Pentru ca, guess what, sunt intr-o relatie.
Codul bunelor maniere pentru cei aflati in relatii spune limpede si clar ca avem indatorirea de a fi supportive cu partenerul nostru. Codul familiei instituie obligatia ca sotii sa se sustina reciproc moral si material.
Dar, cand dorintele celuilalt, desi l-ar face foarte fericit, ar duce la finele prematur al relatiei, care e calea de urmat?
Il iubesc si, ca o consecinta, vreau sa fie fericit.
Stiu ca nu poate fi fericit urmand the safe way pentru relatia noastra.
Nu sunt dispusa sa sacrific sau sa accept sacrificiul fericirii lui pentru ca asta ar face sigur finele prematur al relatiei.
Nu cred in suflete pereche, chestii predestinate si chestii din sfera asta, dar incep sa cred ca, desi ceva poate parea perfect, desi el te face fericit poate, factori exteriori voua, pot face relatia imposibila.
E atat de dificil sa gasesti tipul perfect, caruia nu ai ce sa-i reprosezi, doar pentru ca, dupa ce constati ca relatia e perfecta, sa afli ca are termen de expirare - dupa toate semnele.
Relationships suck.
duminică, 6 martie 2011
Despre relatii si compromisuri
Etichete:
cronica unei iubiri anuntate,
despartire
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu