toti suntem datori sa ne tratam bolile psihice

- poate ca boli psihice e mult spus,

- e suficient si daca le recunoastem,

- aici ma includ si pe mine.

Umbland pe strada vazandu-mi de treburi nu pot sa nu ma intreb cati dintre colegii mei umblatori sunt ok, cati sunt ravasiti, sufera, se cred nedreptatiti, au uitat cine/ce sunt si tot asa.

Tanti de 30+ de ani care arata generic, are cam 20 de kile in plus, par tuns a la comandant SS de lagar, blugi, tricou si arata asexual. Are doi copii, sot, credite, plase cu cartofi si tot ce stie ea ca ar trebui sa isi doreasca. Isi hraneste copiii, le ofera un adapost si atat. Merge la serviciu, la piata, ca un automat facand ce i s-a spus ca trebuie. Ma intreb daca exista vre-un firicel ramas din ce era ea, ce isi dorea, fericire, emotii, orice.

Adolescentul care se uita in gol si asculta ceva la casti, incearca sa evite realitatea, sa isi construiasca un spatiu doar al lui, macar la el in cap pentru ca nu poate controla nimic altceva si e inspaimantator. Lumea exterioara doare prea tare si cateodata se raneste doar pentru a uita de durerea aia si de a simti altceva.

Functionara de la primarie care inca se crede un mic tiran dar nu intelege de ce i se reaminteste periodic ca nu are nici un fel de autoritate. Langa biroul ei a fost montat un buton prin care oamenii care stau la coada sa isi exprime nivelul de satisfactie in ceea ce priveste serviciile ei. I-au scazut salariul si o ameninta cu concedierea. Crede ca cineva o sapa, poate curva aia de la contabilitate. Sigur e cineva impotriva ei. Nu se poate asa ceva. Vede ea cum se uita unii si altii la ea ca si cum ar vrea sa-i faca rau. Vecinii, vanzatoarea de la magazin, sefa ei, colegele. Toti o invidiaza si toti i-au facut-o. Stie ea. De fapt, ea stie tot.

Sotul functionarei de la primarie care e de fapt un costum gol gri, cu o camasa galbuie cu maneca scurta si care lucreaza intr-un serviciu al primariei obtinut de sotie pentru ca el nu e in stare de nimic - cuvintele ei. Nu si-a mai exprimat o opinie de zeci de ani, de fapt a ajuns la concluzia ca nici nu mai are rost sa aiba pareri. El tace, are ochii indreptati spre ce se intampla, dar nu inregistreaza nimic. Face ce i se spune. Nu stie cine e, ce isi doreste, ce isi dorea sau orice altceva.

Doamna Lenuta - sefa biroului de la cartea funciara, un hipopotam de 50+ de ani, machiat, purtand cateva kile de metal auriu, parfumat cu ceva dulce si imbracat colorat. Are parul rosu si oarecum cret. Degetele ii sunt ca o coca crescuta bine pe langa inele. Unghii rosii cu sclipici. E pe post de cand s-a infiintat biroul si le stie pe toate, cel mai bine, nu conteaza ca s-au mai schimbat lucrurile. Nu crede in calculatoare si in antibiotice. Crede ca deodorantul produce cancer si ca ceaiul de musetel vindeca cancerul. Se baga in viata ta calcand totul in picioare si iti pune la indoiala sanatatea psihica pentru ca nu accepti adevarul absolut. Pe care ti-l zice ea. Apoi se mira ca e singura, ca nu o suna copiii, ca a crescut asemenea specimene nerecunoscatoare.

Laba in cerc a nefericirii noastre se plimba pe strada oarba si surda.

astazi despre sex

- i really enjoy medium size,

- it starts even before we start taking our clothes off,

- ot does not have to take forever, after 20 minutes i get bored as fuck (pun intended),

- whatever you think, sex is about domination either you use whips and chains or not, i like having you - a grown man, on your metaphorical knees in front of me worshiping at the majestic pussy temple.

descrierea mea onesta

o introvertita care se preface de prea mult timp ca e extrovertita doar pentru a fi lasata in pace de lume. imi place prea mult sa citesc si sa port conversatii cu mine insami - pentru ca ma prefer pe mine tuturor celorlalti posibili interlocutori.

multi sunt admisi la suprafata, in zona usor maniacala de pixy dream girl unde acadelele sunt colorate, unicornii zburda si totul e posibil.

putinii oameni care sunt primiti in micul meu univers inchis sunt cercetati si trecuti printr-un proces indelungat, care poate dura un an. ask my blonde curly one.

nu e nimic personal, doar ca sunt constienta de sensibilitatile pe care le am si de consecintele incalcarii acelor sensibilitati.

ma maturizez

sunt un adult incepator, mi-am dat seama. sunt ca un pui de pasare care se clatina pe picioare si pare beat, dar chel si in forma de om adult. ma agit fara succes sa-mi cumpar electrocasnice, aproape am energie electrica in apartament si sunt la un pas de a incheia contract cu atotputernicul furnizor de gaze (har har) naturale.

am decis sa fiu adult si in viata personala. am fcut curat, merg la psiholog sa-mi identific rahaturile, chestii... incerc sa renunt la alcool.

dar tocmai am realizat ce imi doresc. pentru prima data visez la mine - baba alaturi de un mos pe care sa il cunosc asa de bine si sa ma enerveze, eu sa-l enervez si sa ne intelegem, sa ne certam ca surzii, sa ne impacam ca chiorii si sa simt acelasi lucru peste 100 de ani ca si acum.

about needs and wants

cred ca alcoolismul sau orice alta dependenta de substante este, in esenta, about needs and wants.
daca vrei alcool din orice motiv, e ok.
daca ai nevoie de alcool, e de rau.

eu am nevoie cateodata de substante pentru a cobora in zonele mele intunecate unde colcaie amintiri si sentimente negate, izolate, tinute in seiful meu personal pentru ca de acolo vin reactiile mele irationale si nu mai cred in negare ci cred in confruntarea demonilor personali.

iar demonii mei personali locuiesc in interiorul meu, in locul unde nu am curajul sa ma uit fara alcool.

deci, sunt sau nu sunt bolnava de alcoolism?

something akeen a cv

past
1. cea mai importanta calitate: iubita te doata lumea,

2. cel mai mare defect: alieneaza oamenii pe care ii iubeste pentru ca vrea sa fie iubita de toata lumea.

present
1. calitate: inteligenta,

2. defect: depresia profunda si nepieritoare care vine odata cu inteligenta.

viitor
1. calitate - intuitie vecina cu prescienta,

2. defect - plictiseala vecina cu moartea din cauza ca nimic nu o mai surprinde.

because i`m the grandaughter of a which and i can see the future and my blood is magic.

despre dragoste, suflete pereche si tristete

dragostea este singurul adevarat drog care este si cu adevarat legal. zic ca e drog pentru ca ne impinge sa facem prostii si greseli dureroase, din momentul in care incepe sa se materializeze in sufletul meu, stiu ca o sa ma trezesc flat down on my knees crying intr-o dimineata cu inima cioburi, sufletul fasii si fara nici un strop de dorinta de viata. dar totusi nu o inabus in fasa, o invit inauntru si ma bucur de ea, o ispitesc sa vina, ii creez conditii favorabile, sa creasca, sa imi acopere constiinta si sa ma poarte undeva departe.

nu stiu daca cred in suflete pereche asa cum sunt ele definite de literatura, adica doar unul care sa iti aduca universul la buza perfectiunii, ci cred ca sunt oameni care ma inteleg, care rezoneaza cu umorul meu de autobaza si cu personalitatea mea instabila, carora dorinta mea de a fugi le starneste imaginatia si care nu ma vad ca pe un inconvenient sau o jucarie stricata care trebuie reparata. cred ca sufletele astea pereche apar foarte rar, trebuie gasite in stadiul ideal al evolutiei lor care sa echilibreze evolutia mea, e un adevarat complex de factori aici. cred ca e cel mai dureros sa gasesti o astfel de persoana pentru ca viata sa va desparta. cred ca sufletul meu sufera deja pentru tot ce s-a intamplat si ce se va intampla.

dragostea inseamna tristete pentru tot ce a fost si ce ar fi putut sa fie, ma pune in fata adevarului ca universului nu ii pasa de mine si de nevoile, dorintele, fantasmele mele si ca vointa mea nu e semnificativa. dragostea este echivalenta mortii sufletului prin 1000 de taieturi.