despre copilul meu trist

cateodata, iubitule, din lacul adanc si stralucitor care sunt eu, mai urca la suprafata tristeti vechi, de cand eram prea inocenta pentru a ma consola singura si nu, nu era nimeni care sa ma consoleze. asa ca sunt trista. fara motiv aparent si tu te sperii, te invinovatesti, cauti motive rationale, nu le gasesti, ma privesti si suferi.
nu e vina ta, nu e vina mea, dar in sufletul meu e un copil trist care plange intr-un colt si pe care cineva va trebui sa-l ia in brate si sa-l consoleze.