Ar fi greu de spus ca sunt chiar certata cu tehnologia, am absolvit cursurile unui liceu de informatica intensiv, am beneficiat de compania unui laptop inca de acu` 10 ani sau mai mult, am acces la internet dintotdeauna, de cand mircul era za shit si internetul era dial-up.
Daca telefoanele mobile ar produce cancer la creier, I shoud have a great shiny tumor, pentru ca palavragesc la mobil de cand au aparut in romania si era doar dialog si cosmorom.
Si acum am un laptop ok si tot ce-i mai trebuie unei fete pe langa casa, dslr, telefoane mobile, sound system, dvd, camera video, imprimante, the works.
Dar urasc sa imi aplec atentia asupra lor si sa le fac compatibile cand se cearta si am contemplat ideea de a arunca un device pe geam si a cumpara altul cand a avut o problemuta de soft.
Cand mi se blocheaza telefonul sau reactioneaza mai greu, il scutur viguros, sa inteleaga ca lumea e rea, viata e dura si sa nu se mai rasfete.
Nu stiu daca are legatura, dar ultima data cand am pus benzina, i did a little raindance pe langa pompa sa mearga mai repede.
Vorbesc cu toate device-urile astea neanimate pentru a le face sa functioneze.
As apela la serviciile unui consilier in relatii pentru a face aparatul foto sa se conecteze la laptop.
Abordez relatiile lor si ale lor cu mine precum niste relatii interumane.
Cu masina am o relatie speciala. Vorbim, suntem o echipa in trafic. Luptam impotriva celor cu Q7-uri, in acceptiune larga. Dar am reusit sa-i fac ceasul sa mearga in sens contrar acelor de ceasornic.
So, should i just give up or should technology adapt to my needs?
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu