Despre mine

Cluj-napoca
life in the chocolate lane

sâmbătă, 21 aprilie 2012

duminică, 8 aprilie 2012

Toti suntem reponsabili

Vine momentul ala in care tot ce vrem e sa ne plangem de mila, cu public numeros, ca altfel nu e interesant, jucand teatru, turnandu-ne cenusa-n cap, sfasiindu-ne hainele, aratand cu degetul faptuitorii.
Dar problema e ca, la o analiza mai atenta, nu prea exista raport de cauzalitate intre nesimtirea unora si nefericirea noastra. Da, femeia aia e cam nebuna, dar asta-i problema ei. Faptul ca tu stai langa ea si te oferi ca victima de cate ori o apuca istericalele, asta e motivul real al nefericirii tale. Admit it and do something about it.
Da, esti obosit rupt. Da, faci greseli din cauza asta. Dar e doar vina ta. Nimeni nu te-a inlantuit cu o ghiulea de picior si te-a trimis in mina pentru a sapa galerii. Esti obosit, ia-ti un concediu, nu te sacrifica pe tarla pana cazi lat. Daca o faci, nimeni nu-ti datoreaza nimic, e alegerea ta personala, suporta consecintele.

Din aceeasi categorie: daca iei credite trebuie sa le platesti, surpriza, cu dobanzi si comisioane.
Daca soferesti cu viteza prea mare, s-ar putea sa ai un accident si nu sunt drumurile de vina sau statul roman, ci tu insuti.
Daca arunci gunoaie peste tot, doar tu esti vinovat pentru gunoiul in care traim.
Daca parchezi aiurea, nu te mai vaieta ca o fac si altii si doar tu esti responsabil pentru baietii draguti care-ti vor ridica masina.

sâmbătă, 7 aprilie 2012

Rad cand sunt fericita

In ultima vreme, adica de cand s-a dezghetat vremea, simt ca sunt lenta. Patzasti. Pe lentoarea asta dau vina pentru acest poetic/siropos titlu.

Rad cand sunt fericita, nu de tine. M-ai facut fericita. Chiar daca pentru cateva ore.
Imi place vinul rosu sec.
Azi, facandu-mi ordine printre bijuterii, am gasit piatra. Este doar una.
Ma gandesc fara motiv la manusi de piele galbene si le zambesc pe strada domnilor care poarta barba.
Mi-e dor de un soi de politete desueta scoborata din trasuri.

miercuri, 28 martie 2012

This is no game of kiss and tell

Tot ce vreau sa spun e ca sambata am fost fericita. Pentru cateva ore soarele a stralucit, brize dulci si caldute mi-au zvanturat usurel pletele, m-am plimbat, am vazut rate pe somes, caini la plimbare pe care i-am tras de cozi.
De ce a trage (usor) caini de cozi ma face fericita, i`ll never know. Si de nasuri... Si ei nu se opun, poate putin de forma, ca fata mare .. dar divaghez.

Vreau sa-mi iau kindle. Nu inteleg de ce nu se fac kindle-uri verzi.
Citesc carti, am mai citit una zilele astea.
Abia astept sa ma duc in vizita la bucuresti la cineva iar apoi sa ma mut pe plaiurile miticene.

Vreau sa primesc un buchet mare mare de narcise de oricare. Oricine mi-ar repara laptopul/da narcise/ gasi un kindle verde zilele astea ar dobandi capital nelimitat de apreciere din partea mea. Asta-i un apropo la multimile (girls and boys) care-mi jura credinta si afectiune. Faceti ceva bre ardelenilor nu shedeti si asteptati sa vina primavara si sa va transformati in fiinte interesante (this`ll never happen). Asta-i motivul pentru care vreau sa ma mut din aceasta nefericita regiune geografica, pana acum, un bucurestean m-ar fi cucerit sau ar fi trecut mai departe, nu ar fi tot suspinat in van.

Dar divaghez. Si am scris toate astea fredonandu-mi "this is no game of kiss and tell" pentru a realiza ca titlul e "waiting for the summer" adica ce fac eu acum...

luni, 26 martie 2012

Wah! Wah! sau My life sucks - semne si remedii

No, pe langa faptul ca am dobandit o boala specifica anumitor vicii placute desi eu sunt abstinenta de cateva luni, mai multe decat mi-ar placea sa recunosc. Iau antibiotice datorita numitei boli. Am constatat ca am depus 3 kilograme si ma simt precum o briosa cu budinca de vanilie (deci abstinenta s-ar putea prelungi).

SI mi s-a stricat laptopul! Cavalerul meu in armura stralucitoare, barbatul care mi-a fost mereu alaturi. Gone ...

ZIlele urmatoare ma duc cu el la medic. Pana atunci, doar smartphone si desktopul de la birou. Sad, sad me..

Am citit 3 carti in 5 zile si socializez din plin (cu oameni reali, verbal, vazandu-mi interlocutorii)... patzasti.