Cujetari produse de calatoria cu mijlocul de transport in comun

1. de ce femeile la o anumita varsta se ingrasa enorm? Azi venea asa ceva catre mine si a intunecat lumina si asa putina.

2.am constata azi ca oamenii din statia de autobus se cunosc. Cred ca e o fratie criminala, o organizatie secreta of crime, e echivalentul franc-masoneriei.

3. nu e de mirare ca in autobus m-am simtit urmarita.

All hail me!

Lawyer fashion

Sau ce trebuie sa porti pentru a parea serios, demn de incredere si, in acelasi timp, sub 50 de ani.
Pentru ca nu vreau sa am freza pompon clasica a doamnelor trecute de o anumita varsta.
Si pentru ca nu imi doresc ca uniforma mea sa devina costumasul mult-blamat.

De fapt nedumerirea mea e cum sa trec de la vestimentatia mea obisnuita cu accente creative la ceva serios, care inspira oamenilor credinta ca le pot castiga bataliile juridice.
Stim cu totii ca prima impresie conteaza si ca are foarte putina importanta valoarea intelectuala a interlocutorului daca parul acestuia e roz bombon sau purple rain.
Avem imaginea avocatului de succes, sau a bancherului, a contabilului si nu putem accepta, sau ne vine foarte greu s-o facem, ca cineva care nu se incadreaza in tipar si nu e nici macar in zona adiacenta tiparului ar putea sa fie bun la ceea ce face.

Aici e problema mea, cum pot impaca latura avocateasca care trebuie sa fie sobra cu latura creativa care vrea sa se manifeste.

Bineinteles ca nu-mi voi vopsi parul roz si unghiile albastru ca cerneala. Nici nu-mi voi coafa parul in spini precum un arici.
Nu am piercing-uri in zone vizibile si neacceptate social, idem tatuaje. Imi limitez bijuteriile la un lant/brosa, un inel si, daca lantul/brosa nu sunt over the top, cercei.
Port ochelari si recunosc ca ma fac sa par mai desteapta.
Dar ma gandeam cu regret azi ca nu voi putea purta la birou o rochie liliac clasica, nedecoltata, dar care nu are manecute si e din in - erezie.
Inul, pentru necunoscatori, nu e recomandat profesiei juridice.

O alta intrebare care nu-mi da pace este daca pantofii peep-toe pot fi purtati cu succes de un avocat. Sunt dispusa sa am o pereche de pantofi clasici in care sa ma schimb pentru prezenta in instanta. Dar oare clientii vor arunca o privire pedichiurii mele - pe care sunt dispusa s-o vopsesc bej pentru aceasta ocazie, si vor fugi inspaimantati de atata libertinaj vestimentar?

Am adoptat stilul preppy. Eu sunt cea care poarta camasa sub pulover sau vesta asortata cu pantaloni sau fusta - depinzand foarte mult de vreme.
Pastrez manichiura crem/roz/frenchy si parul simplu lasat liber sau strans in spate. Nu vrem ca clientii sa se sperie precum caprioarele de un aranjament prea complex, asta ar insemna ca avocatul e mai inclinat spre propria infrumusetare decat spre studiu si drept.

Din nou, viata mea devine mai complicata as time goes by si nu in zonele in care mi-as dori.

Viata de amanta

In imaginatia mea that is, pentru ca nu am experimentat-o niciodata.

Am citit prea mult Balzac in my time, recunosc, dar imi imaginez salasul unei amante intr-o casa mare si frumoasa cu accente decadente, interbelice, cu o curte obscen de mare si manichiurata.
Imi imaginez un conac decorat imbelsugat, cu porti impozante si alee care duce la intrare, acoperita cu o scoica de sticla si inflorescente de fier forjat.
Interiorul abunda in plus, catifea si matase. Peretii ii sunt tapetati cu matasuri, mobilele ii sunt tapitate cu matase brodata sau cu plus, draperiile sunt din catifea grea si pufoasa.
Mobila e luis XIV, are boudoir precum orice urmasa demna a lui Margot.
Garderoba amantei cuprinde doar matasuri, blanuri si dantelele cele mai fine. Daca detine denim, o va ascunde mai bine decat orice serviciu secret.
Amanta are o colectie uriasa de pantofi si posete.
Toate posesiunile acestei fapturi demonstreaza ca scopul ei in viata e placerea nu utilitatea.
Camera de baie a amantei nu contine o cabina de dus, ci o cada sofisticata pe picioare de alama, are ferestre mari care dau spre terasa si perdele fine precum panza de paianjen.
Dormitorul amantei are un pat urias cu baldachin si lumini catifelate, asternuturile amantei sunt matasoase si au o culoare special facuta pentru a-i pune in valoare pielea.

Amanta se plimba in cele mai luxoase limuzine. Cu sofer.

Are ca singura preocupare propria ei frumusete. De cand se trezeste, se auto perfectioneaza, este catifelata, hidratata, exfoliata si singurele fire de par de pe corpul ei sunt alese cu grija.
Parul amantei e perfect coafat si miroase a trandafiri.
Pielea amantei intra in contact cu cele mai alese pomezi.
Parfumul amantei e cel mai pretios, atent ales, aproape unic chiar.

Nu numai ca isi perfectioneaza fizicul, dar are grija si de intelectul ei. Sunt atatea femei frumoase, dar combinatia de cultura si frumusete e mai rara decat am putea crede. Cum altfel sa mentina interesul barbatilor puternici decat avand mereu ceva nou de spus?

Dar cel mai important ingredient e atitudinea ei. Orice femeie poate fi frumoasa si atragatoare, dar amanta are ceea ce ii face pe barbati sa plateasca averi si chiar suflete pentru a o avea. In conditiile ei, nu ale lor.
Amanta e o feminista. Vinde ceva, dar asta nu inseamna ca ea insasi e de vanzare.

Bineinteles majoritatea amantelor nu prea seamana cu ce am descris eu, dar, daca as fi fost una, asta ar fi fost povestea mea.

Cand il iubesti

Faci totul pentru el.

Asa mi-a zis cineva acu` catva timp si mi se parea incredibil.
Intotdeauna am sustinut ca sunt auto-suficienta, ca nu am nevoie de un tip pentru a ma simti intreaga. In aceste conditii, de ce as face sacrificii importante de dragul lui?
Am o imaginatie bogata, in mod obisnuit as putea sa proiectez pe baza elementelor pe care le am pentru a-mi putea imagina starea. Not this time.
Dar am aflat the hard way. Am reusit sa ma indragostesc beyond recovery.

Da, cand il iubesti, faci totul pentru el.
Poate nu chiar totul, dar tot ce mi-ar cere el.

Overeating

Sunt un closeted stresseater.
Ignor problema as i do with so many of them si ma prefac ca nu exista.
Si chiar dispar sau nu se manifesta o perioada. Dar asta nu inseamna ca nu le mai am, doar ca sunt mai discrete.

Zilele astea sunt exemplul perfect de overeater.
Zilele trecute am mancat doar junk plin de calorii precum cainele de purici. Dar in cantitati mici.
Dar de doua zile, parca as fi flamanzila din povestea cu fat frumos. As manca si pietre.
And that`s good pentru ca mananc doar broccoli si grepfruit.

Sad, sad times...

Ce putem purta pe vremea asta!?

Daca nu dorim sa aratam precum eschimosii, that is, sau, mai rau, precum schiorii urbani.

Sa descriu vremea: temperatura cu -, zapada care curge din ceruri precum faina printr-o sita rara, neincetat, trotuare fleoscaite in ciuda eforturilor de dezapezire, strazi si mai fleoscaite, zoaie negre, picaturi mari si reci care cad ca bombele din jgheaburi si nici macar o raza de soare care sa ne lumineze existentele triste.

Si eu sunt in profesia juridica, obligata de personalitate si job sa arat sobru si business at all times. Galosii sunt a no-no. Pantalonii de sky sunt inimaginabili. Ploverele tricotate eventual cu reni sunt pentru cabane.
Singura concesie pe care o fac vremii e haina mare si groasa care inlocuieste paltoanele mele dragi.

Azi port botine fine gri, pantaloni de stofa si o bluzita colorata de sub care iese gulerul unei camasi. In lipsa optiunilor groase, stratific.
Dar voiam sa ma aventurez cu o fusta.
Si ma simt atat de ingrosata de camasile de sub bluze.
Mainile imi sunt uscate indiferent cat incerc sa le hidratez.
Parul imi arata jumulit sub palarie sau gluga.

Sunt concesii pe care le fac pentru a nu fi vanata si tremuranda, dar vreau sa vina odata primavara, sa port palton roz cu floricele mici mici pe captusala si fuste, chiar cu cizme si va veni vremea pantofilor si, gasp, a sandalelor.
Asta ma tine cu moralul sus zilele astea, imaginea sandalelor mele preferate si a unei pedichiuri rosii.

Despre suturi in fund

Toti le primim mai des sau mai rar in functie de domeniul in care activam. Sunt convinsa ca un functionar al institutiilor publice are fundul moale si pufos pe cand un angajat la patron are partea dorsala sub forma unei mari bataturi.
Ne plangem despre suturile in fund pe care le primim, ne infuriem pe cei darnici cu ele, ne frustreaza, pe unele nici macar nu le mai percepem, altele ne fac sa plangem.
Dar nu cred ca le vedem si partea pozitiva.

E atat de usor sa ne complacem in existenta mediocra, la caldurica, pe un scaunel moale de unde sa facem doar ce stim cel mai bine, sa nu iesim din bula de familiaritate pe care ne-am creat-o, pentru ca necunoscutul e, in primul rand, inspaimantator. Un sut ne poate da impulsul necesar pentru a evolua.
Timpul e cea mai valoroasa posesiune a noastra, cand cineva, printr-un sut, ne ajuta sa economisim timpul necesar pentru a lua o decizie, ar trebui sa-i multumim.
Apoi nimeni nu se intreaba de ce impartitorul de suturi a facut efortul de a ne impulsiona tocmai pe noi. E mai usor, de cele mai multe ori, sa lasi omul in mediocritatea lui decat sa incerci sa-l inveti ceva, si, lasandu-l in pace mai eviti si o discutie neplacuta.
Dar, cand cineva isi asuma posibilitatea unei discutii tensionate cu mine si face efortul de a imi atrage atentia ca gresesc, i take a moment to think about it, nu reactionez precum un rechin furios. Incerc sa iau invataturile si sa nu acumulez frustrari si furii.
Pentru ca si furia e o forma de energie, de ce nu am transforma-o in ceva pozitiv?

So, fiecare sut in fund e un pas inainte.
La cat mai multe suturi, zic!