Cel mai mult la tine imi place de mine

Stiu ca sunt intr-o relatie buna doar comparand cum ma simteam inainte cu felul in care ma simt acum.
Punand intr-o balanta defectele mele de dinainte si defectele mele de acum, talerele sunt dezechilibrate.
Am inlocuit emotional eating-ul cu dragostea, toate grijile si nefericirile care ma impovarau si ma impiedicau sa zbor au fost inlocuite cu aripi.
Cosmarurile mele infioratoare care ma trezeau noaptea si ma asteptau in coluri intunecoase si dupa usi intredeschise au fost alungate de bratele lui.

Cred ca asta e dragostea. Cand iti da putere si spatiu sa visezi, nu te apasa precum o tortura medievala rezervata vrajitoarelor.
Evit sa conduc de ceva vreme pentru ca il vad doar pe el, nu semne de circulatie si colegi participanti la trafic.

A doua faza a relatiilor

Stim cu totii prima faza, aia in care danseaza fluturii, slabim, plutim pe norisori, nu avem nevoie de somn, we glow si tot asa. Daca ar continua mai mult de cateva saptamani, am imbatrani prematur si am muri de uzura.
Cati fluturi poti avea in stomac inainte de a face ulcer, after all?

Asa ajungem la adevaratul test al unei relatii. Pentru ca atractia fizica initiala nu poate fi un test, e doar ceva biologic care ne spune ca am produce urmasi acceptabili genetic.
Adevaratul test al unei relatii (ioi ce nume de reality show idiot) e dupa ce trece febra de la inceput, dupa ce iesim din dormitoare, facem patul si tragem draperiile. Ni se mai pare interesant ce are de spus si cand nu vrem sa-l dezgolim aici si acum? Sau vrem doar sa-l sarutam pentru a-l face sa taca?
Problemele lui ni se mai par asa de importante si acum? Sau e doar plictisitor sa ascultam din nou teoria lui despre covoare si diferenta dintre bej si  ou de gasca?

Acum putem sa verificam daca suntem cu adevarat compatibili. Viata e lunga, la 27 de ani e momentul sa ma gandesc la restul ei si daca viitorul e luminos alaturi de el.
Acum e momentul intrebarilor dificile. Oare voi putea trai cu faptul ca el nu e de acord cu mancatul in pat? Ce-i drept nici nu am mai recurs la acest procedeu de cand impartim un pat si cred ca e o evolutie pentru mine.
Daruirea lui putin prea fierbinte catre fitness, sport, alimentatie sanatoasa ma va calca pe nervi in viitorul apropiat? Maybe. Si deja ma gandesc de doua ori inainte sa-mi achizitionez o sacosa cu ciocolata. Dar cred ca si asta e un lucru bun.
No, ce sa-i faci? Ne mai gandim.
Adevarul e ca-l iubesc si, chiar daca nu as vedea micile schimbari ale mele ca pe ceva bun, raman tot mici schimbari acceptabile dar a-l pierde e inacceptabil.

Cred ca asta e intrebarea bottom line. Puse in balanta schimbarile si a-l pierde, ce e mai dificil?
Intrebari grele pentru lunea dimineata, dar frigul si ceata ma fac filozoafa.

Eu si sentimentele manelistice

De ce o mare dragoste exprimata in limba noastra dulce suna manelistic?
De ce it`s a heartache = au inima mea?!
Nu pot sa exprim mila si groaza pe care le simt cand il iubesc fara a imperechea disperare cu doare si cu inimi.

Manelistilor, ne-ati ruinat declaratiile de dragoste!

Noroc cu Sam si cuvintele simple.

Despre bucuriile simple

Cred cu tarie ca bucuria se naste in sufletul omului. Cel putin bucuriile mari.

Mai sunt si fericiri artificiale care ne sunt plantate in inimi de campanii publicitare maiestre. Cred ca apple are veritabili generali de armata perfect capabili sa cucereasca lumea, dar au ales sa o cucereasca in planul marketingului, nu fizic. Ce sa faci cu lumea fizic vorbind? Nu cred ca exista om dotat cu o vaga inteligenta care sa nu se bucure de orice produs apple. Recunosc, un iphone/ipad/mac something mi-ar da fluturi in stomac. Dar nu mai mult de o zi. I bore easily.
La fel o pereche de pantofi sau o geanta fabuloasa, un parfum sub forma de mar (cunoscatorii cunosc), un ruj chanel, si tot asa.

Dar, bucuriile adevarate, perfect capabile de a ne lumina viata cu totul nu doar o zi, vin doar form within.
De exemplu, baiatul meu dragut vine peste rand sa ma viziteze. Il asteptam abia peste o luna dar el, perfect indragostit de mine si perfect in orice privinta, imi face o surpriza.
Il iubesc. Nu cred ca ar putea investi mai bine valoarea biletului decat asa.

On this bombshell, probabil voi pluti pe un nor pana luni ;).
Plutire placuta imi doresc.

Plangeam de neputinta

Cateva ore din viata mi-au fost o prapastie neagra si inghetata. Credeam ca nimic nu mai poate fi salvat si ca niciodata nu voi mai fi intreaga, doar o biata epava lipita cu banda adeziva care incearca disperat sa pastreze aparenta normalitatii.
Nici macar nu stiam ce mi se intampla. Nu prevazusem nimic. Eram precum caprioara in lumina farurilor, putin uimita si paralizata.

Tot ce puteam sa fac era sa plang. Imi curgeau lacrimi mecanic. Nici macar nu le mai observam si nici nu le mai stergeam.

Si ma intrebam de ce plang. Nu rezolvam nimic, nu ma ajuta cu nimic. Ma urateau lacrimile si poate frumusetea ar fi avut o sansa.

Azi am aflat raspunsul.
Asa ca, Iubitule, desi stiu ca tu nu citesti aici, forever hold me tight and never let me go.

Cand feminismul se pleaca in fata inamorarii

Deci ne-am ars sutienele in piata publica, apoi am cumparat altele din dantela de la agent provocateur si victoria`s secret.
Am refuzat sa mai fim vazute ca incubatoare ambulante.
Ne-am cerut drepturile.
Votam.
Ne administram averile si afacerile.
Suntem egale, aproape peste tot pe unde conteaza that is.
Am demonstrat ca putem fi egale si purtand tocuri de 10 cm, unghii lungi si perfect manichiurate at all times, fiind perfect depilate, pensate, hidratate catifelate, parfumate, imbracate mereu, nu doar business si frumos, ci chic.
Ilustram perfect ideea tineretii eterne, sau macar prelungite mult catre 40 de ani.(pentru comentatorii acizi: acri-s strugurii?)

Si totusi, in viata fiecareia dintre noi vine un moment de schimbare radicala.
Toate ne indragostim si vedem goliciunea exisntentei asteia in vitrina, noi ca exponate pentru o lume intreaga careia nu-i pasa deloc.
Si incepem sa ne intrebam daca intradevar fericirea consta in tonifierea perfecta a muschilor fesieri sau in nuanta ideala de blond a suvitelor.
Merita sa lucram 24/7 pentru a atinge un ideal pe care altcineva l-a stabilit pentru noi cand fericirea e mult mai usor de gasit in bratele Lui?
Asa ajunge jobul sa fie doar means to an end.

Mai mult, eu care am decretat ca nu imi doresc copii, stiu si recunosc in mod public ca, daca mi-ar cereo, probabil i-as purta un brotac. Nu stiu ce as face cu el ulterior, dar nu cred ca as putea sa-i refuz un urmas.
Deja am gatit pentru el, am facut curatenie (in mod obisnuit am menajera), i-as calca haine, as spala rufe (le-as pune in masina de spalat that is).
Deja am decis ca ma voi muta oriunde cu el si ma voi adapta fericita pentru ca, vedeti voi doamnelor feministe, am gasit chestia aia rara cand un zambet al lui iti aduce mai multa fericire decat orice altceva.

Concluzia mea personala: dragostea > feminism.

Despre baiatul meu dragut - the sequel

Am avut si eu perioada mea de bad boys, am incercat sa-i imblanzesc, apoi sa-i ranesc si sa-i parasesc. Mi se parea foarte fun. Aveam o tipoligie, imi placeau brunetii, par negru, ochi negri. Le crestea cota in functie de cat de indiferenti pareau. In final, one of them proposed. Needless to say, I`m nod wed.

De fiecare data, dupa un meci mai dur din care ieseam cu blana sifonata de un personaj malefic, ma refugiam in bratele unui balai blajin de a carui fidelitate eram sigura dar pentru care nu simteam nici un dram din valtoarea si pojarul pe care-l trezeau haimanalele.
Paraseam heruvimul broken and abused.

Baiatul meu dragut e blond si are cei mai ametitori ochi pe care i-am vazut vreodata. Nu am fost niciodata mai atrasa de cineva, deci ideea preconceputa cu tipul preferat zboara pe fereastra.

Baiatul meu dragut mi-a spus primul ca ma iubeste, a fost intotdeauna gentil si prevenitor, foarte politicos. Nu m-a lasat sa astept niciodata, imi deschide usile cand ma vede mai neajutorata si ma fereste de gropi, stalpi si alte obstacole. Cateodata ma intreb ce as fi facut in lipsa lui. Are grija de motorizarea mea, ii schimba stergatoarele de parbriz, pune lichid si alte asemenea. Chestii pe care si eu as putea sa le fac si le-as face cu intarzierea-mi caracteristica, dar, he beeing the gentleman he is, ma scuteste de treburi murdare.
Cu toate astea stie cand sa-mi refuze chestii. Stie s-o faca fara sa ma puna in situatii neplacute. Stie sa isi pastreze his balls fara a cadea in ridicolul celor nesiguri pe a lor barbatie.

Desi e mai jun decat mine, stie sa conduca relatia noastra si o face aparent fara efort. Ma face sa ma simt protejata.

Cine ar fi crezut ca sunt alba ca zapada urbana in asteptarea unui print care sa o sarute si sa o apere de vrajitoare rele si pitici urati? Cred ca asta asteptam de fapt toate si cred ca am renunta bucuroase la unele idealuri feministe pentru El, baiatul nostru dragut.

Despre baiatul meu dragut

Sunt indragostita cam de un an, give or take one month.
Retin cele mai ciudate aniversari. Cand mi-a spus prima data ca ma iubeste, cand am dormit prima data unul langa celalalt. Un film super funny de la Comedy Cluj a fost primul film pe care l-am vazut impreuna tinandu-ne de mana si fiind borderline obsceni pentru prima data.

In acest ultim an am uitat cum sa mai exist fara el. Nu imi pot imagina lumea fara el sau, si mai rau, cu el dar un el rece si nesimtitor.

Am uitat de ce se desparte lumea si ma cutremur cand aud despre asemenea evenimente triste.

Brrr, sunt domesticita

Despre tragedii din carti care mi se intampla

Ieri a fost Taming of the shrew, me beeing the shrew.

Despre despartiri

sau cand decizi ca nu se mai poate

Il iubesti, de asta esti acum pe podeaua baii plangand. Au fost vremuri bune, te-a facut atat de fericita si acum iti e foarte teama ca nu vei mai gasi nicaieri sentimentul acela de plutire si de sampanie curgand prin vene. Ti-e teama ca bratele nimanui nu vor mai fi atat de calde si buzele nimanui atat de fierbinti.
Oare cate iubiri perfecte, ideale, noi si stralucitoare poate gasi o fata?
Oare asa au ajuns sa fie casatorite fetele alea frumoase cu plicticosii, burtosii, cheliosii aia?

Dar acum simti ca ti-a inghetat inima-n piept si ca toata lumina lumii a disparut.

Si cand stii ca nu mai merita, chiar daca vei intalni doar plicticosi de acum inainte?

I have no ideea.

This is how i`m feeling for some days now

Despre dragoste

Am auzit zilele trecute o definitie noua pentru mine cel putin. Nu despre inimi care bat la unison si suflete pereche, ci despre faptul ca simptomele dragostei sunt asemanatoare cu cele ale unei boli psihice.
Dragostea ne face sa fim irationali, spunea definitorul, ne indeparteaza de realitate si confera importanta celor mai mici detalii.
Dragostea ne obliga sa privim o poza cu el la nesfarsit si sa descoperim detalii noi ale zambetului iubitului de fiecare data.
Ne verificam mesajele cam o data pe ora sa fim siguri siguri ca nu am pierdut nimic.
Ne bucuram de o atingere a lui mai mult decat de bijuterii sau pantofi.

Dragostea ne schimba personalitatea, e precum medicamentele care ne avertizeaza ca am putea experimenta modificari comportamentale.
Eu cea de acu` un an nu m-as mai recunoaste acum.

ce sa faci cand ai inima zmulsa din piept

stim ca in relatii se mai fac si compromisuri.dar, pentru ca suntem doi indivizi separati nu un soi de hidra legendara, incercam sa ne pastram personalitatile si incetam compromisurile intr-un punct.

well, pentru mine punctul respectiv e my preciouss dignity. daca nenea pe care il iubesc ma trateaza degradant, de exemplu ma lasa sa car sacose in timp ce dansul se plimba cu mainile-n jeb (doar un exemplu nevinovat), spun stop si incep sa analizez. mi se pare corect sa-l intreb despre eveniment, sa-i ascult motivele si argumentele.
dar daca nenea nu doreste sa inteleaga de ce m-am simtit eu atinsa de comportament, strike 2.

si acum, intreb nevinovata, ce as putea alege? pe mine insami sau pe el, sa traiesc hating and despising myself sau fara el?

cat poate rezista o iubire magica reprosurilor marunte?
poti sa iubesti pe cineva si totusi sa-l faci sa se simta mic si insignifiant?

intrebari, intrebari.
zilele urmatoare voi fi fie prea plansa fie prea drogata(prescription meds, don`t get ideeas) pentru a scrie.

Cujetari while on the flu

Pentru ca, yet again, sunt racita bocna vara. Asa ca sed acasa, in varful patului, cu laptopul in my lap si meditez asupra tainelor vietii si ale relatiilor.
Si, pentru ca tot a venit vorba despre relatii, in spiritul discretiei mele binecunoscute cand vine vorba de rufe murdare si public, imi voi expune aici, pe larg noua problema sentimentala for the interne to judge.
Comunic, nu? Chiar daca nu cu persoana direct interesata de situatie, dar scrisul e o forma de comunicare after all.

Problema spinoasa de azi e cand si ce justifica putina neglijare a persoanei "iubite"? Toti avem joburi solicitante, avem facturi de platit si diverse probleme cu familia in fiecare zi, deci astea nu prea justifica ignorarea binevoitoare a iubitului.

Sa ne intelegem, i`m supportive, in limite acceptabile. Il incurajez sa se dezvolte profesional, ascult cu rabdare de inger probleme, pentru ca ma preocupa sincer. Dar nu am aptitudini de martir, nu imi doresc sa ma sacrific pentru el, nu ap personalitatea potrivita pentru a ramane serile acasa sa-l astept sau sa-i pregatesc cina in timp ce el zburda pe campii. Poate sunt prea batrana si independenta pentru a reusi sa pastrez o relatie, poate batranetea si independenta m-au facut rigida, inapta de a ma adapta conditiilor, personalitatilor noi, dar asta e realitatea.
O, da, si cer ca, pentru barbatul pe care-l ridic pe piedestal, sa fiu prima prioritate, poate la egalitate cu el insusi, dar niciodata mai putin.
In situatia in care simt ca se perpetueaza o realitate alternativa in care i`m taken for granted si sunt privita precum o cratita sau o mobila de bucatarie care nu va parasi incinta by it`s own free will, incep sa ma manance talpile. Accept, cum ziceam, ca in situatiile de exceptie, pentru o perioada scurta, sa fiu depasita ca importanta de o catastrofa, but no more.

Si ce facem cand situatia se prelungeste de la 2 zile la o saptamana? Deja devine borderline inacceptabil. Oricat de mare este dragostea, i love myself more.
Poate ar trebui sa-si aminteasca once in a while.

Si, for all the girlz out there, nimeni nu te va pretui mai mult decat o faci tu, poate va declara contrariul, dar realitatea e asta. Daca tu nu iti fixezi un pret, metaforic vorbind, ridicat, nimeni nu iti va face acest favor.

Men in trees

Sa fie clar! Ciocolatei ii plac barbatii. Si ii place ca sunt atat de variati, ca nu e nici un deal all in one. Unul stie sa reinstaleze windows si alte chestii pe laptopul din dotare, altul e piceput la repararea cioco-mobilului, la bibilirea acestuia, la lustruirea fiecarei particici, altul schimba becurile ciudate datatoare de lumina aurie in budoire-ul ciocolatei si ii repara robinetul de la cabina de dus.

Tot asa, sunt unii sofisticati pentru scos in lume, la intalnirile colegilor avocati, altii mai rustici, pentru dus la iarba verde si insarcinati cu focul precum prometeu, altii plimbareti numai buni de tinut de mana prin orase, pe munti si alte locuri, unii inotatori de dus la bazin, mare, ocean, piscina privata.

Sunt unii barbati care sa ne spuna povesti si sa ne incante cu experientele lor, altii care sa ne invete, parinteste, unii carora sa le spunem noi povesti si sa-i rasfatam.
Sunt barbatii buni de dezbracat in public si cei numa` buni de dragalit in particular si de folosit pe post de perna.

Sunt barbatii care ne imping mai departe si cei care ne tin cu ghearele si cu dintii langa ei.

Este cate un barbat pentru fiecare si toti au cel putin cate o calitate redeeming.

Noroc ca il am eu pe cel mai bun dintre ei ;)

Cujetari personale inspirate de vacanta

1. concediul petrecut la bai, la all inclusive, in locuri ciudate adauga 30 de ani varstei biologice a individului. acelasi efect il are si concediul petrecut cu prieteni cu copii if you`re single.

2. refuz sa ma prefac ca nu am avut niciodata contact cu natura. am constatat ca e la mare moda sa gustam mamaliga si sa o consideram un deliciu. surpriza! cu asta am fost hraniti cand eram mici de bunici si e cel mai usor lucru de pregatit. nu e ceva nou si spectaculos. daca ne miram ca inocentii si exclamam de surpriza cand vedem o vaca nu suntem nici mai oraseni, nici aristocrati. sa nu uitam ca ne desparte o generatie de lucratul pamantului cu mainile goale. poate nu mai stim sa sapam, dar tot din opinca ne tragem si sclifoseala asta publica si cu voce tare e penibila.

3. ador sa calatoresc si sunt capabila sa ma entuziasmez inclusiv de drumul cu masinuta mea mica iar, ca bonus, daca e si el pe acolo i`m walking on sunshine.

the ex talk

Sau cum ziceau tipele din sex and the city, when is it time to open the ex files?
Toti le avem, mai multe, mai putine, unele organizate frumos, filed away, altele ravasite si imprastiate peste tot prin prezentul nostru.
De cealalta parte a transeei, suntem o specie masochista, vom vrea sa aflam mai multe informatii despre ex, chipurile pentru a imbunatati relatia actuala, in realitate, pentru a ne alimenta complexele pe care e atat de hip sa ale avem.
"Si ce iti placea tie puiut cel mai mult la ea?" "Parul scumpeteo dar si l-a tuns si apoi si-a pus permanent si l-a vopsit alburiu si a devenit hidos si aspru ca fanul si arata cu 10 ani mai batrana si avea o voce enervanta si abraziva si ma cicalea constant and the sex was not that good". Bineinteles ca creierul nostru feminin se va opri la parul pufulete mic si unsuros. Si apoi ne vom lamenta, parul nostru e subtire si fin (moale si matasos ar spune unii), in nici un caz coama luxurianta pe care ne imaginam c-o poseda matracuca. Si, daca pufarinul isi plimba prea mult mainile pline de sos barbeque prin el, parul nostru se va murdari repede repede parand si mai necajit.
Weee weee, pe fosta o iubea mai mult.
Lasa logica, lasa argumentele rationale, ce daca acum e cu mine si nu a mai vorbit cu balaurita de cel putin un an, poate i-a despartit o drama, poate se iubesc dar dragostea lor e imposibila!, poate au descoperit ca sunt frati si societatea asta cruda i-a despartit. Wee weee, mami mami, da-mi suzeta.

"Si de ce v-ati despartit voi doi, pupazelule panos?" "Ma cicalea constant panusha mea de cucuruz, nu puteam iesi cu baietii nicaieri, era geloasa pe orice femeie care se apropia de mine inclusiv pe propria ei pisica?!?!?! era nesigura si mereu avea nevoie de confirmari." Din asta intelegem ca e comitment phobe si de cate ori avem ceva sa-i spunem sau nu suntem de acord cu el, ne imaginam cum mai incrusteaza-n grinda o cicaleala (de fapt incrustam noi! de ce sa-l lasam pe el, feministele au luptat mult si bine pentru ca noi sa incrustam ce vrem, unde vrem!). Si in curand, in capul nostru sunt muuuulte grinzi cu muuuuulte semne si ne cade parul de stres ca el ne va parasi caci il cicalim constant. Drobul de sare all over again. Devenim paranoice, suferim de mania persecutiei, in fiecare gest al lui vedem o intreaga strategie de a se desparti de noi.
Cine oare ar vrea sa coexiste cu acest balaur?

Deci, stimatele mele colege de gender, ia sa lasam inchise the ex files.

Femeile si bagajele

Cred ca Samsonite-ii sunt undeva intr-un laborator racoros unde-si pun creierele mari si striate la treaba pentru a inventa, pe de o parte cel mai mare troller, pe de alta parte, trollerul capabil sa minimalizeze continutul mare si divers pentru a incapea intr-un potbagaj de dimensiuni acceptabile.

S-o luam altfel. De miercuri, ciocolata pleaca in vacaaanta si acum e complet entangled in chestii preliminare. Coase, spala, calca, face liste, numara si masoara cu privirea potentialul bagaj.
Barbatii nu inteleg de ce noi avem nevoie de 3 perechi de pantaloni, 2 fuste si o rochie pentru o saptamana, sau de ce ne mai trebuie 10 bluzite pentru a asorta la zisele bottom-uri. Lor doar le place sa fim frumoase si delicate, efotul depus intru acest maret tel le e indiferent si-i plictiseste.

Asa ca sunt singura in batalia pentru a gasi costumul perfect de baie, de fapt vreo 3 asa, sandalele gladiator care-mi pun cel mai bine-n evidenta glezna de gazela si fusta rosie care are fosnetul optim si-mi face bronzul sa straluceasca.

In other news, voi lipsi asa 2 saptamani, timp iin care voi urca munti, ma voi scalda-n piscine cristaline, ma voi
bucura de fragi si afine si voi ma voi preface a fi fotograf cel putin talentat.

Si totul va avea cu atat mai mult farmec pentru ca voi fi insotita de el, my bloved one.

Simt nevoia sa-i fac concediului semn din batic ;) si sa-mi flutur fusta catre el sa vina repejor si saltat.

The green eyed monster

Is me!!!
Sunt atat de invidioasa pe toate pupezele care-si au boyfrienzii aproape si probabil ii cicalesc constant si nu ii apreciaza. Poate nici macar nu ii iubesc asa de mult cat il iubesc pe al meu si totusi noi nu putem fi aproape. For now.
Dar mi se pare o irosire groaznica, universul ar trebui sa favorizeze in ordinea intensitatii iubirii.
Imi vreau iubitul .. :(

Tristetea cercelului spart

Cerceii mei preferati au (surpriza!) fluturi. I-am redescoperit azi cand imi reorganizam bijuteriile.
Sunt lungi, au cate un fluture mare argintiu si cate o floare din sidef. Sau aveau.
Intr-o zi ma grabeam sa-l intalnesc pe el si un cercel mi s-a prins in esarfa si a alunecat pe pavaj. I s-a spart floarea din sidef si s-a rupt.
Nu am avut ragaz sa il plang cum as fi facut.
Cred ca e o mica ofranda adusa pentru a multumi universului care mi l-a dat pe el.

Inca pastrez cerceii pentru a nu uita niciodata.