
Suntem obsedati de cumparat chestii inutile si de cum aratam.
Daca ne-ar ameninta moartea lenta si dureroasa ori de cate ori ne zgariem nu cred ca am avea timp si disponibilitate intelectuala sa ne preocupe obsesiv orice fir de par suplimentar. Doar zic.
Dar, pentru ca din nefericire inca ducem aceasta existenta in puf si eu ma integrez cu succes in aceasta societate, sunt si eu obsedata de ce se numeste frumusete.
Cand eram la gradi eram convinsa ca printesele din povesti, caci nu exista disney pe vremea aia aici, sunt ilustrarea acestei notiuni, ca frumusetea inseamna o tiara, par blond si ochi albastri. Iar eu, ratusca cea urata, eram satena cu ochi caprui. Am suferit enorm. Peste 20 de ani am devenit blonda chimic apoi mi-am redobandit uzul ratiunii si am revenit la saten.
In scoala generala, in clasa I to be exact, eram convinsa ca frumusetea e reprezentata de pompoanele albe dantelate pe care le purtau unele colege in par. Mama mea, despre care credeam in secret ca e mama vitrega a albei ca zapada, refuza cu cruzime sa-mi aplice semnul frumusetii spunand ca e ridicol. Am suferit needless to say si acum compensez purtand palarii si accesorii de par ciudate.
Apoi am vazut un costum la mare. Poate era de baie, dar eu l-as fi purtat in fiecare zi. Era cu roz, portocaliu, galben si negru si multe multe fodre. Era compus dintr-un sutien si o fusta minuscule, care nu acopereau nimic. Parintii mei tiranici au refuzat achizitionarea ansamblului, asezandu-se intre mine si fashion pentru prima data. Am plans.
Parul lung, extrem de lung a devenit urmatorul meu ideal. Pacat ca imi placea asa de mult la cuafor.
Trupul subtire m-a pasionat foarte mult timp, obsesie pe care am abandonat-o cu greu.
Karolina Kurkova m-a obsedat. Inca nu mi-a trecut.
Concluzia e ca suntem setate sa ne impiedicam in prostioare, sa ne dorim foarte mult ce nu putem avea si sa vedem un ogre in oglinda. Uitam ca suntem femei si ca niciodata un tip nu va scoate o lupa imensa din buzunar la prima intalnire pentru a ne inspecta critic fiecare por (daca nimeriti un astfel de exemplar, sunati la 112! trebuie spitalizat. apoi run as fast as you can, urmatoarea chestie pe care o poate scoate ar fi un bisturiu). Nu suntem din plastic si ar fi imposibil sa atingem perfectiunea.
In plus, toate gagicile din reviste si filme sunt dichisite si luminate si filmate in cele mai favorabile feluri. Foarte rar se intampla ca viata sa ne faca acest favor special. E nedrept sa ne judecam comparandu-ne cu ceva care nici macar nu exista in realitate.
Fara a crede ca sunt frumoasa, candva, in timpul adolescentei mele tumultoase, am ajuns sa ma plac.
Sunt foarte putini oameni cu adevarat frumosi. Care se trezesc dimineata si sunt mindblowing. Care nu au nevoie de retusari de nici un fel, perfectiuni ambulante.
De multe ori, frumusetile celebrate, inclusiv cele de la hollywood, nu mi se par satisfacatoare pur estetic. Tipele sunt prea cabaline, prea osoase, au fetele prea supte. Poate au picioarele lungi si trupuri mladii, dar si fata e parte din ansamblu.
Si am inceput sa ma intreb, daca as fi barbat, ce fel de femei mi-ar placea. Asa ajungem la amy winehouse care nu a fost frumoasa by any standard dar care a fost interesanta si unica. Daca as fi barbat, mi-ar fi placut ciudatele, tipele interesante care par sa aiba ceva de spus, nu cele pe care societatea le-a transformat in obiecte de decor (indoielnic). Asa cum imi plac hainele, cartile, picturile, imaginile care ma fac sa gandesc si sa-mi imaginez, mi-ar placea o femeie a carei infatisare sa-mi spuna ceva, orice, si nu o budinca de vanilie.
Am uitat cine spunea ca o femeie cu adevarat frumoasa trebuie sa fie cu adevarat urata, poate coco chanel, dar sunt in complet acord.
joi, 30 iunie 2011
Greutatea, volumul si fumusetea in general
Traim niste timpuri ciudate, acum nu varsta, ci greutatea cuiva a devenit subiect tabu.
Avem liber la divort, atitudinea mai relaxata in fata opiniei publice, femei emancipate, singurul domeniu in care chiar ne mai doare "ce zice lumea" a ramas greutatea.
De multe ori m-am consolat, ce daca .... am lovit masina, am picat un examen, am cheltuit prea mult, nu castig suficient, macar sunt slabuta. Si sunt convinsa ca nu sunt singura.
Cine si cum a reusit sa ridice atributul de a fi slab la rang de frumusete?
Din punctul meu de vedere, frumusetea e o suma de calitati, trasaturi fine, proportionate, simetrice, par bogat, corp armonios, atitudinea generala legata de ingrijire, haine frumoase.
Doi oameni extrem de diferiti, fara a avea nici o trasatura in comun, pot fi extrem de frumosi.
Cred ca frumusetea tine cel mai mult de grija fiecaruia pentru el insusi, parul curat si aranjat poate compensa/ascunde/distrage atentia, manichiura ingrijita creste foarte mult frumusetea, hainele, nu in mod necesar scumpe, dar curate, ingrijite, frumusele, pot tansforma o domnisoara stearsa in una cel putin atragatoare.
Deci lipsa frumusetii naturale (rara precum unicornii) poate fi compensata eficient cu eforturi medii.
Si atunci, va intreb, cum a ajuns un singur atribut al frumusetii sa ii ia locul cu totul? Femeile nu mai susotesc pe la spate despre cat e dusmanca de frumoasa, ci despre cat e de slaba.
Needless to say ca dezaprob total atitudinea.
Grasimea uriasa, covarsitoare e cu adevarat hidoasa dar, in aceeasi masura e oribila subtirimea bolnavicioasa, paloarea cadaverica, fetele supte precum ale mumiilor.
Cred ca noi femeile ne-am agatat de subtirime pentru a ne face viata mai interesanta.
Am dubii serioase ca exista undeva un barbat care isi urca potentialul suflet pereche pe un cantar pentru a verifica daca se inscrie in tiparul dorit sau nu.
Iubitii nostri ne plac asa cum suntem, poate uneori apreciaza mai mult cand suntem tonifiate, dar poate apreciaza si pufosenia cateodata.
Invit toate gagicile sa mai lase cantaritul, numaratul, masuratul, sa ia o oglinda mare si, daca reflexia e draguta, sa se considere multumite.
De asemenea, atacurile la kilogramele/ suncile/ celulitele straine da dovada de complexe adanci.
Zic sa ne bucuram de vara in rochite si sa punem in valoare ce avem mai frumos.
Avem liber la divort, atitudinea mai relaxata in fata opiniei publice, femei emancipate, singurul domeniu in care chiar ne mai doare "ce zice lumea" a ramas greutatea.
De multe ori m-am consolat, ce daca .... am lovit masina, am picat un examen, am cheltuit prea mult, nu castig suficient, macar sunt slabuta. Si sunt convinsa ca nu sunt singura.
Cine si cum a reusit sa ridice atributul de a fi slab la rang de frumusete?
Din punctul meu de vedere, frumusetea e o suma de calitati, trasaturi fine, proportionate, simetrice, par bogat, corp armonios, atitudinea generala legata de ingrijire, haine frumoase.
Doi oameni extrem de diferiti, fara a avea nici o trasatura in comun, pot fi extrem de frumosi.
Cred ca frumusetea tine cel mai mult de grija fiecaruia pentru el insusi, parul curat si aranjat poate compensa/ascunde/distrage atentia, manichiura ingrijita creste foarte mult frumusetea, hainele, nu in mod necesar scumpe, dar curate, ingrijite, frumusele, pot tansforma o domnisoara stearsa in una cel putin atragatoare.
Deci lipsa frumusetii naturale (rara precum unicornii) poate fi compensata eficient cu eforturi medii.
Si atunci, va intreb, cum a ajuns un singur atribut al frumusetii sa ii ia locul cu totul? Femeile nu mai susotesc pe la spate despre cat e dusmanca de frumoasa, ci despre cat e de slaba.
Needless to say ca dezaprob total atitudinea.
Grasimea uriasa, covarsitoare e cu adevarat hidoasa dar, in aceeasi masura e oribila subtirimea bolnavicioasa, paloarea cadaverica, fetele supte precum ale mumiilor.
Cred ca noi femeile ne-am agatat de subtirime pentru a ne face viata mai interesanta.
Am dubii serioase ca exista undeva un barbat care isi urca potentialul suflet pereche pe un cantar pentru a verifica daca se inscrie in tiparul dorit sau nu.
Iubitii nostri ne plac asa cum suntem, poate uneori apreciaza mai mult cand suntem tonifiate, dar poate apreciaza si pufosenia cateodata.
Invit toate gagicile sa mai lase cantaritul, numaratul, masuratul, sa ia o oglinda mare si, daca reflexia e draguta, sa se considere multumite.
De asemenea, atacurile la kilogramele/ suncile/ celulitele straine da dovada de complexe adanci.
Zic sa ne bucuram de vara in rochite si sa punem in valoare ce avem mai frumos.
miercuri, 20 aprilie 2011
Refuz sa-mi tarsai picioarele prin viata
De fapt, am luat demult decizia de a-mi dansa viata. Sunt o balerina cu opinci si tutu roz pastel si fac piruete down the road. Dupa mine aluneca un nene anonim cantand genial la un pian de culoarea ciocolatei negre cu frunzulite aurii incrustate all over. Si voi dansa prin iarba si printre flori, soarele imi va mangaia pielea si nenea va canta necontenit hipnotizat de propria lui muzica.
Si sunt atatia oameni incaltati cu bocanci de fier care le tin picioarele grele, apasate pe pamant, care lasa urme adanci si urate, care au fetele impietrite intr-o grimasa de durere provocata de bocanci. Chinuiti, se uita spre paviment concentrati la urmatorul pas dureros. Nu vad orizontul, cerul albastru, florile, nu aud muzica, sunt sclavii urmatorului pas nenorocit.
Viata nu e un sir nesfarsit de pasi torturati, nu e compusa doar din caldaram, nu e doar durere si apasare, viata e un cantec la pian, un dans nesfarsit pe muzica preferata, orizonturi nesfarsite si libere, flori gratuite pe toate gardurile, frumusete fara de sfarsit.
De fapt, viata e ce facem noi din ea, poate fi orice, ia foarte putin efort sa smell the flowers and taste the wine, dar multi refuza sa-l faca.
Si apoi mai este eroarea comuna a generatiilor educate in comunism care cred ca valoarea unei vieti e data de greutatea si amarala acesteia, de ocaziile pentru a te plange vecinilor, de cat de victima esti. Asa ajungem sa ne vaietam cu totii tuturor, sa ne impanam existentele cu neplaceri selfinflicted, altfel nu pot sa-mi explic de ce am face tot ce facem.
Cu mandrie raportez ca am gasit si cavalerul meu care sa ma insoteasca till the end.
Si sunt atatia oameni incaltati cu bocanci de fier care le tin picioarele grele, apasate pe pamant, care lasa urme adanci si urate, care au fetele impietrite intr-o grimasa de durere provocata de bocanci. Chinuiti, se uita spre paviment concentrati la urmatorul pas dureros. Nu vad orizontul, cerul albastru, florile, nu aud muzica, sunt sclavii urmatorului pas nenorocit.
Viata nu e un sir nesfarsit de pasi torturati, nu e compusa doar din caldaram, nu e doar durere si apasare, viata e un cantec la pian, un dans nesfarsit pe muzica preferata, orizonturi nesfarsite si libere, flori gratuite pe toate gardurile, frumusete fara de sfarsit.
De fapt, viata e ce facem noi din ea, poate fi orice, ia foarte putin efort sa smell the flowers and taste the wine, dar multi refuza sa-l faca.
Si apoi mai este eroarea comuna a generatiilor educate in comunism care cred ca valoarea unei vieti e data de greutatea si amarala acesteia, de ocaziile pentru a te plange vecinilor, de cat de victima esti. Asa ajungem sa ne vaietam cu totii tuturor, sa ne impanam existentele cu neplaceri selfinflicted, altfel nu pot sa-mi explic de ce am face tot ce facem.
Cu mandrie raportez ca am gasit si cavalerul meu care sa ma insoteasca till the end.
miercuri, 13 aprilie 2011
Oamenii urati
Cred cu tarie ca nu sunt in lumea asta oameni cu adevarat urati. Poate sunt oameni bolnavi, oameni care au suferit accidente, dar majoritatea sunt oameni tristi ale caror ganduri deprimate se vad.
Nu vorbim aici de oamenii care sufera de orice boala care ii afecteaza estetic, ci de cei necajiti care au renuntat la toate inclusiv la igiena personala sau la piaptan.
Dar sunt si oameni spalati care arata urat.
Si ma intreb, cat de dificil e sa iti prinzi mai interesant parul dupa ce-l speli?
De ce nu te obosesti sa folosesti fond de ten si insisti sa arati craterul rosu lumii?
Si mai sunt oamenii draguti sau care au o calitate draguta dar care sunt oropsiti cu un defect major si vizibil: ochi frumosi / nas gigantic, coroiat si plin de puncte negre.
Dar, in conditiile astea, de ce nu am incerca sa evidentiem calitatile si sa minimalizam defectele?
It`s beyond me.
Nu pot intelege de ce nu e lumea preocupata de cum arata...
Nu vorbim aici de oamenii care sufera de orice boala care ii afecteaza estetic, ci de cei necajiti care au renuntat la toate inclusiv la igiena personala sau la piaptan.
Dar sunt si oameni spalati care arata urat.
Si ma intreb, cat de dificil e sa iti prinzi mai interesant parul dupa ce-l speli?
De ce nu te obosesti sa folosesti fond de ten si insisti sa arati craterul rosu lumii?
Si mai sunt oamenii draguti sau care au o calitate draguta dar care sunt oropsiti cu un defect major si vizibil: ochi frumosi / nas gigantic, coroiat si plin de puncte negre.
Dar, in conditiile astea, de ce nu am incerca sa evidentiem calitatile si sa minimalizam defectele?
It`s beyond me.
Nu pot intelege de ce nu e lumea preocupata de cum arata...
vineri, 4 martie 2011
Ce am invatat eu din Sex & the city
Probabil am mai povestit despre chestia asta, probabil sunt repetitiva, dar it`s my bible si m-a crescut.
Intregul meu simt estetic a fost modelat de Satc. Fetele nu sunt frumuseti clasice, de fapt prima reactie a unui fost prieten al meu la vederea lui Carrie a fost something like "cine-i baba asta urata?!" si eu am fost jignita as hell. Apoi am analizat. Actrita nu e tanara nici foarte proaspata. Take away the hair&make-up&fashion si Carrie ar fi fost o babuta trista. Si, de aici concluzia, nu suntem toate frumoase, nici tinere la nesfarsit, dar asta nu inseamna ca nu putem fi atragatoare, sau dragute, ingrijite, spirituale. Din satc am invatat ca poate e mai important sa fii ingrijita decat frumoasa.
Barbatii sunt intersanjabili. Nu e o tragedie ca nu ne place unul, in urma lui mai vin 100. A avea un barbat legat de noi cu un lant gigantic si greu nu e o realizare. We`re so much more than that.
Sex is not a crime si e made for our pleasure. Nu e o corvoada pe care s-o induram, cum citeam in Pe aripile vantului sau cum, inca, mai aud. If you like it, you be a ho`. Patasti.
Viata nu se termina la 16 ani. Nu epoca in care nu stii mai mult decat a-ti posta pozele indecente pe net e apogeul. De fapt, ideea e ca si la 60 de ani (varsta la care accept ca s-ar putea sa nu mai fiu hot, doar classy) putem avea apogee and a great time.
Si the fashion. Satc m-a transformat in a fashion addict. Pat fields e un geniu.
Intregul meu simt estetic a fost modelat de Satc. Fetele nu sunt frumuseti clasice, de fapt prima reactie a unui fost prieten al meu la vederea lui Carrie a fost something like "cine-i baba asta urata?!" si eu am fost jignita as hell. Apoi am analizat. Actrita nu e tanara nici foarte proaspata. Take away the hair&make-up&fashion si Carrie ar fi fost o babuta trista. Si, de aici concluzia, nu suntem toate frumoase, nici tinere la nesfarsit, dar asta nu inseamna ca nu putem fi atragatoare, sau dragute, ingrijite, spirituale. Din satc am invatat ca poate e mai important sa fii ingrijita decat frumoasa.
Barbatii sunt intersanjabili. Nu e o tragedie ca nu ne place unul, in urma lui mai vin 100. A avea un barbat legat de noi cu un lant gigantic si greu nu e o realizare. We`re so much more than that.
Sex is not a crime si e made for our pleasure. Nu e o corvoada pe care s-o induram, cum citeam in Pe aripile vantului sau cum, inca, mai aud. If you like it, you be a ho`. Patasti.
Viata nu se termina la 16 ani. Nu epoca in care nu stii mai mult decat a-ti posta pozele indecente pe net e apogeul. De fapt, ideea e ca si la 60 de ani (varsta la care accept ca s-ar putea sa nu mai fiu hot, doar classy) putem avea apogee and a great time.
Si the fashion. Satc m-a transformat in a fashion addict. Pat fields e un geniu.
joi, 3 martie 2011
Despre frumusete
Citeam postul asta si imi aminteam de momentele mele mai pufoase care mi-au dat ocazia sa ma lovesc de prejudecatile si ideile putine si fixe ale societatii noastre.
Toata existenta mea am fost subtire, am avut metabolismul acela nenatural care arde tot si nu depune nimic. Obisnuita fiind sa pot hapai orice, in orice cantitati si la orice ora fara a simti urmarile, la primul hop (a se citi boala grava si spitalizare), metabolismul a fugit in lume cu alta si am ramas eu, rotunjoara si frumoasa cum nu mai fusesem niciodata.
Pe langa consecintele hopului, mai ajunge fata acasa si constata ca e certata cu toate hainele preferate.
Depresie.
Nu stiam ce pot sa fac pentru a-mi reveni. Stiu, suna ciudat in lumea in care suntem bombardati de sfaturi cu diete si sport. Oricum, pana la urma, intr-un an lung de sport si mancat sanatos, am ajuns la forma initiala. De fapt mai buna, pentru ca acum sunt si tonifiata. Metabolismul e tot plecat in lume, dar am altul si sunt multumita de el.
Ce am constatat in perioada mea pufoasa a fost atitudinea oamenilor.
Primul pas pe care l-am intreprins dupa constatarea catastrofei a fost sa-mi cumpar haine potrivite si frumoase. Odata cu mine a crescut si decolteul.
Am inceput sa-mi aranjez parul cu grija mai mare.
Am acordat mai multa atentie machiajului, poate pentru a compensa dimensiunile fundului.
Oricum, pentru a atrage atentia in zonele frumoase.
La apogeul greutatii, mi s-a spus ca sunt frumoasa ca o papusa de barbati necunoscuti. Poate se refereau la papusile grasune, dar e bine sa accepti complimentele fara a le purica prea mult.
Cele mai rele, in privinta greutatii, sunt femeile. Poate pentru ca barbatii mi se uitau mesmerizati in decolteu. Dar singurele comentarii scarboase le-am primit de la doamne si domnisoare.
In principal doamnele trecute de varsta infloririi au fost cele mai veninoase. Newsflash! Atragand atentia unei tipe cu jumatate anii tai ca nu e in top shape nu iti readuce tineretea!
Am ajuns la concluzia ca faza cu silueta grisina a fost impusa de femei frustrate care nu au alta calitate decat slabimea. I`m not that.
Precum Holly Maddison - cea mai draguta dintre fetele de peste drum ;), sunt mandra de corpul meu si lumea poate sa si-o bage where the sun don`t shine!
Ce voiam de fapt sa spun cu intreaga poveste e ca sunt complet de acord ca, la orice greutate, in ciuda parerii generale, putem fi frumoase, ingrijite, fashion, cum vrem noi. Modelele plus size arata super, zilele trecute ma uitam cu ciuda la fotografii cu o tipa twice my size.
Toata existenta mea am fost subtire, am avut metabolismul acela nenatural care arde tot si nu depune nimic. Obisnuita fiind sa pot hapai orice, in orice cantitati si la orice ora fara a simti urmarile, la primul hop (a se citi boala grava si spitalizare), metabolismul a fugit in lume cu alta si am ramas eu, rotunjoara si frumoasa cum nu mai fusesem niciodata.
Pe langa consecintele hopului, mai ajunge fata acasa si constata ca e certata cu toate hainele preferate.
Depresie.
Nu stiam ce pot sa fac pentru a-mi reveni. Stiu, suna ciudat in lumea in care suntem bombardati de sfaturi cu diete si sport. Oricum, pana la urma, intr-un an lung de sport si mancat sanatos, am ajuns la forma initiala. De fapt mai buna, pentru ca acum sunt si tonifiata. Metabolismul e tot plecat in lume, dar am altul si sunt multumita de el.
Ce am constatat in perioada mea pufoasa a fost atitudinea oamenilor.
Primul pas pe care l-am intreprins dupa constatarea catastrofei a fost sa-mi cumpar haine potrivite si frumoase. Odata cu mine a crescut si decolteul.
Am inceput sa-mi aranjez parul cu grija mai mare.
Am acordat mai multa atentie machiajului, poate pentru a compensa dimensiunile fundului.
Oricum, pentru a atrage atentia in zonele frumoase.
La apogeul greutatii, mi s-a spus ca sunt frumoasa ca o papusa de barbati necunoscuti. Poate se refereau la papusile grasune, dar e bine sa accepti complimentele fara a le purica prea mult.
Cele mai rele, in privinta greutatii, sunt femeile. Poate pentru ca barbatii mi se uitau mesmerizati in decolteu. Dar singurele comentarii scarboase le-am primit de la doamne si domnisoare.
In principal doamnele trecute de varsta infloririi au fost cele mai veninoase. Newsflash! Atragand atentia unei tipe cu jumatate anii tai ca nu e in top shape nu iti readuce tineretea!
Am ajuns la concluzia ca faza cu silueta grisina a fost impusa de femei frustrate care nu au alta calitate decat slabimea. I`m not that.
Precum Holly Maddison - cea mai draguta dintre fetele de peste drum ;), sunt mandra de corpul meu si lumea poate sa si-o bage where the sun don`t shine!
Ce voiam de fapt sa spun cu intreaga poveste e ca sunt complet de acord ca, la orice greutate, in ciuda parerii generale, putem fi frumoase, ingrijite, fashion, cum vrem noi. Modelele plus size arata super, zilele trecute ma uitam cu ciuda la fotografii cu o tipa twice my size.
luni, 28 februarie 2011
Lawyer fashion
Sau ce trebuie sa porti pentru a parea serios, demn de incredere si, in acelasi timp, sub 50 de ani.
Pentru ca nu vreau sa am freza pompon clasica a doamnelor trecute de o anumita varsta.
Si pentru ca nu imi doresc ca uniforma mea sa devina costumasul mult-blamat.
De fapt nedumerirea mea e cum sa trec de la vestimentatia mea obisnuita cu accente creative la ceva serios, care inspira oamenilor credinta ca le pot castiga bataliile juridice.
Stim cu totii ca prima impresie conteaza si ca are foarte putina importanta valoarea intelectuala a interlocutorului daca parul acestuia e roz bombon sau purple rain.
Avem imaginea avocatului de succes, sau a bancherului, a contabilului si nu putem accepta, sau ne vine foarte greu s-o facem, ca cineva care nu se incadreaza in tipar si nu e nici macar in zona adiacenta tiparului ar putea sa fie bun la ceea ce face.
Aici e problema mea, cum pot impaca latura avocateasca care trebuie sa fie sobra cu latura creativa care vrea sa se manifeste.
Bineinteles ca nu-mi voi vopsi parul roz si unghiile albastru ca cerneala. Nici nu-mi voi coafa parul in spini precum un arici.
Nu am piercing-uri in zone vizibile si neacceptate social, idem tatuaje. Imi limitez bijuteriile la un lant/brosa, un inel si, daca lantul/brosa nu sunt over the top, cercei.
Port ochelari si recunosc ca ma fac sa par mai desteapta.
Dar ma gandeam cu regret azi ca nu voi putea purta la birou o rochie liliac clasica, nedecoltata, dar care nu are manecute si e din in - erezie.
Inul, pentru necunoscatori, nu e recomandat profesiei juridice.
O alta intrebare care nu-mi da pace este daca pantofii peep-toe pot fi purtati cu succes de un avocat. Sunt dispusa sa am o pereche de pantofi clasici in care sa ma schimb pentru prezenta in instanta. Dar oare clientii vor arunca o privire pedichiurii mele - pe care sunt dispusa s-o vopsesc bej pentru aceasta ocazie, si vor fugi inspaimantati de atata libertinaj vestimentar?
Am adoptat stilul preppy. Eu sunt cea care poarta camasa sub pulover sau vesta asortata cu pantaloni sau fusta - depinzand foarte mult de vreme.
Pastrez manichiura crem/roz/frenchy si parul simplu lasat liber sau strans in spate. Nu vrem ca clientii sa se sperie precum caprioarele de un aranjament prea complex, asta ar insemna ca avocatul e mai inclinat spre propria infrumusetare decat spre studiu si drept.
Din nou, viata mea devine mai complicata as time goes by si nu in zonele in care mi-as dori.
Pentru ca nu vreau sa am freza pompon clasica a doamnelor trecute de o anumita varsta.
Si pentru ca nu imi doresc ca uniforma mea sa devina costumasul mult-blamat.
De fapt nedumerirea mea e cum sa trec de la vestimentatia mea obisnuita cu accente creative la ceva serios, care inspira oamenilor credinta ca le pot castiga bataliile juridice.
Stim cu totii ca prima impresie conteaza si ca are foarte putina importanta valoarea intelectuala a interlocutorului daca parul acestuia e roz bombon sau purple rain.
Avem imaginea avocatului de succes, sau a bancherului, a contabilului si nu putem accepta, sau ne vine foarte greu s-o facem, ca cineva care nu se incadreaza in tipar si nu e nici macar in zona adiacenta tiparului ar putea sa fie bun la ceea ce face.
Aici e problema mea, cum pot impaca latura avocateasca care trebuie sa fie sobra cu latura creativa care vrea sa se manifeste.
Bineinteles ca nu-mi voi vopsi parul roz si unghiile albastru ca cerneala. Nici nu-mi voi coafa parul in spini precum un arici.
Nu am piercing-uri in zone vizibile si neacceptate social, idem tatuaje. Imi limitez bijuteriile la un lant/brosa, un inel si, daca lantul/brosa nu sunt over the top, cercei.
Port ochelari si recunosc ca ma fac sa par mai desteapta.
Dar ma gandeam cu regret azi ca nu voi putea purta la birou o rochie liliac clasica, nedecoltata, dar care nu are manecute si e din in - erezie.
Inul, pentru necunoscatori, nu e recomandat profesiei juridice.
O alta intrebare care nu-mi da pace este daca pantofii peep-toe pot fi purtati cu succes de un avocat. Sunt dispusa sa am o pereche de pantofi clasici in care sa ma schimb pentru prezenta in instanta. Dar oare clientii vor arunca o privire pedichiurii mele - pe care sunt dispusa s-o vopsesc bej pentru aceasta ocazie, si vor fugi inspaimantati de atata libertinaj vestimentar?
Am adoptat stilul preppy. Eu sunt cea care poarta camasa sub pulover sau vesta asortata cu pantaloni sau fusta - depinzand foarte mult de vreme.
Pastrez manichiura crem/roz/frenchy si parul simplu lasat liber sau strans in spate. Nu vrem ca clientii sa se sperie precum caprioarele de un aranjament prea complex, asta ar insemna ca avocatul e mai inclinat spre propria infrumusetare decat spre studiu si drept.
Din nou, viata mea devine mai complicata as time goes by si nu in zonele in care mi-as dori.
duminică, 27 februarie 2011
Viata de amanta
In imaginatia mea that is, pentru ca nu am experimentat-o niciodata.
Am citit prea mult Balzac in my time, recunosc, dar imi imaginez salasul unei amante intr-o casa mare si frumoasa cu accente decadente, interbelice, cu o curte obscen de mare si manichiurata.
Imi imaginez un conac decorat imbelsugat, cu porti impozante si alee care duce la intrare, acoperita cu o scoica de sticla si inflorescente de fier forjat.
Interiorul abunda in plus, catifea si matase. Peretii ii sunt tapetati cu matasuri, mobilele ii sunt tapitate cu matase brodata sau cu plus, draperiile sunt din catifea grea si pufoasa.
Mobila e luis XIV, are boudoir precum orice urmasa demna a lui Margot.
Garderoba amantei cuprinde doar matasuri, blanuri si dantelele cele mai fine. Daca detine denim, o va ascunde mai bine decat orice serviciu secret.
Amanta are o colectie uriasa de pantofi si posete.
Toate posesiunile acestei fapturi demonstreaza ca scopul ei in viata e placerea nu utilitatea.
Camera de baie a amantei nu contine o cabina de dus, ci o cada sofisticata pe picioare de alama, are ferestre mari care dau spre terasa si perdele fine precum panza de paianjen.
Dormitorul amantei are un pat urias cu baldachin si lumini catifelate, asternuturile amantei sunt matasoase si au o culoare special facuta pentru a-i pune in valoare pielea.
Amanta se plimba in cele mai luxoase limuzine. Cu sofer.
Are ca singura preocupare propria ei frumusete. De cand se trezeste, se auto perfectioneaza, este catifelata, hidratata, exfoliata si singurele fire de par de pe corpul ei sunt alese cu grija.
Parul amantei e perfect coafat si miroase a trandafiri.
Pielea amantei intra in contact cu cele mai alese pomezi.
Parfumul amantei e cel mai pretios, atent ales, aproape unic chiar.
Nu numai ca isi perfectioneaza fizicul, dar are grija si de intelectul ei. Sunt atatea femei frumoase, dar combinatia de cultura si frumusete e mai rara decat am putea crede. Cum altfel sa mentina interesul barbatilor puternici decat avand mereu ceva nou de spus?
Dar cel mai important ingredient e atitudinea ei. Orice femeie poate fi frumoasa si atragatoare, dar amanta are ceea ce ii face pe barbati sa plateasca averi si chiar suflete pentru a o avea. In conditiile ei, nu ale lor.
Amanta e o feminista. Vinde ceva, dar asta nu inseamna ca ea insasi e de vanzare.
Bineinteles majoritatea amantelor nu prea seamana cu ce am descris eu, dar, daca as fi fost una, asta ar fi fost povestea mea.
Am citit prea mult Balzac in my time, recunosc, dar imi imaginez salasul unei amante intr-o casa mare si frumoasa cu accente decadente, interbelice, cu o curte obscen de mare si manichiurata.
Imi imaginez un conac decorat imbelsugat, cu porti impozante si alee care duce la intrare, acoperita cu o scoica de sticla si inflorescente de fier forjat.
Interiorul abunda in plus, catifea si matase. Peretii ii sunt tapetati cu matasuri, mobilele ii sunt tapitate cu matase brodata sau cu plus, draperiile sunt din catifea grea si pufoasa.
Mobila e luis XIV, are boudoir precum orice urmasa demna a lui Margot.
Garderoba amantei cuprinde doar matasuri, blanuri si dantelele cele mai fine. Daca detine denim, o va ascunde mai bine decat orice serviciu secret.
Amanta are o colectie uriasa de pantofi si posete.
Toate posesiunile acestei fapturi demonstreaza ca scopul ei in viata e placerea nu utilitatea.
Camera de baie a amantei nu contine o cabina de dus, ci o cada sofisticata pe picioare de alama, are ferestre mari care dau spre terasa si perdele fine precum panza de paianjen.
Dormitorul amantei are un pat urias cu baldachin si lumini catifelate, asternuturile amantei sunt matasoase si au o culoare special facuta pentru a-i pune in valoare pielea.
Amanta se plimba in cele mai luxoase limuzine. Cu sofer.
Are ca singura preocupare propria ei frumusete. De cand se trezeste, se auto perfectioneaza, este catifelata, hidratata, exfoliata si singurele fire de par de pe corpul ei sunt alese cu grija.
Parul amantei e perfect coafat si miroase a trandafiri.
Pielea amantei intra in contact cu cele mai alese pomezi.
Parfumul amantei e cel mai pretios, atent ales, aproape unic chiar.
Nu numai ca isi perfectioneaza fizicul, dar are grija si de intelectul ei. Sunt atatea femei frumoase, dar combinatia de cultura si frumusete e mai rara decat am putea crede. Cum altfel sa mentina interesul barbatilor puternici decat avand mereu ceva nou de spus?
Dar cel mai important ingredient e atitudinea ei. Orice femeie poate fi frumoasa si atragatoare, dar amanta are ceea ce ii face pe barbati sa plateasca averi si chiar suflete pentru a o avea. In conditiile ei, nu ale lor.
Amanta e o feminista. Vinde ceva, dar asta nu inseamna ca ea insasi e de vanzare.
Bineinteles majoritatea amantelor nu prea seamana cu ce am descris eu, dar, daca as fi fost una, asta ar fi fost povestea mea.
joi, 17 februarie 2011
Nedumerire
De cand are Victoria Beckham talent de designerita?
Stiu ca e privita ca un fashion icon desi nu sunt convinsa de justificarea titlului.
E slaba si se imbraca stiff.
Daaar, colectia ei pentru spring/summer 2011 e super.
Sursa: http://www.millionlooks.com/outfits/victoria-beckham-fallwinter-20102011/
Stiu ca e privita ca un fashion icon desi nu sunt convinsa de justificarea titlului.
E slaba si se imbraca stiff.
Sursa: http://www.millionlooks.com/outfits/victoria-beckham-fallwinter-20102011/
miercuri, 9 februarie 2011
Cum ne uratim
Circula mitul urban ca romancele ar fi foarte frumoase. Nu cred ca mai este necesar sa-mi exprim dezaprobarea. Probabil, prietenii nostri din us cred ca americancele detin un record al supletii fata de alte popoare.
Sau, cine o fi stiind, poate romancele chiar sunt frumoase. Dar se uratesc.
Pentru ca cred ca am trecut cu totii de varsta la care credeam ca frumusetea interioara conteaza, sau ca intentia conteaza for that matter. Conteaza cum aratam, nu cum am arata fara machiaj, spalati, imbracati ingrijit.
Rezultatul conteaza, intentiile se numara doar la poarta raiului.
Cand eram pui, ma intrebam frecvent de ce adultii sunt atat de urati. Cum am copilarit in vremurile cu 2 ore de televizor pe zi si fara reviste, nu prea puteam compara ce vedeam cu un standard impus de frumusete. Doar constatam ca adultii sunt neingrijiti. Si ma deprima ideea ca voi arata si eu ca ei.
Cu varsta, am realizat ca nu ma deranjeaza pierderea prospetimii la adulti, care poate fi si ea incetinita, ci faptul ca se imbatranesc intentionat.
Cine a inventat freza scurta, cu permanent si roscata la femei? Probabil un misogin. Cum de hoarde intregi de doamne nu realizeaza ca arata hidos cu freza aia, ca le imbatraneste, ca se incadreaza singure intr-o multime, ca isi neaga feminitatea. Se zice ca ar fi usor de intretinut. Pai nu ar fi mai usor sa se rada in cap? 0 par e si mai usor de intretinut.
Nu zic ca ar trebui sa avem cu toatele valuri si cascade de bucle, nu toate avem podoaba capilara splendida, dar zic ca ar trebui sa renuntam la cliseul asta. Sunt alternative, intrebati-va, nu medicul sau farmacistul, ci coafeza.
Parul rosu nu este pentru toata lumea. Sunt numeroase nuante de rosu. Cea mai urata e visina putreda care ar trebui lasata in concediu 20-30 de ani dupa atata abuzare. Doamnele cu lipsa acuta de imaginatie, cer freza descrisa mai sus in culoarea aceasta infama. In natura nu exista nuanta asta, probabil si visinele putrezesc altfel acum satule de atata plagiatura. Si de ce si-ar pune cineva pe par o culoare denumita asa?!
Rosul perfect se potriveste doar firilor artistice si sub 35 de ani. E caraghios sa apara o babaciune cu parul rosu precum un semafor si imbracata clasic cu perle.
Rosul trebuie asumat, e o pata de culoare puternica si e necesar sa tinem seama de el in alcatuirea tinutei. Trebuie sa avem tenul potrivit unei atare nuante. Bronzul prea intens ii confera o nota de vulgaritate. Din acelasi motiv nu poate fi asociat cu gloss roz sau prea sclipicios.
Animal printurile, precum incercarile de a fi high fashion, trebuie abordate cu maxima prudenta si, preferabil, cu un stilist de brat. Romanca nu are simt estetic, in mintea ei e o tornada de printuri, accesorii si culori, rezultatul aratand deseori precum efectele numitei tornade.
Nu intelege conationala noastra ca un singur articol animal print e tot ce poate suporta tinuta si personalitatea ei, ca leopard print-ul si zebra print-ul nu pot fi conciliate in acelasi outfit. Si ca verbul a asorta trebuie trimis in vacanta si el cativa ani pentru overusage.
By the way, a asorta nu necesita imperativ ca toata tinuta sa fie in aceeasi culoare sau in acelasi imprimeu. Nu, doar culorile alese sa nu se stearga reciproc, sa nu clash prea puternic si imprimeurile sa nu dea dureri de ochi privitorului sau sa nu dea impresia de iluzie optica. Nu suntem magicieni doamnelor, nici clovni sau semafoare.
Machiajul e o catastrofa nationala. La vanzarea fondului de ten, ar trebui sa ni se dea si cate o brosura care sa ne explice beneficiile ideii de a avea fata si corpul in aceeasi nuanta, adica ale achizitionarii unui fond de ten in nuanta pielii. Nici mai inchis nici mai deschis. Ar trebui sa fie necesar un curs practic in care sa ni se arate cum se intinde fondul de ten, si, pentru cele ale caror rude sunt zugravi, ca fondul de ten nu se aplica precum tencuiala.
Nu suntem mireasa monstrului lui Frankenstein, fata si corpul au aceeasi origine in cazul nostru, deci ar trebui sa aiba aceeasi culoare. Asta se aplica si in cazul folosirii pudrei bronzante.
Partea referitoare la clovni trebuie transpusa si la utilizarea blush-ului. Daca vrem sa evitam profesia, va trebui sa avem un blush discret, potrivit tenului nostru si sa-l aplicam cu zgarcenie.
Fardurile sidefate trebuie colectate si trimise unei tari mai afectate de criza decat noi. Pentru binele poporului. Si interzisa importarea lor. Si impuse amenzi pentru purtatoare. Nimeni nu arata bine cu un cerc roz sidefiu pe langa fiecare ochi. Sideful accentueaza ridurile. Vrem asta?
Rujul nu trebuie sa raneasca ochii privitorului. Rujul are rolul de a ne complimenta tenul. La alegerea lui trebuie sa ne gandim, nu la culori tineresti si puternice, ci la nuanta tenului, parului nostru. Trebuie sa fii un geniu al culorilor pentru a reusi sa arati bine cu par rosu si ruj rosu. Sfatul meu pentru doamnele aflicted with red hair e sa caute rujuri naturale, nu roz cyclam, ci ceva palid.
Si mai sunt atatea detalii urate dar asupra carora nu stiu ce sa comentez: unghiile tehnice sunt, de obicei, oribile, extensiile de par arata, de multe ori, hidos, pantofii cu botul ascutit - am mai vazut, strassurile, inelele batranesti de aur - de fapt ideea de a-ti purta tot aurul (conceptul de valoare la purtator are complet alta semnificatie), posetelele mici mici de zi, sandale cu pedichiura nearanjata. I could write all day.
Sau, cine o fi stiind, poate romancele chiar sunt frumoase. Dar se uratesc.
Pentru ca cred ca am trecut cu totii de varsta la care credeam ca frumusetea interioara conteaza, sau ca intentia conteaza for that matter. Conteaza cum aratam, nu cum am arata fara machiaj, spalati, imbracati ingrijit.
Rezultatul conteaza, intentiile se numara doar la poarta raiului.
Cand eram pui, ma intrebam frecvent de ce adultii sunt atat de urati. Cum am copilarit in vremurile cu 2 ore de televizor pe zi si fara reviste, nu prea puteam compara ce vedeam cu un standard impus de frumusete. Doar constatam ca adultii sunt neingrijiti. Si ma deprima ideea ca voi arata si eu ca ei.
Cu varsta, am realizat ca nu ma deranjeaza pierderea prospetimii la adulti, care poate fi si ea incetinita, ci faptul ca se imbatranesc intentionat.
Cine a inventat freza scurta, cu permanent si roscata la femei? Probabil un misogin. Cum de hoarde intregi de doamne nu realizeaza ca arata hidos cu freza aia, ca le imbatraneste, ca se incadreaza singure intr-o multime, ca isi neaga feminitatea. Se zice ca ar fi usor de intretinut. Pai nu ar fi mai usor sa se rada in cap? 0 par e si mai usor de intretinut.
Nu zic ca ar trebui sa avem cu toatele valuri si cascade de bucle, nu toate avem podoaba capilara splendida, dar zic ca ar trebui sa renuntam la cliseul asta. Sunt alternative, intrebati-va, nu medicul sau farmacistul, ci coafeza.
Parul rosu nu este pentru toata lumea. Sunt numeroase nuante de rosu. Cea mai urata e visina putreda care ar trebui lasata in concediu 20-30 de ani dupa atata abuzare. Doamnele cu lipsa acuta de imaginatie, cer freza descrisa mai sus in culoarea aceasta infama. In natura nu exista nuanta asta, probabil si visinele putrezesc altfel acum satule de atata plagiatura. Si de ce si-ar pune cineva pe par o culoare denumita asa?!
Rosul perfect se potriveste doar firilor artistice si sub 35 de ani. E caraghios sa apara o babaciune cu parul rosu precum un semafor si imbracata clasic cu perle.
Rosul trebuie asumat, e o pata de culoare puternica si e necesar sa tinem seama de el in alcatuirea tinutei. Trebuie sa avem tenul potrivit unei atare nuante. Bronzul prea intens ii confera o nota de vulgaritate. Din acelasi motiv nu poate fi asociat cu gloss roz sau prea sclipicios.
Animal printurile, precum incercarile de a fi high fashion, trebuie abordate cu maxima prudenta si, preferabil, cu un stilist de brat. Romanca nu are simt estetic, in mintea ei e o tornada de printuri, accesorii si culori, rezultatul aratand deseori precum efectele numitei tornade.
Nu intelege conationala noastra ca un singur articol animal print e tot ce poate suporta tinuta si personalitatea ei, ca leopard print-ul si zebra print-ul nu pot fi conciliate in acelasi outfit. Si ca verbul a asorta trebuie trimis in vacanta si el cativa ani pentru overusage.
By the way, a asorta nu necesita imperativ ca toata tinuta sa fie in aceeasi culoare sau in acelasi imprimeu. Nu, doar culorile alese sa nu se stearga reciproc, sa nu clash prea puternic si imprimeurile sa nu dea dureri de ochi privitorului sau sa nu dea impresia de iluzie optica. Nu suntem magicieni doamnelor, nici clovni sau semafoare.
Machiajul e o catastrofa nationala. La vanzarea fondului de ten, ar trebui sa ni se dea si cate o brosura care sa ne explice beneficiile ideii de a avea fata si corpul in aceeasi nuanta, adica ale achizitionarii unui fond de ten in nuanta pielii. Nici mai inchis nici mai deschis. Ar trebui sa fie necesar un curs practic in care sa ni se arate cum se intinde fondul de ten, si, pentru cele ale caror rude sunt zugravi, ca fondul de ten nu se aplica precum tencuiala.
Nu suntem mireasa monstrului lui Frankenstein, fata si corpul au aceeasi origine in cazul nostru, deci ar trebui sa aiba aceeasi culoare. Asta se aplica si in cazul folosirii pudrei bronzante.
Partea referitoare la clovni trebuie transpusa si la utilizarea blush-ului. Daca vrem sa evitam profesia, va trebui sa avem un blush discret, potrivit tenului nostru si sa-l aplicam cu zgarcenie.
Fardurile sidefate trebuie colectate si trimise unei tari mai afectate de criza decat noi. Pentru binele poporului. Si interzisa importarea lor. Si impuse amenzi pentru purtatoare. Nimeni nu arata bine cu un cerc roz sidefiu pe langa fiecare ochi. Sideful accentueaza ridurile. Vrem asta?
Rujul nu trebuie sa raneasca ochii privitorului. Rujul are rolul de a ne complimenta tenul. La alegerea lui trebuie sa ne gandim, nu la culori tineresti si puternice, ci la nuanta tenului, parului nostru. Trebuie sa fii un geniu al culorilor pentru a reusi sa arati bine cu par rosu si ruj rosu. Sfatul meu pentru doamnele aflicted with red hair e sa caute rujuri naturale, nu roz cyclam, ci ceva palid.
Si mai sunt atatea detalii urate dar asupra carora nu stiu ce sa comentez: unghiile tehnice sunt, de obicei, oribile, extensiile de par arata, de multe ori, hidos, pantofii cu botul ascutit - am mai vazut, strassurile, inelele batranesti de aur - de fapt ideea de a-ti purta tot aurul (conceptul de valoare la purtator are complet alta semnificatie), posetelele mici mici de zi, sandale cu pedichiura nearanjata. I could write all day.
duminică, 6 februarie 2011
Me & my bootz
I`m a woman. Am crescut uitandu-ma la sex & the city. Concluzia logica e ca i love shoez. Shoez are my friendz, substituie dragostea.. problemele lumii asteia pot fi rezolvate de o pereche de pantofi frumosi, o zi oribila poate fi inseninata de fierce heels. Sa nu mai vorbim ca inaltimea mea - cum este denumita impropriu, poate fi imbunatatita de pantofii potriviti.
Cel mai mult imi plac sandalele si cizmele. I`m not for middle grounds.
Am o pereche de cizme negre cu siret, de vrajitoare le zic eu, sunt mai mult 19th century. Imi plac foarte mult combinate cu o fusta din catifea pe care o am dintotdeauna.
Sunt mandra proprietara a unor cizme de calarie maro. Nu s-au intalnit niciodata cu nici un cal dar arata super cu fuste scurte si sunt comode, utile in zilele plimbarete.
O pereche de cizme negre simple, cu toc, fine, care pun in valoare piciorul sunt necesare oricui. Dar remember: fara boturi prea tuguiate sau patratoase, fara fashion statements. Sunt echivalentul micii rochii negre, simple, clasice si apte de a traversa trendurile.
Cizmele rosii, pentru orice admiratoare a scufitei sau a motanului incaltat. Nu prea imi place sa le combin cu paltonul negru, dar arata bine cu paltonul crem, mai putin obvious. Si a big no-no e geanta rosie - sansele de a fi aceeasi nuanta sunt minuscule si, chiar daca s-ar intampla miracolul, am depasit perioada de asortare obligatorie. Tin minte cat m-am agitat pentru a gasi o centura sau o poseta intr-o nuanta speciale de verde pentru a potrivi o pereche de pantofi. Thank gawd it`s all over now.
Cizmele negre, simple, joase, comode care arata bine atat cu fusta neagra pana la genunchi ceruta de dress code-ul juridic cat si cu fusta scurta din denim care-mi evidentiaza picioarele.
Cizmele negre military pe care le am de cativa ani, 5-6 am uitat dar care arata bine si dau sare si piper unei tinute calme.
Si, my new babyz, cizmele mele gri-movuliu. I love them. Ele se potrivesc cu paltonul negru, nu cu cel crem though, nici cu cel roz, dar, poate cu cel purple. Si in nici un caz cu geanta aproape aceeasi nuanta, nici cu una neagra.
Decizii, decizii, but happy ones!
Cel mai mult imi plac sandalele si cizmele. I`m not for middle grounds.
Am o pereche de cizme negre cu siret, de vrajitoare le zic eu, sunt mai mult 19th century. Imi plac foarte mult combinate cu o fusta din catifea pe care o am dintotdeauna.
Sunt mandra proprietara a unor cizme de calarie maro. Nu s-au intalnit niciodata cu nici un cal dar arata super cu fuste scurte si sunt comode, utile in zilele plimbarete.
O pereche de cizme negre simple, cu toc, fine, care pun in valoare piciorul sunt necesare oricui. Dar remember: fara boturi prea tuguiate sau patratoase, fara fashion statements. Sunt echivalentul micii rochii negre, simple, clasice si apte de a traversa trendurile.
Cizmele rosii, pentru orice admiratoare a scufitei sau a motanului incaltat. Nu prea imi place sa le combin cu paltonul negru, dar arata bine cu paltonul crem, mai putin obvious. Si a big no-no e geanta rosie - sansele de a fi aceeasi nuanta sunt minuscule si, chiar daca s-ar intampla miracolul, am depasit perioada de asortare obligatorie. Tin minte cat m-am agitat pentru a gasi o centura sau o poseta intr-o nuanta speciale de verde pentru a potrivi o pereche de pantofi. Thank gawd it`s all over now.
Cizmele negre, simple, joase, comode care arata bine atat cu fusta neagra pana la genunchi ceruta de dress code-ul juridic cat si cu fusta scurta din denim care-mi evidentiaza picioarele.
Cizmele negre military pe care le am de cativa ani, 5-6 am uitat dar care arata bine si dau sare si piper unei tinute calme.
Si, my new babyz, cizmele mele gri-movuliu. I love them. Ele se potrivesc cu paltonul negru, nu cu cel crem though, nici cu cel roz, dar, poate cu cel purple. Si in nici un caz cu geanta aproape aceeasi nuanta, nici cu una neagra.
Decizii, decizii, but happy ones!
marți, 14 decembrie 2010
Feminitatea in era moderna
Nu prea are definitie si parametri, n`est ce pas?
Acu 100 de ani, inmplica un sclavagism acceptat social si curatela. Lipsa partiala a discernamantului prezumata, lipsa puterii de a dispune de bunurile si corpul proprii, obedienta totala si neconditionata fata de pater familias oricare ar fi fost acesta.
Acu` 50 de ani, feminitatea implica putin mai multa libertate dar doar in sensul de a-ti dori tu sclavagismul sus mentionat. Dedicarea totala fericirii unui neanderthal si plozilor acestuia, lipsa oricarei dorinte de fericire personala in afara acestor activitati acceptate de societate, o mica zgarda care sa te tina legata pentru totdeauna.
Mamele noastre percep feminitatea, din cate am constatat, ca acea calitate blanda, capabila sa zambeasca placid in fata neanderthalianului ales sau cultivat, sa suporte cu o vaga gratie badarania, sa se multumeasca pentru totdeauna cu vagile fericiri palide produse de copii sau de nepoti si sa-i considere pe acestia, nu plozii urlatori si mucosi care sunt, ci niste mici ingerasi aducatori de bucurii.
Stiu ca am exprimat toate de mai sus cu nemasurata acreala, stiu ca sunt parti bune, dar, prin lentila experientelor proprii si a dorintelor mele, asa se vad.
Sunt perfect constienta ca sunt doamne si domnisoare carora li se potrivesc cele descrise de mine mai sus iar idealul meu de fericire in cuplu le-ar parea lor o abominatie. Good for them.
In era moderna, am constatat ca sunt trei tipuri mari de feminitate, sau, mai degraba, in spatele carora se ascund domnisoarele in lipsa unei definitii unitare care sa ne spuna ce-i bun si acceptat social. Este pitipoanca, carierista si casnica sub acoperire.
Ar mai exista si casnica up front, dar sunt atat de rare incat nu por forma o categorie on their own. Oricum, apreciez faptul ca nu se lasa convinse de cultura revistelor glossy, isi identifica dorintele si act uppon them.
Am vazut cu totii pitipoancele in mediul lor natural. Domnisoare cu parul alb prematur sau negru smoala, cu pielea portocalie, cu unghiile suspicios de mari si, la o mai atenta examinare, acrilice si impodobite cu pietricele. Observa cineva asemanarea? Mda, pentru cei care nu privesc porn pentru dialogurile pline de miez, domnitele sunt copii fidele ale actritelor genului sus-mentionat. Si aici ma intreb eu, de ce ai vrea sa semeni cu doamna satisfacuta de gentlemeni diversi si multicolorali din filme, sau cu doamna care foloseste jucarioare frumos colorate si cu varii forme pentru a se satisface pe sine si pe alte domnite? Chiar vrea cineva ca asta sa fie prima impresie pe care o lasa? Da, stiu de unde imi pari cunoscuta... din naughty nurses 4.
O alta intrebare e daca domnii care formeaza cupluri cu piti chiar doresc sa duca acasa la mama o tipa care seamana cu o actrita din the wrong kind of movies? Sau doresc sa fie vazuti cu demoizella de alti domni in mintile carora vor inflori ganduri pure precum gusturile lor la filme?
Ce e trist e ca piti-urile au potential, in unele cazuri, sub parul alb si autobronzant se vede o fata cu adevarat frumoasa.
Carierista a atins culmile succesului, uneori trecand peste cadavrele barbatilor jertfiti pentru a ajunge acolo. Poate a fost candva frumoasa, supla, ingrijita, dar stresul - majoritatea autoprovocat, oboseala si-au lasat amprenta cu riduri si pori. Carierista uita ca o fusta chanel nu infrumuseteaza un fund care a depasit acu 10 kg categoria Kim Kardashian.
Carierista a schimbat matasea, dantela si perlele pe fisiere excell, foldere de plastic si paper cuts.
Oricat de trendy e sa lupti pentru cariera, cand vei ajunge la 50 de ani si vei constata ca esti batrana si nefericita, nici o revista glossy care te felicita acu 20 de ani pentru cariera, nu te va consola.
Trendy e doar o notiune in spatele careia se ascund cei fara dorinte proprii.
Carierista ar trebui sa-si aminteasca de fericire si ca asta e scopul vietii pana la urma iar sa fii casatorit cu jobul e cel mai trist lucru din lume urmat de aproape de casatorie in general.
Casnica sub acoperire a terminat o facultate trendy, care suna bine, jurnalism, pr, relatii internationale, studii politice. De fapt, singurul motiv pentru care infloresc aceste facultati e numarul mare de casnice sub acoperire.
Casnica noastra are un job care suna bine, personal assistent, PR, comunication expert la care presteaza cum poate pana isi gaseste tantalaul care s-o ia de nevasta.
Isi exprima ideile moderne despre egalitatea femeii, despre cum copiii nu sunt scopul ei in viata, despre cum isi doreste o cariera pentru ca asa a citit ea in reviste ca se prinde un tantalau.
Dar, stie exact cati copii isi doreste, stie sa puna muraturi, stie ca va ramane acasa pentru a avea grija de numitii copii, stie sa faca ciorba de burta si sarmale, sa aleaga lenjerii de pat, sa calce camasi.
Trist e ca tantalaul prins cu replici feministe nu va aprecia niciodata adevaratele talente ale casnicei sub acoperire, care, daca ar fi fost up front, ar fi gasit eternul baiat in cautare de un surogat de mama care sa-i satisfaca si pornirile romantice.
Feminitatea nu e pierduta, doar nu se incadreaza in categoriile numite mai sus.
Feminitatea e diferita pentru fiecare.
Pentru mine, feminitatea inseamna ca nu ai licence sa cazi in mahalagism cand patesti ceva, ca iti porti bataliile folosindu-ti atuurile care nu prea sunt gura mare si spurcata. And so much more.
Acu 100 de ani, inmplica un sclavagism acceptat social si curatela. Lipsa partiala a discernamantului prezumata, lipsa puterii de a dispune de bunurile si corpul proprii, obedienta totala si neconditionata fata de pater familias oricare ar fi fost acesta.
Acu` 50 de ani, feminitatea implica putin mai multa libertate dar doar in sensul de a-ti dori tu sclavagismul sus mentionat. Dedicarea totala fericirii unui neanderthal si plozilor acestuia, lipsa oricarei dorinte de fericire personala in afara acestor activitati acceptate de societate, o mica zgarda care sa te tina legata pentru totdeauna.
Mamele noastre percep feminitatea, din cate am constatat, ca acea calitate blanda, capabila sa zambeasca placid in fata neanderthalianului ales sau cultivat, sa suporte cu o vaga gratie badarania, sa se multumeasca pentru totdeauna cu vagile fericiri palide produse de copii sau de nepoti si sa-i considere pe acestia, nu plozii urlatori si mucosi care sunt, ci niste mici ingerasi aducatori de bucurii.
Stiu ca am exprimat toate de mai sus cu nemasurata acreala, stiu ca sunt parti bune, dar, prin lentila experientelor proprii si a dorintelor mele, asa se vad.
Sunt perfect constienta ca sunt doamne si domnisoare carora li se potrivesc cele descrise de mine mai sus iar idealul meu de fericire in cuplu le-ar parea lor o abominatie. Good for them.
In era moderna, am constatat ca sunt trei tipuri mari de feminitate, sau, mai degraba, in spatele carora se ascund domnisoarele in lipsa unei definitii unitare care sa ne spuna ce-i bun si acceptat social. Este pitipoanca, carierista si casnica sub acoperire.
Ar mai exista si casnica up front, dar sunt atat de rare incat nu por forma o categorie on their own. Oricum, apreciez faptul ca nu se lasa convinse de cultura revistelor glossy, isi identifica dorintele si act uppon them.
Am vazut cu totii pitipoancele in mediul lor natural. Domnisoare cu parul alb prematur sau negru smoala, cu pielea portocalie, cu unghiile suspicios de mari si, la o mai atenta examinare, acrilice si impodobite cu pietricele. Observa cineva asemanarea? Mda, pentru cei care nu privesc porn pentru dialogurile pline de miez, domnitele sunt copii fidele ale actritelor genului sus-mentionat. Si aici ma intreb eu, de ce ai vrea sa semeni cu doamna satisfacuta de gentlemeni diversi si multicolorali din filme, sau cu doamna care foloseste jucarioare frumos colorate si cu varii forme pentru a se satisface pe sine si pe alte domnite? Chiar vrea cineva ca asta sa fie prima impresie pe care o lasa? Da, stiu de unde imi pari cunoscuta... din naughty nurses 4.
O alta intrebare e daca domnii care formeaza cupluri cu piti chiar doresc sa duca acasa la mama o tipa care seamana cu o actrita din the wrong kind of movies? Sau doresc sa fie vazuti cu demoizella de alti domni in mintile carora vor inflori ganduri pure precum gusturile lor la filme?
Ce e trist e ca piti-urile au potential, in unele cazuri, sub parul alb si autobronzant se vede o fata cu adevarat frumoasa.
Carierista a atins culmile succesului, uneori trecand peste cadavrele barbatilor jertfiti pentru a ajunge acolo. Poate a fost candva frumoasa, supla, ingrijita, dar stresul - majoritatea autoprovocat, oboseala si-au lasat amprenta cu riduri si pori. Carierista uita ca o fusta chanel nu infrumuseteaza un fund care a depasit acu 10 kg categoria Kim Kardashian.
Carierista a schimbat matasea, dantela si perlele pe fisiere excell, foldere de plastic si paper cuts.
Oricat de trendy e sa lupti pentru cariera, cand vei ajunge la 50 de ani si vei constata ca esti batrana si nefericita, nici o revista glossy care te felicita acu 20 de ani pentru cariera, nu te va consola.
Trendy e doar o notiune in spatele careia se ascund cei fara dorinte proprii.
Carierista ar trebui sa-si aminteasca de fericire si ca asta e scopul vietii pana la urma iar sa fii casatorit cu jobul e cel mai trist lucru din lume urmat de aproape de casatorie in general.
Casnica sub acoperire a terminat o facultate trendy, care suna bine, jurnalism, pr, relatii internationale, studii politice. De fapt, singurul motiv pentru care infloresc aceste facultati e numarul mare de casnice sub acoperire.
Casnica noastra are un job care suna bine, personal assistent, PR, comunication expert la care presteaza cum poate pana isi gaseste tantalaul care s-o ia de nevasta.
Isi exprima ideile moderne despre egalitatea femeii, despre cum copiii nu sunt scopul ei in viata, despre cum isi doreste o cariera pentru ca asa a citit ea in reviste ca se prinde un tantalau.
Dar, stie exact cati copii isi doreste, stie sa puna muraturi, stie ca va ramane acasa pentru a avea grija de numitii copii, stie sa faca ciorba de burta si sarmale, sa aleaga lenjerii de pat, sa calce camasi.
Trist e ca tantalaul prins cu replici feministe nu va aprecia niciodata adevaratele talente ale casnicei sub acoperire, care, daca ar fi fost up front, ar fi gasit eternul baiat in cautare de un surogat de mama care sa-i satisfaca si pornirile romantice.
Feminitatea nu e pierduta, doar nu se incadreaza in categoriile numite mai sus.
Feminitatea e diferita pentru fiecare.
Pentru mine, feminitatea inseamna ca nu ai licence sa cazi in mahalagism cand patesti ceva, ca iti porti bataliile folosindu-ti atuurile care nu prea sunt gura mare si spurcata. And so much more.
duminică, 12 decembrie 2010
Iarna si superficialitatea
Azi ninge in universul meu suprainaltat. Restul orasului e curat si uscat, sau nu, dar nu e acoperit cu zapada, dar in cuibul meu e pliiiin de materia pufoasa.
Ador chestia asta, la mine e mai frig, am vedere mai frumoasa, zapada tine mai mult, iarna vine mai repede si pleaca mai tarziu decat la 20 de minute de promenada spre oras.
Si mie imi place peisajul acoperit de zapada. La mine e curat, deci zapada nu acopera peturi sau alte lepadaturi in locuri nepotrivite. La mine e vegetatie, deci nu acopera nici betoane golase nesfarsite. Si atunci de ce imi place atat de mult?
Spun ca e vorba de superficialitate pentru ca, desi nu identific acum, zapada acopera ceva. Stiu ca e ceva dedesupt neplacut, desi nu stiu exact ce e, dar ma prefac ca nu mai e dupa ce pufosenia alba il acopera.
Prefer neplacerile acoperite de ceva frumos si placut mirositor.
Evit subiectele de conversatie spinoase. Poate, pe termen scurt, imi fac viata mai placuta, dar pe termen lung, efectele sunt negative.
Prefer sa uit durerile si neplacerile fizice, de ce sa ne gandim la ele mai mult decat e strict necesar? Dar, pe de alta parte, este necesar sa ne gandim la ele suficient de mult pentru a le preveni. Echilibru delicat si eu alunec pe panta gresita.
So, iarna e anotimpul meu preferat, poate pentru ca e frumoasa, poate pentru ca imi place frigul si garderoba, poate pentru ca sunt superficiala si nu s-a inventat un covoras mai frumos sub care sa-mi ascund neplacerile decat zapada.
Ador chestia asta, la mine e mai frig, am vedere mai frumoasa, zapada tine mai mult, iarna vine mai repede si pleaca mai tarziu decat la 20 de minute de promenada spre oras.
Si mie imi place peisajul acoperit de zapada. La mine e curat, deci zapada nu acopera peturi sau alte lepadaturi in locuri nepotrivite. La mine e vegetatie, deci nu acopera nici betoane golase nesfarsite. Si atunci de ce imi place atat de mult?
Spun ca e vorba de superficialitate pentru ca, desi nu identific acum, zapada acopera ceva. Stiu ca e ceva dedesupt neplacut, desi nu stiu exact ce e, dar ma prefac ca nu mai e dupa ce pufosenia alba il acopera.
Prefer neplacerile acoperite de ceva frumos si placut mirositor.
Evit subiectele de conversatie spinoase. Poate, pe termen scurt, imi fac viata mai placuta, dar pe termen lung, efectele sunt negative.
Prefer sa uit durerile si neplacerile fizice, de ce sa ne gandim la ele mai mult decat e strict necesar? Dar, pe de alta parte, este necesar sa ne gandim la ele suficient de mult pentru a le preveni. Echilibru delicat si eu alunec pe panta gresita.
So, iarna e anotimpul meu preferat, poate pentru ca e frumoasa, poate pentru ca imi place frigul si garderoba, poate pentru ca sunt superficiala si nu s-a inventat un covoras mai frumos sub care sa-mi ascund neplacerile decat zapada.
marți, 23 noiembrie 2010
Chestii percepute in mod eronat ca fiind decorative
Azi am circulat au pied prin niste cartiere mai creative ale Clujului.
Am ajuns la niste concluzii evident.
1. Lumea nu are ocupatie si isi face.
2. Faza asta despre criza nu prea a afectat poporu` care inca isi mai cumpara oribilitati.
So, piticii de gradina au expresii faciale ingozitoare. Azi am vazut cativa care inconjurau o alba ca zapada cu aspect de working girl si nu pareau sa aiba intentii onorabile cu ea. Intrebarea e, cei care-i cumpara, nu le studiaza putin fizionomia? Ideea in sine de a-ti impana metrul patrat de iarba cu omuleti e ciudata, dar daca astia mai si seamana cu niste criminali in serie... no!
Chestiile abstracte din gips nu te fac mai cult sau mai orice. Daca iti trantesti o chestie cubica pe metrul patrat de gazon nu devii brusc conaiseur, doar caraghios.
Apropo de chestii din gips: venusele din milo, discobolii, fantanile, capitelurile de coloana nu pacalesc pe nimeni, grecii antici nu lucrau in gips, iar, daca nici nu stii ce repezinta chestia ... poate nu esti publicul meu tinta oricum si poti s-o pastrezi si sa te bucuri de ea.
O vaca ne-decorativa in marime naturala priponita in fata unui supermarket din Cluj. Wtf?! Cirdar la ea nu ati gasit?
Inele din haur pe fiecare deget - dar poate astea sunt o investitie si nu inteleg eu.
Unghii din fibra de sticla sub forma de lopatele - daca nu esti pornstar sau nu ai asemenea ambitii, better not.
And there are more, dar le-am blocat long ago.
Again, incerc sa impun estetica mea lumii.
vineri, 19 noiembrie 2010
Universul meu suprarealist
Every day, doing every day stuff I smile all the way. Oare de ce? Poate I`m on drugs, poate i had a shot of something in the morning. Realitatea e ca, peste universul stiut care se intampla in fata noastra, suprapun un univers aproape similar, cu mici diferente comice suprarealiste.
De exemplu, how fun is it sa imi imaginez ca, in urma mea vine un buttler cu un patefon care canta soundtrack-ul meu din ziua aceea?
Sau ca botul cainelui care iese pe sub poarta si latra de fapt spune bancuri?
Obiectul meu preferat de fantezie, avioanele, zboara pe aripile zanelor, in cockpit sunt iepuri fluffy care impart oua de paste si beau vin.
Pisicile conspira pentru a cuceri lumea. Serios, la o examinare mai atenta, toate par niste complotisti prinsi cu botul in borcanul cu smantana, so to say.
Pisicile au nume, trebuie doar sa ne uitam la ele mai atent si it pops. Am cunoscut Soseta, Cravata, Papionul, Guardian of the antena. Si astia sunt doar cativa.
Pantofii sunt facuti de randunele, din matase si iubire. Pantofii sunt soul food, food to nourish my soul.
Gentile sunt food for the soul also. Colorate, frumoase, mate, lucioase, mari, mici, all of them i love.
Cosmeticele sunt my armour, de fiecare data cand ma infrumusetez simt ca ma pregatesc pentru razboi. Ma simt ca un cruciat cand ies all ready and beautyfied.
Simt ca dansez pe o muzica auzita doar de mine, nu doar umblu like all the people pe trotuar, i twist and twirl in the sunshine.
The city is a special stage made just for me, for the show that i am.
In universul meu suprarealist el e aici cu mine, ii simt sarutarile si mangaierile, ii simt respiratia pe pielea mea. It`s bitter sweet but that`s love.
marți, 16 noiembrie 2010
Secret diary of a call girl
In lumea noastra iubitoare de seriale, preferintele mele nu prea se incadreaza in mainstream.
Am avut o scurta perioada Greys Anatomy, Supernatural, Weeds, dar preferatele mele au ca tema centrala moda si lifestyle-ul.
Primul serial pe care l-am urmarit, in germana nonetheless, a fost Sex and the City. Inca stiu unele dialoguri, in ziua cea mai neagra din an (nu am o data speciala, e random) sunt perfect capabila sa mananc inghetata si sa privesc mesmerizata the streets of new york si manolos. Sfaturile despre barbati din sex and the city le-am luat si, surprise surprise, sunt perfect aplicabile inca. Simtul modei, atat cat il am, e inspirat din sex and the city si inca se aplica.
In ultima vreme imi place Mad Men. Spre deosebire de fratii lui americani, nu e strangulat de morala apasatoare, nu-i e supt si ultimul strop de fun de notiunea de politically corectness si moda e fabuloasa, doamnele sunt frumoase si puternice nu doar asteapta sa fie salvate de un print in armura timp in care isi onduleaza parul. Estetica Mad Men e pe gustul meu.
Dar vreau sa spun aici despre my latest sinfull pleasure, Secret Diary of a Call Girl. E britanic and that says alot. Britanicii au un simt al umorului special ilustrat abundent in acest serial. Morala britanica are simtul umorului, eroina noastra nu e arsa pe rug la final pentru calea pacatoasa pe care o urmeaza. Nu e prezentata nici ca perfecta sau ca o cariera dezirabila, situatia demoisellei e vazuta echidistant urmand ca fiecare sa ne formam pareri proprii.
Apreciez in mod deosebit moda, hainele, the shoez, cadrele frumoase, masinile frumoase. I like all beauty.
Eroina nu e perfecta nici fizic nici emotional. Nu e slabuta, inalta si purtatoare de cupa e. Nu are trasaturile frumoase, e interesanta si are personalitate.
Vorbeste despre sex as we should all, fara retineri si falsa pudoare.
Probabil sunt doar eu saturata de eroine perfecte moral, standarde de principii, aratatoare ale caii drepte pentru noi toti, capabile sa le faca pe toate aratand perfect si fara sa se poticneasca nici macar o secunda. Poate o fi existand si in lumea reala, poate nu, eu nu am intalnit nici una. Dar e refreshing sa vezi un serial cu umor si autoironie.
The jons sunt de toate felurile, mai kinky, unii pudici, unii doritori de food sex, unii violenti si scary.
O prietena imi zicea dupa ce s-a uitat la Grey`s Anatomy ca vrea sa devina medic, eu ce sa spun dupa ce m-am uitat la Secret Diary of a Call Girl? ;)
Am avut o scurta perioada Greys Anatomy, Supernatural, Weeds, dar preferatele mele au ca tema centrala moda si lifestyle-ul.
Primul serial pe care l-am urmarit, in germana nonetheless, a fost Sex and the City. Inca stiu unele dialoguri, in ziua cea mai neagra din an (nu am o data speciala, e random) sunt perfect capabila sa mananc inghetata si sa privesc mesmerizata the streets of new york si manolos. Sfaturile despre barbati din sex and the city le-am luat si, surprise surprise, sunt perfect aplicabile inca. Simtul modei, atat cat il am, e inspirat din sex and the city si inca se aplica.
In ultima vreme imi place Mad Men. Spre deosebire de fratii lui americani, nu e strangulat de morala apasatoare, nu-i e supt si ultimul strop de fun de notiunea de politically corectness si moda e fabuloasa, doamnele sunt frumoase si puternice nu doar asteapta sa fie salvate de un print in armura timp in care isi onduleaza parul. Estetica Mad Men e pe gustul meu.
Dar vreau sa spun aici despre my latest sinfull pleasure, Secret Diary of a Call Girl. E britanic and that says alot. Britanicii au un simt al umorului special ilustrat abundent in acest serial. Morala britanica are simtul umorului, eroina noastra nu e arsa pe rug la final pentru calea pacatoasa pe care o urmeaza. Nu e prezentata nici ca perfecta sau ca o cariera dezirabila, situatia demoisellei e vazuta echidistant urmand ca fiecare sa ne formam pareri proprii.
Apreciez in mod deosebit moda, hainele, the shoez, cadrele frumoase, masinile frumoase. I like all beauty.
Eroina nu e perfecta nici fizic nici emotional. Nu e slabuta, inalta si purtatoare de cupa e. Nu are trasaturile frumoase, e interesanta si are personalitate.
Vorbeste despre sex as we should all, fara retineri si falsa pudoare.
Probabil sunt doar eu saturata de eroine perfecte moral, standarde de principii, aratatoare ale caii drepte pentru noi toti, capabile sa le faca pe toate aratand perfect si fara sa se poticneasca nici macar o secunda. Poate o fi existand si in lumea reala, poate nu, eu nu am intalnit nici una. Dar e refreshing sa vezi un serial cu umor si autoironie.
The jons sunt de toate felurile, mai kinky, unii pudici, unii doritori de food sex, unii violenti si scary.
O prietena imi zicea dupa ce s-a uitat la Grey`s Anatomy ca vrea sa devina medic, eu ce sa spun dupa ce m-am uitat la Secret Diary of a Call Girl? ;)
vineri, 12 noiembrie 2010
Fashion and the cold season
Poate unii dintre noi traiesc in locuri calde unde rochiile de vara pot fi purtate all year long, nu e cazul meu. De fiecare data cand vine frigul, imi ia muuult timp pentru a ma adapta. Desi nu credeam, sunt o faptura varateca, imi place soarele, canicula nu prea ma afecteaza precum zice la televizor, imi plac noptile calde si imi place sa pot sa ma imbrac sau nu. Vara toti suntem mai frumosi, e lumina multa, sunt flori. Frigul e deprimant si, orice as purta, nu pot egala senzatia pe care mi-o da o rochie de vara.
Daar, nu capitulam in fata anotimpurilor, ne adaptam lor.
Am o problema cu hainele groase in culori neutre. Toate paltoanele sunt negre sau gri. Pentru adeptii culorilor inchise propun indigoul, sau albastru cerneala, sunt culori frumoase si ni atat de abuzate precum negrul sau cenusiul, in plus, Tom Ford a decretat indigoul ca fiind noul negru whatever that means, but the guy is hot and i`ll take it. Am un palton purple care acum am constatat ca e destul de uzat, but i love it, imi coloreaza ziua si nu e atat de dificil de asortat precum ar crede lumea. Prin asortat nu inteleg ca am si dresuri purple si pantofi si geanta si esarfa, eventual ruj si fard coordonat, doar sa nu clash it cu roz sau cu albastru intens.
Am vazut un palton alb heaven, inca nu mi-am facut curajul sa-l cumpar, i know myself, 5 minutes into wearing it i`d find a spot and spoil the experience.
Cizmele sunt cel mai hot accesoriu si asta nu sta in pret sau in numarul mare de perechi detinute. Niste cizme badass - asta e slabiciunea mea. Am o pereche maro de calarie si o pereche negre clasice pe care le port cel mai des. Mai am niste cizme de vrajitoare cu sireturi si cizme rosii pentru my inner little red ridinghood.
Botinele sunt pe locul secund in topul felbetilor de iarna. Ok, recunosc, I`m a shoeaholic, I`d sell a kidney for the right pair of shoez.
Blana, iubesc animalele, teoretic sunt de acord cu PETA but i couldn`t stop wearing fur. Adevarul e ca nici nu am ajuns pana la a avea un dulap cu blanuri, dar am o caciula de blana alba for my inner J.Lo. and i feel like a princess while wearing it. Iarna, zapada, ninsoarea fac purtatul blanii un deliciu.
Manusile, Karl Lagerfeld - noul meu rolemodel le-a reintrodus. Niciodata nu ne parasisera, dar acum au devenit mai vizibile. Mainile trebuie protejate, e ladylike sa porti manusi, pot ascunde o manichiura nereusita sau alte defecte.
Fularele si esarfele, looove.
SO, people, stop making autumn and winter glum for me, absorbiti intelepciune si purcedeti la treaba.
Daar, nu capitulam in fata anotimpurilor, ne adaptam lor.
Am o problema cu hainele groase in culori neutre. Toate paltoanele sunt negre sau gri. Pentru adeptii culorilor inchise propun indigoul, sau albastru cerneala, sunt culori frumoase si ni atat de abuzate precum negrul sau cenusiul, in plus, Tom Ford a decretat indigoul ca fiind noul negru whatever that means, but the guy is hot and i`ll take it. Am un palton purple care acum am constatat ca e destul de uzat, but i love it, imi coloreaza ziua si nu e atat de dificil de asortat precum ar crede lumea. Prin asortat nu inteleg ca am si dresuri purple si pantofi si geanta si esarfa, eventual ruj si fard coordonat, doar sa nu clash it cu roz sau cu albastru intens.
Am vazut un palton alb heaven, inca nu mi-am facut curajul sa-l cumpar, i know myself, 5 minutes into wearing it i`d find a spot and spoil the experience.
Cizmele sunt cel mai hot accesoriu si asta nu sta in pret sau in numarul mare de perechi detinute. Niste cizme badass - asta e slabiciunea mea. Am o pereche maro de calarie si o pereche negre clasice pe care le port cel mai des. Mai am niste cizme de vrajitoare cu sireturi si cizme rosii pentru my inner little red ridinghood.
Botinele sunt pe locul secund in topul felbetilor de iarna. Ok, recunosc, I`m a shoeaholic, I`d sell a kidney for the right pair of shoez.
Blana, iubesc animalele, teoretic sunt de acord cu PETA but i couldn`t stop wearing fur. Adevarul e ca nici nu am ajuns pana la a avea un dulap cu blanuri, dar am o caciula de blana alba for my inner J.Lo. and i feel like a princess while wearing it. Iarna, zapada, ninsoarea fac purtatul blanii un deliciu.
Manusile, Karl Lagerfeld - noul meu rolemodel le-a reintrodus. Niciodata nu ne parasisera, dar acum au devenit mai vizibile. Mainile trebuie protejate, e ladylike sa porti manusi, pot ascunde o manichiura nereusita sau alte defecte.
Fularele si esarfele, looove.
SO, people, stop making autumn and winter glum for me, absorbiti intelepciune si purcedeti la treaba.
joi, 11 noiembrie 2010
Rochii, zile
Coco Chanel zicea ceva despre rochii, ca o femeie trebuie sa le poarte, ca au rolul, nu de a distrage atentia de la corpul ce-l imbraca, ci de a-l pune in evidenta.
Iubesc rochiile. Am nenumarate, matasoase, pufoase, calduroase, sobre, imbulinate, plutitoare, precum niste imbratisari.
Imi plac si fustele, pantalonii, camasile, dar rochiile au ceva special, sunt decise, si-au ales drumul si il urmeaza, nu sunt dispuse la a face compromisuri.
When in doubt, iau o rochie.
Cand prevad un conflict, iau o rochie.
Particip la o negociere, atuul implicit e o rochie.
Sunt armura mea, imi extrag puterea, nu din par precum samson, ci din rochii.
Spre deosebire de camasi, fuste, pantaloni pe care le iubesc dar in general, nu am o relatie speciala cu nici una, rochiile sunt speciale. Fiecare reprezinta o stare de spirit si se poate potrivi precum o manusa (alt articol vestimentar preferat, merci monsieur Lagerfeld) unei zile.
Am o rochie neagra care imi urmeaza fidela linia la care apelez in momentele business, sobre, cand am nevoie sa inspir incredere.
O rochie gri pare nascuta pe corpul meu.
Rochia mariner scurta channeling Jackie O. pentru coinasseuri.
Rochia rosie pentru frant inimi,
Rochia albastra de matase care se simte ca o mangaiere,
Rochia roz din voal care pluteste pe langa mine facandu-ma sa ma simt goala.
Rochia navy de scolarita.
Rochia cu spatele gol si inflorata.
Rochia neagra din dantela atat de dramatica.
Rochia tricotata maro cu maneci, fara decolteu, pana la genunchi dar care reuseste sa fie atat de provocatoare incat ma face sa rosesc cand imi vad reflexia.
Rochia din matase si voal roz.
Rochia turcoise care imi urmareste fiecare miscare.
And there are more, rochia pentru iubitul meu, rochia pentru a-l face sa ma iubeasca, rochia care demands spotlight, rochia care imi asigura protectie masculina.
Rochiile pot fi definite in relatie cu reactiile pe care le provoaca, rochiile sunt ceva neinteles, complex si care imi depaseste puterea de analiza.
Am incarcat rochiile cu semnificatii diverse.
Rochiile ne subliniaza vulnerabilitatea iar vulnerabilitatea e o moneda de schimb.
Iubesc rochiile. Maine voi purta una.
Iubesc rochiile. Am nenumarate, matasoase, pufoase, calduroase, sobre, imbulinate, plutitoare, precum niste imbratisari.
Imi plac si fustele, pantalonii, camasile, dar rochiile au ceva special, sunt decise, si-au ales drumul si il urmeaza, nu sunt dispuse la a face compromisuri.
When in doubt, iau o rochie.
Cand prevad un conflict, iau o rochie.
Particip la o negociere, atuul implicit e o rochie.
Sunt armura mea, imi extrag puterea, nu din par precum samson, ci din rochii.
Spre deosebire de camasi, fuste, pantaloni pe care le iubesc dar in general, nu am o relatie speciala cu nici una, rochiile sunt speciale. Fiecare reprezinta o stare de spirit si se poate potrivi precum o manusa (alt articol vestimentar preferat, merci monsieur Lagerfeld) unei zile.
Am o rochie neagra care imi urmeaza fidela linia la care apelez in momentele business, sobre, cand am nevoie sa inspir incredere.
O rochie gri pare nascuta pe corpul meu.
Rochia mariner scurta channeling Jackie O. pentru coinasseuri.
Rochia rosie pentru frant inimi,
Rochia albastra de matase care se simte ca o mangaiere,
Rochia roz din voal care pluteste pe langa mine facandu-ma sa ma simt goala.
Rochia navy de scolarita.
Rochia cu spatele gol si inflorata.
Rochia neagra din dantela atat de dramatica.
Rochia tricotata maro cu maneci, fara decolteu, pana la genunchi dar care reuseste sa fie atat de provocatoare incat ma face sa rosesc cand imi vad reflexia.
Rochia din matase si voal roz.
Rochia turcoise care imi urmareste fiecare miscare.
And there are more, rochia pentru iubitul meu, rochia pentru a-l face sa ma iubeasca, rochia care demands spotlight, rochia care imi asigura protectie masculina.
Rochiile pot fi definite in relatie cu reactiile pe care le provoaca, rochiile sunt ceva neinteles, complex si care imi depaseste puterea de analiza.
Am incarcat rochiile cu semnificatii diverse.
Rochiile ne subliniaza vulnerabilitatea iar vulnerabilitatea e o moneda de schimb.
Iubesc rochiile. Maine voi purta una.
sâmbătă, 6 noiembrie 2010
The perfect present for that birghtday of mine
I love presents, I love my birghtday, I love winter, I love the cold.
What I hate is the constant asking of what I would prefer for my birghtday. All day long, friends, relatives, on and on.
So, here it goes:
1. a cylon - if you don`t know what that is, I don`t know you nor do I ever want to.
2. an elefant, just because
3. WWI airplane
4. costume to go with sayd airplane
5. gran piano
6. interbello mansion
7. great big pool to go with mansion
8. furrrr
9. lace
10. pearls
11. diamonds
12. eternal youth
13. pirate ship
14. army of catz
15. great big baldaquin bed
And so I could go on till kingdom come.
I hope I`ve been helpfull.
Ta ta!
What I hate is the constant asking of what I would prefer for my birghtday. All day long, friends, relatives, on and on.
So, here it goes:
1. a cylon - if you don`t know what that is, I don`t know you nor do I ever want to.
2. an elefant, just because
3. WWI airplane
4. costume to go with sayd airplane
5. gran piano
6. interbello mansion
7. great big pool to go with mansion
8. furrrr
9. lace
10. pearls
11. diamonds
12. eternal youth
13. pirate ship
14. army of catz
15. great big baldaquin bed
And so I could go on till kingdom come.
I hope I`ve been helpfull.
Ta ta!
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
