sau postare de sezon cu amintiri si melancolie
Priveam eu asa la copiii mergatori la festivitati ieri si ma simteam batrana.
Imi aminteam emotia inceputului, cum intotdeauna, pentru prima zi de scoala, cheltuiam intr-o orgie de shopping toate veniturile adunate vara. Caci muncea ciocolata verile diverse munci necalificate precum impartitul plicurilor, punerea chestiilor in plicuri, introducerea datelor in programe de contabilitate, traduceri, plimbat caini, spalat masini si multe altele din aceasta categorie.
Si, in zgarcenia mea imensa, nu imi cumparam inghetate, nu foloseam fondurile pentru mers la mare sau la strand, gaseam sponsori pentru toate astea, ci strangeam maruntisul ban pe ban.
Iar cand venea racoarea, cand dimineata trebuia sa port pantaloni lungi si seara imi ingheta fundul, ma prindeau ganduri de cheltuire a averii. Si nu in orice fel. Parintii, cumpatati, se asteptau sa-mi satisfac toate nevoile, sa-mi iau cate putin si cate ieftin din toate. Iar eu, ca o catastrofa, alegeam sa-mi iau un ghiozdan decadent (clasa a 9-a am inceput-o cu unul negru din piele care costa o avere) sau o pereche de pantofi (sport) extem de scumpa (clasa a 10-a a demarat cu mine avand in picioruse reeboci editie limitata negri cu ceva auriu), blugi de firma sau haina de piele.
Senzatia aia de i can do anything nu se compara cu nimic. Stiam ca avand itemul norocos, puteam cuceri lumea.
Iar acum, acoperita de chestii scumpe, nu reusesc sa get that back.
Intradevar sunt unele lucruri care nu pot fi cumparate.
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu