Nu a unui premiu oscar, probabil a postului de preşedinte al European Union (mai multe despre acest subiect altădată).
Aş purta o rochie, nu neagră, probabil navy(cerneală, gri petrol), până la genunchi, pantofi crem, eşarfă auriu pal. Aş avea părul uşor roşcat(teracotta), unghiile crem pal şi pedichiura roşie.
Aş fi puţin emoţionată.
Mulţumesc celor care m-au ales şi celor care m-au susţinut.
Mulţumesc părinţilor care m-au învăţat să fiu independentă.
Mulţumesc profesorului meu de matematică din liceu care m-a învăţat că drumul e împănat cu obstacole şi cum să le depăşesc.
Mulţumesc profesorilor din facultate care m-au învăţat că examenele nu sunt făcute pentru a fi luate de toţi.
Recunosc că m-am gândit mult la asta, and now it's out there.
duminică, 15 august 2010
Discursul meu de acceptare
Etichete:
dreams,
femei zapacite
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu