vineri, 24 aprilie 2015

aventurile mele de asistenta personala

primul meu job adevarat dupa facultate a fost de asistenta personala a unui nene important. in capacitatea mea de mana lui dreapta, nu va ganditi la prostii, ii pregateam cafeaua, il intampinam zambind si cu stirile zilei povestite pe scurt si intr-un mod comic, ii aminteam de zilele de nastere a persoanelor importante din viata lui si le cumparam cadouri, flori, atentii, le scriam felicitari, cautam si testam noi locuri pentru ca seful meu si prietenii lui sa iasa in oras, ii pregateam intalnirile de afaceri, ii binedispuneam partenerii cu glume de prost gust sau ii fragezeam cu pisiceli inocente, le serveam cafelute, apici, fructisoare, ciocolatele si ce le mai poftea sufletelul, totul purtand un outfit feminin-dezarmant cu un subtext foarte fin de pisica.

la un moment dat un preot - administrator/asociat unic al unui srl vine si vrea sa incheiem un contract de colaborare. seful meu ocupat, plictisit dar politicos nu vrea sa-l lase pe dom parinte sa se simta neimportant si, doamn`feri, sa se puna rau cu divinitatea asa ca ma instruieste sa-l intretin cam 45 de minute pana isi termina el urgentele. asa ca, asistenta in fusta si tocuri ia popa cu barba, perciuni si toate cele cuvenite si il instaleaza in sala de conferinta unde ii prezinta un platou de fructe, un suc natural si o apa, sa nu se dezhidrateze fata bisericeasca de la asteptare. si asa am aflat ca operatorul portii spre mantuire avea 9 copii, ca nevasta ii decedase (dupa 9 copii nici nu ma miram si simteam cum partile feminine mi se revolta), ca unul dintre copii avea gripa (note to self - dezinfecteaza toate ustensilele ca nu vrem epidemie si tu esti prima victima oricum) si ca viata e greu, renumeratia e mica.

noroc cu superstitia, ma scuzati, credinta romaneasca ca altfel ramaneau aia 9 copii fara bemeveuri cu baterii dupa cat de priceput parea patrafirosexualul nostru la cele lumesti.

sfaturi pentru iubitul meu de oricand

- daca ai temeri, poate ca sunt justificate,
- te iubesc si vreau sa ma iubesti dar asta nu e o garantie pentru fericire,
- nu vreau sa te ranesc,
- sunt pround imperfecta, am fost ranita si duc toate cicatricele cu mine,
- mi-e teama, ma simt ca un animal hartuit si cateodata reactionez irational,

tot ce vreau e sa fiu in siguranta in bratele tale, sa imi oferi stabilitatea si calmul pe care nu le-am avut, dar ceva de mult uitat imi trezeste dorinta de a fugi departe, departe pentru ca dragostea inseamna durere iubitul meu.

despre copilul meu trist

cateodata, iubitule, din lacul adanc si stralucitor care sunt eu, mai urca la suprafata tristeti vechi, de cand eram prea inocenta pentru a ma consola singura si nu, nu era nimeni care sa ma consoleze. asa ca sunt trista. fara motiv aparent si tu te sperii, te invinovatesti, cauti motive rationale, nu le gasesti, ma privesti si suferi.
nu e vina ta, nu e vina mea, dar in sufletul meu e un copil trist care plange intr-un colt si pe care cineva va trebui sa-l ia in brate si sa-l consoleze.