Despre frumusete si amy winehouse

Faptul ca eu cred ca traim intr-o societate disfunctionala nu cred ca mai e o surpriza pentru tine, jurnalul meu fidel. Acum ca ne-am rezolvat unele probleme urgente, cum ar fi mancarea si ciuma bubonica ne lasa timp liber pentru a medita asupra altora si a ne crea unele noi si interesante.
Suntem obsedati de cumparat chestii inutile si de cum aratam.
Daca ne-ar ameninta moartea lenta si dureroasa ori de cate ori ne zgariem nu cred ca am avea timp si disponibilitate intelectuala sa ne preocupe obsesiv orice fir de par suplimentar. Doar zic.

Dar, pentru ca din nefericire inca ducem aceasta existenta in puf si eu ma integrez cu succes in aceasta societate, sunt si eu obsedata de ce se numeste frumusete.
Cand eram la gradi eram convinsa ca printesele din povesti, caci nu exista disney pe vremea aia aici, sunt ilustrarea acestei notiuni, ca frumusetea inseamna o tiara, par blond si ochi albastri. Iar eu, ratusca cea urata, eram satena cu ochi caprui. Am suferit enorm. Peste 20 de ani am devenit blonda chimic apoi mi-am redobandit uzul ratiunii si am revenit la saten.
In scoala generala, in clasa I to be exact, eram convinsa ca frumusetea e reprezentata de pompoanele albe dantelate pe care le purtau unele colege in par. Mama mea, despre care credeam in secret ca e mama vitrega a albei ca zapada, refuza cu cruzime sa-mi aplice semnul frumusetii spunand ca e ridicol. Am suferit needless to say si acum compensez purtand palarii si accesorii de par ciudate.
Apoi am vazut un costum la mare. Poate era de baie, dar eu l-as fi purtat in fiecare zi. Era cu roz, portocaliu, galben si negru si multe multe fodre. Era compus dintr-un sutien si o fusta minuscule, care nu acopereau nimic. Parintii mei tiranici au refuzat achizitionarea ansamblului, asezandu-se intre mine si fashion pentru prima data. Am plans.
Parul lung, extrem de lung a devenit urmatorul meu ideal. Pacat ca imi placea asa de mult la cuafor.
Trupul subtire m-a pasionat foarte mult timp, obsesie pe care am abandonat-o cu greu.

Karolina Kurkova m-a obsedat. Inca nu mi-a trecut.

Concluzia e ca suntem setate sa ne impiedicam in prostioare, sa ne dorim foarte mult ce nu putem avea si sa vedem un ogre in oglinda. Uitam ca suntem femei si ca niciodata un tip nu va scoate o lupa imensa din buzunar la prima intalnire pentru a ne inspecta critic fiecare por (daca nimeriti un astfel de exemplar, sunati la 112! trebuie spitalizat. apoi run as fast as you can, urmatoarea chestie pe care o poate scoate ar fi un bisturiu). Nu suntem din plastic si ar fi imposibil sa atingem perfectiunea.
In plus, toate gagicile din reviste si filme sunt dichisite si luminate si filmate in cele mai favorabile feluri. Foarte rar se intampla ca viata sa ne faca acest favor special. E nedrept sa ne judecam comparandu-ne cu ceva care nici macar nu exista in realitate.
Fara a crede ca sunt frumoasa, candva, in timpul adolescentei mele tumultoase, am ajuns sa ma plac.
Sunt foarte putini oameni cu adevarat frumosi. Care se trezesc dimineata si sunt mindblowing. Care nu au nevoie de retusari de nici un fel, perfectiuni ambulante.
De multe ori, frumusetile celebrate, inclusiv cele de la hollywood, nu mi se par satisfacatoare pur estetic. Tipele sunt prea cabaline, prea osoase, au fetele prea supte. Poate au picioarele lungi si trupuri mladii, dar si fata e parte din ansamblu.

Si am inceput sa ma intreb, daca as fi barbat, ce fel de femei mi-ar placea. Asa ajungem la amy winehouse care nu a fost frumoasa by any standard dar care a fost interesanta si unica. Daca as fi barbat, mi-ar fi placut ciudatele, tipele interesante care par sa aiba ceva de spus, nu cele pe care societatea le-a transformat in obiecte de decor (indoielnic). Asa cum imi plac hainele, cartile, picturile, imaginile care ma fac sa gandesc si sa-mi imaginez, mi-ar placea o femeie a carei infatisare sa-mi spuna ceva, orice, si nu o budinca de vanilie.

Am uitat cine spunea ca o femeie cu adevarat frumoasa trebuie sa fie cu adevarat urata, poate coco chanel, dar sunt in complet acord.

Ce as face daca 1. as trai in vremuri de razboi

Suntem atat de obisnuiti cu civilizatia. Ne vaietam despre gropi, despre praf, daca internetul god forbid se poticneste. Dar ce am face daca am fi lipsiti de toate astea si de multe altele, daca viata umana, care acum e pretuita si aparata ca nimic altceva, nu ar mai avea nici o valoare?

Sa zicem ca toata criza asta degenereaza intr-un razboi, ca maretele forte armate romane engage the enemy, poate luptele glorioase nu se vor desfasura la Cluuuuj, dar existenta noastra molcoma va avea de suferit.
De exemplu, no more food for us, cine va mai avea nevoie de avocati? in ce stare va fi manichiura mea? voi mai avea lac de unghii? dar crema de fata? coafeza mea va mai fi disponibila pentru a-mi aduce parul la perfectiune?

Deci, cu pielea uscata si nemachiata, cu unghiile naturale si parul lung, ciocolata s-ar zbate in lipsuri. Cine stie, poate ar ramane la oras, ciocolata urbana. Poate ar lucra pentru o institutie a statului, poate nu ar fi asa de rau. Poate am ajunge doar sa ne reevaluam nevoile, poate am supravietui.
Poate rudele si prietenii nostri nu ar muri in bombardamente, din cauza lipselor sau ucisi de inamic.
Poate nu am avea cosmaruri in fiecare noapte despre cum ar fi sa fim arsi de vii.

Sunt mai putin optimista azi. I blame the weather. Bear with me.

My worst fear

Citeam undeva despre curaj, ca nu esti curajos cand nu simti teama, atunci esti doar inconstient, cei curajosi depasesc frica.
Sunt o fricoasa.
Mi-e teama de viitor, de ce nu pot controla, beeing a control freak, si sunt tare multe chestii pe care nu le pot controla, mi-e teama ca poate nu ma va mai iubi.

Ma intrebam care ar fi frica pe care nu as putea s-o depasesc. Am ridicat o soparla, am strivit paianjeni mari si infricosatori, am sarit in apa, am inotat in rauri, am pus mana pe broaste, am prins fluturi, am bandajat rani si am oprit sangerari. Am umblat pe poduri subrede, inguste si la inaltimi mari. M-am intalnit cu un quasi-necunoscut pe care l-am adus acasa si am petrecut cateva zile doar cu el. I`ve raced cars pe drumuri neamenajate.
Mi-ar fi teama sa fac bunjee jumping, dar cred ca mi-as depasi-o.
Stiu ca pot supravietui chiar daca se intampla catastrofa si el nu ma mai iubeste.

Nu mi-e teama de intuneric.

Cred ca singura mea frica veritabila e de ce e inside me, de abisul care salasuieste in fiecare dintre noi si in care mi-e teama sa ma uit si doar cu coada ochiului, din care ies monstri adevarati, nu cei caraghiosi prezentati la televizor.

Cujetari personale inspirate de vacanta

1. concediul petrecut la bai, la all inclusive, in locuri ciudate adauga 30 de ani varstei biologice a individului. acelasi efect il are si concediul petrecut cu prieteni cu copii if you`re single.

2. refuz sa ma prefac ca nu am avut niciodata contact cu natura. am constatat ca e la mare moda sa gustam mamaliga si sa o consideram un deliciu. surpriza! cu asta am fost hraniti cand eram mici de bunici si e cel mai usor lucru de pregatit. nu e ceva nou si spectaculos. daca ne miram ca inocentii si exclamam de surpriza cand vedem o vaca nu suntem nici mai oraseni, nici aristocrati. sa nu uitam ca ne desparte o generatie de lucratul pamantului cu mainile goale. poate nu mai stim sa sapam, dar tot din opinca ne tragem si sclifoseala asta publica si cu voce tare e penibila.

3. ador sa calatoresc si sunt capabila sa ma entuziasmez inclusiv de drumul cu masinuta mea mica iar, ca bonus, daca e si el pe acolo i`m walking on sunshine.

Plec in vacanta

La munte cu iubitul meu.
Nu voi face nimic constructiv, voi bea vin rosu, ma voi lasa sarutata mult si bine.

ta-ta!

Daca ai sti ca mai ai o zi de trait?

Sunt curioasa ce am face?
Chestii negative si naspa pe care ni le-am imaginat toata viata? I-am spune sefului exact cat de porc/idiot/insipid/drona este? I-am spune acriturii care-si petrece viata imprastiind nefericire ca sigur un dildo sanatos sau, mai bine, un gras transpirat si gol deasupra ei ar indulci-o considerabil? I-am spune jumatatii cicalitoare ca gata?

Am gasi puterea sa trecem peste toate rautatile pe care le-am inghitit din diplomatie? Am fi capabili sa ne bucuram de soare, de caldura, sa cat suntem de bronzati si frumosi?

Eu cred ca m-as imbraca fabulos. As petrece o ora la mall alegand outfitul ideal, o rochie din matase de la un magazin mic pe care-l ador, eventual cu buline. Niste sandale comode si frumos colorate de la alt magazin pe care-l ador. M-as parfuma copios si gratuit la sephora cu ceva de la guerlain sau lolita lempika. Si as purcede.
As bea o limonada rece. Apoi vin rosu, cause i`m an alcoholic at heart.
Apoi as povesti cu oamenii care-mi sunt dragi, fie face to face, fie la telefon. Dupa cateva ore de barfa, as alege cel mai super costum de baie si as merge la piscina.
Dupa ce mi-as inota toti demonii, m-as intoarce acasa si mi-as scrie scrisoarea de adio, also known as "sfaturile ciocolatei pentru urmasii ei" si un testament elaborat prin care as gasi case bune tuturor hainelor mele iubite si bijuteriilor.

As vrea sa fiu ingropata in noua rochie.

the ex talk

Sau cum ziceau tipele din sex and the city, when is it time to open the ex files?
Toti le avem, mai multe, mai putine, unele organizate frumos, filed away, altele ravasite si imprastiate peste tot prin prezentul nostru.
De cealalta parte a transeei, suntem o specie masochista, vom vrea sa aflam mai multe informatii despre ex, chipurile pentru a imbunatati relatia actuala, in realitate, pentru a ne alimenta complexele pe care e atat de hip sa ale avem.
"Si ce iti placea tie puiut cel mai mult la ea?" "Parul scumpeteo dar si l-a tuns si apoi si-a pus permanent si l-a vopsit alburiu si a devenit hidos si aspru ca fanul si arata cu 10 ani mai batrana si avea o voce enervanta si abraziva si ma cicalea constant and the sex was not that good". Bineinteles ca creierul nostru feminin se va opri la parul pufulete mic si unsuros. Si apoi ne vom lamenta, parul nostru e subtire si fin (moale si matasos ar spune unii), in nici un caz coama luxurianta pe care ne imaginam c-o poseda matracuca. Si, daca pufarinul isi plimba prea mult mainile pline de sos barbeque prin el, parul nostru se va murdari repede repede parand si mai necajit.
Weee weee, pe fosta o iubea mai mult.
Lasa logica, lasa argumentele rationale, ce daca acum e cu mine si nu a mai vorbit cu balaurita de cel putin un an, poate i-a despartit o drama, poate se iubesc dar dragostea lor e imposibila!, poate au descoperit ca sunt frati si societatea asta cruda i-a despartit. Wee weee, mami mami, da-mi suzeta.

"Si de ce v-ati despartit voi doi, pupazelule panos?" "Ma cicalea constant panusha mea de cucuruz, nu puteam iesi cu baietii nicaieri, era geloasa pe orice femeie care se apropia de mine inclusiv pe propria ei pisica?!?!?! era nesigura si mereu avea nevoie de confirmari." Din asta intelegem ca e comitment phobe si de cate ori avem ceva sa-i spunem sau nu suntem de acord cu el, ne imaginam cum mai incrusteaza-n grinda o cicaleala (de fapt incrustam noi! de ce sa-l lasam pe el, feministele au luptat mult si bine pentru ca noi sa incrustam ce vrem, unde vrem!). Si in curand, in capul nostru sunt muuuulte grinzi cu muuuuulte semne si ne cade parul de stres ca el ne va parasi caci il cicalim constant. Drobul de sare all over again. Devenim paranoice, suferim de mania persecutiei, in fiecare gest al lui vedem o intreaga strategie de a se desparti de noi.
Cine oare ar vrea sa coexiste cu acest balaur?

Deci, stimatele mele colege de gender, ia sa lasam inchise the ex files.