Sacrificii rituale

Avem adanc incrustata in subconstient credinta ca, pentru orice dorinta/fericire majora, e nevoie de un sacrificiu pe masura. O aplicatie a legii conservarii energiei, avem alocata o cantitate determinata de fericire, fiecare dintre noi, iar daca, dintr-un motiv sau altul, cadem intr-o balta de fericire, e necesar sa renuntam la ceva pentru a echilibra situatia.
Asta simt eu azi. Sunt fericita, ma bucur de existenta partilor rele cum ar fi distanta, doar pentru ca fac dragostea asta sa para mai reala si pentru ca, orice imperfectiune in fericirea asta poate insemna ca nu mai e nevoie de sacrificiu. Pentru ca nu stiu ce as putea sacrifica.

Magic is in all of us, dar intre mine si iubitul meu e cu atat mai mult. Intuitia mea, our combined luck, sunt momente in care ii simt respiratia pe gat desi e atat de departe.

In acest ritual al iubirii, tot ce pot sa sacrific e durerea permanenta cauzata de departare, imi lipseste, intotdeauna voi avea o lacrima at the corner of my eye for that, tributul meu adus zeilor pentru a nu-mi lua iubitul.

Me and pain

No, it`s not kinky in any nice way and yes, I am still inluuuuv.

Urasc sa ma doara ceva, stiu ca toti uram chestia asta, sau majoritatea dintre noi, dar eu ma imbolnavesc suplimentar daca ma doare ceva doua zile, cad in depresii, in dark pitz of darkness din care nu ma mai scoate nimic, pantofii isi pierd allure-ul, gentile nu-mi mai spun nimic, bijuteriile nu mai stralucesc.
Medicii nu inteleg chestia asta, sunt duri, obisnuiti cu durerile altor oameni, si-au ingrosat obrajii si nu-i mai impresioneaza my puppy eyes inlacrimati care le cer sa nu ma doara nimic. Dentistul e singurul care ma anesteziaza pentru orice, dar cred ca e mai mult pentru ca sunt prea speriata si prefera sa fiu amortita decat sa run for my life cand se apropie de gura mea deschisa cu freza.
Internistul care shoved a hose down my neck `till my stomach nu a inteles ideea si am avut o experienta ingrozitoare amandoi that day, apoi, relatia noastra a evoluat si a inteles ca nu, nu glumesc cand zic ca nu vreau sa ma doara nimic, e mai mult decat o dorinta, e o necesitate for us all.
Pe de alta parte, am petrecut doua ore on the watch lasand o asistenta sa ma intepe pentru a gasi o vena utila perfuziei. Am inteles necesitatea, faptul ca eu nu am vene vizibile, faptul ca, daca imi era teama, putinele vene aparente dispareau, faptul ca asistenta chiar a mers above and beyond jobului ei pentru a-mi usura mie situatia.
Ce nu inteleg e suportarea durerii fara nici un motiv. Nu sunt martira si martirii nu sfarsesc bine, am un exemplu care a suportat dureri de spate si acum e hospitalyzed in ultimul stadiu al cancerului la stomac.
Pain sucks! Doctors suck! Dar aleg medici over cancer anytime!

Ireal

Tot ce se intampla, faptul ca sunt atat de fericita, faptul ca, de fiecare data cand ma simt singura, imi scrie.
I`m the happiest girl alive.

Clientii salilor de fitness

*again, e vorba despre sala mea de fitness, dar extind bunavointa de a le considera si pe restul la un nivel comparabil cu a mea

De vreo doi ani de cand ma duc cu o oarecare regularitate la sala, ma tot minunez de creaturile care populeaza acest taram de basm.

Sala mea, pe care o numesc asa cu simpatie, e super. E mai mult un spa cu sala de fitness, are solar ew, dar pot sa trec peste acest minor inconvient, are salon de masaj, personalul e decorativ si simpatic, are sauna uscata si umeda, salina unde ma exfoliez cu sare, jacuzzy, tratamente diverse pentru infrumusetare, bar, terasa, chaise longue-uri pentru a putea sa enjoy the sight of others sweating their soulz out. All a girl really needs in this world. Evident, deoarece o bucur cu prezenta mea, o consider za best din orasul meu. E si destul de pricy, nu pentru a-mi evidentia yet again apartenenta la clasa superioara spre aristocratica, ci pentru a sublinia o calitate a clientilor acesteia: au resurse si considera ca sanatatea propriului organism merita a investi in ea multisor.

Cea mai striking specie de la sala e cea pitipongica, include males and females si vine pentru ca i se pare de bon ton sa isi urce fizicul pe un haparat, sa isi arate geanta fake-lv in care isi aduce sportz paraphinalia, sa isi fluture extensiile de par printre aparate. Una si-a prins o suvita rebela si a lasat-o pe stairmaster ew. Iar cand vad ca intra cate unu/una cu haur pe ei in bazin.. nu pot sa nu-mi imaginez cum ar fi daca s-ar scufunda, oare am putea sa salvage it? care ar fi situatia juridica a haurarailor, ar fi bunuri gasite? ar apartine salii? ar apartine statului? So many questions, so little brain.
Alta intrebare, oare le ajuta pe tantii unghiile tehnice la lopatatul apei, actioneaza ca niste labe de scafandru?
Sau machiajul stratificat, unde ajunge el? In filtrele piscinei? Le taxeaza suplimentar pentru uzura accentuata a filtrelor cand trebuie sa strecoare fond de ten si pudra?

Apoi, mai putin vizibili dar equally gross sunt morsele. Fapturi mari, rotunde, male and female, vin la sala probabil trimisi de medici. Zic sala in sens larg, nu i-am vazut niciodata la fitness, rar in bazin, des la saune si jacuzzy. Parosi, veseli, glumeti, povestitori, morsele sunt sociale, pusi pe faurit prietenii la sala, stropesc in bazin precum balenele in ritualurile de imperechere.

Copchiii, recunosc, sunt un monstru, dar, cine-i face, sa-i tina acasa! Nu i-am produs eu, why should i deal with them?! Nu e putin iresponsabil sa abandonezi un prunc de 5 ani in bazin cat timp tu shezi la sauna? Intreb, ideile mele in domeniu nu sunt echidistante, and can not be trusted. De ce ai aduce piticul cu tine la sala? Nu vii sa te relaxezi, poti sa-i platesti babysitter in locul intrarii.

Pensionarii acri sau nu, oameni buni, nu se zicea ca s-au micsorat pensiile sau ca sunt mici?! Atunci de unde aveti voi resurse pentru sali scumpe? Aveti tot dreptul la relaxare, doar ma mir. Iar cand iti subtiezi buzele acuzator la mine, ai pierdut orice urma de simpatie. Si de ce trebuie babele sa-si vopseasca parul mov?

Adonisii moderni, includ si adonisele, au impresia ca sunt god`s gift. Poate ar fi mai interesanti daca tooooti instructorii, male staff, nu ar fi muult superiori in domeniu. Si astia ar fi interesanti daca ar avea o umbra de intelect, nu cerem mai mult, compenseaza in alte domenii, doar o urma. Nu au. Iar adonisii inchipuiti, please, poate va invidiaza morsele, restul chiar facem sport.

Mai sunt si astia ca mine, care daca tot merg, platesc abonament etc, fac sport. Spre deosebire de pitipong people, astia au outfituri adecvate sportului, nu alese pentru a evidentia calitatile fizice, la finalul antrenamentului sunt obositi si rosii, nu chicotesc catre antrenori.

No, am zis, acum ma duc la sala ;)

Alcohol and me/everybody

Nu vreau sa insinuez ca eu = everybody, the opposite actually, dar, deoarece nu pot sa penetrez mintile altor oameni, for now, I`m just going to write about me on alcohol and presume that everybody else does the same.

Sustin ca poti sa discerni the commoners from me by the way they handle alcohol. I`m a happy drunk, de obicei i don`t get drunk, dar, in rarele momente de slabiciune, I`m a happy one spre deosebire de commoners care vad in drunkness un viciu si sunt mean and frustrated drunks. Adica e o decizie personala, nimeni nu iti toarna alcool pe gat by force, so, if you`re gonna do it, be happy about it. Dar frustrarile ies la suprafata, daca nu ai curajul sa iti exteriorizezi parerile sober, sigur in a drunken state ti se vor parea mai bune, o adevarata luminare a lumii si te vei simti obligat sa le impartasesti.

Ajungem la un al doilea efect al alcoolului on people, loosens their inhibitions. In cazul meu, ma face sa graiesc adevarul. Chestii pe care le-am ascuns ani intregi se lupta sa iasa la suprafata, chestii care nu ar folosi nimanui, chestii hurtfull. chestii de care mie nici nu-mi pasa, nu e constiinta implicata, doar neuronul care le tinea ascunse si constientiza disconfortul care mi s-ar crea ine eventualitatea aducerii la cunostinta publicului a adevarurilor ascunse e prea inebriat pentru a-si face treaba, poate a baut doar un pahar de vin si danseaza cu neuronul in charge of stupid politically incorect jokes. Alta chestie, fac glume neinspirate care ranesc, care lovesc unde doare.
Sunt mult mai loose decat de obicei, daca exita vreodata o sansa de a dansa pe masa, e dupa 3-4 pahare de vin, daca exista o sansa sa sarut un individ necunoscut, e dupa o sticla de sampanie, noroc ca nu beau atat.
Singura sansa sa-mi sun fostul prieten pentru a-l intreba ce mai face, cum ii mai merge si cine e noua lui prietena, daca se mai gandeste la mine, daca ii lipsesc, e dupa o sticla de vin, again, noroc ca nu depasesc doua pahare.

Oricum, cel mai important avantaj al alcoolului e puterea secreta de a evidentia moronii in general population si de a ma ajuta sa trec peste cele mai stupide zile. Go alcohol!
Nu as putea trai intr-o tara islamica, for nothing in this world.

Again despre dragoste si my crazy self

Am citit mult, dintotdeauna, citeam Shakespeare la 12 ani, o judecam pe julieta, pe hamlet si all those whimpy characters care isi populau vietile cu drame inventate. Nu puteam sa le inteleg si nici acum nu mi-am depasit inabilitatea de a intelege drama si oamenii care au nevoie de ea, dar, constatai zilele astea inamorate ca am si eu my special brand of it.

First, am constatat ca imi e teama de iubirea perfecta, pentru ca ce simt acum e ideal, imens, ca un ocean care poate fi linistit, calm, limpede, luminos, putin restless sau complet zbuciumat si toate aceste stari ma fac fericita. Iar, din lecturile mele vaste, reiese over and over concluzia ca iubirea perfecta nu poate dura, ca zeii sunt gelosi pe iubirea noastra, ca fericirea nepatata atrage catastrofe. Ma consolez doar cu mica fisura in my bliss, care, ca orice defect ii da o aroma speciala si o face cu atat mai intensa, so, e oare un defect suficient, dau sa ma astept la un mic cataclism in lumea mea idilica?

Second, pot doar sa ma asemuiesc cu un balaur bicefal. Un cap e anorexic, complet obsedat de ce mananca si de body fat or lack of it, iar celalalt e overeater. In aceasta metafora, anorexia semnifica dorinta mea de neatarnare iar overeatingul pofta nestavilita de aceasta dragoste noua. Pe de o parte nu imi pot inchipui cum am putut functiona inainte de a cunoaste ce simt acum, toata existenta mea anterioara, la nivel emotional, mi se pare cenusie si fada, ar fi o tragedie sa ma intorc la ea, iar, pe de alta parte, exista un che interior care doreste sa conduca o revolutie pentru independenta. Nu am simtit cum ma leaga sentimentele astea mangaietoare precum fasiile de matase, dar acum le simt, nu neaparat ingradindu-mi miscarile, pentru ca nici nu am vre-o dorinta de a ma indeparta, dar le simt si doar de asta am nevoie pentru a-mi stimula dorul de duca. Mi-ar fi imposibil sa vreau sa plec, sau sa doresc altceva decat pe el si dragostea lui, dar, intelectual, nu pot sa nu accept ca exista o situatie intre infinitul de posibilitati in care sa imi doresc sa plec si sa fiu incapabila datorita iubirii ce i-o port. My brain is telling me ca nu merita sa blow it pentru o posibilitate indepartata. Conflictul acesta nu se va termina niciodata.

Third, refuz sa-mi iau angajamente. Nici macar vagi, refuz sa primesc cadouri, refuz sa fac planuri pe termen mediu, refuz sa imi imaginez viitorul mai departe de o luna. Nu vreau ca el sa ia decizii avandu-ma pe mine ca unul dintre temeiurile relevante, nu vreau sa isi planifice viitorul luandu-ma si pe mine in considerare. Sper ca totul sa dureze pana atunci si ma voi adapta realitatii, dar nu vreau sa pun pe umerii firavi ai noii iubiri asemenea greutati.

Fourth, am putine reguli si principii dar sunt importante. Nu fac parte din acea categorie care are nevoie de a-si reglementa tranzitul intestinal printr-un principiu imuabil pe care il va trimite urmasilor and so on and so forth. Principiile/regulile mele sunt cam cinci si, inainte de a fi crushed by all of this, for this is what happened to me, nici nu ma gandeam sa le incalc. Sunt in place pentru a asigura fericirea mea pe termen lung si asta e singurul meu scop,  din acest motiv, incalcarea lor ar fi irationala. Dar, acum, dupa ce l-am intalnit pe el si am gustat acest nectar al zeilor care este iubirea, ma cred capabila de a renunta temporar macar la ultimele doua reguli, fapt ce s-ar traduce ca as fi capabila, chiar fericita sa-i sacrific o felie din fericirea mea pe termen lung - contradictie majora, i know, dar asta sunt eu zilele astea. What keeps me warm at night e faptul ca nu il cred capabil sa-mi ceara sa renunt la ceva pentru el, nu il cred dornic sa-mi accepte sacrificiile.

Cu toate astea, nu pot intrevedea finalul of this intoxicating thing pe care nu pot nici macar sa o incadrez intr-o categorie prestabilita iar cuvintele care ar trebui folosite sa o descrie au foat abuzate si golite de continut, i need new words.

Love for sale

Is it not what we`re doing every single day? Is it not what society has tought us?
I`m selling love, or, to better put it, i`m exchanging it for better services, for love, for easy access, anything but money. Love, in this equation, meaning smiles, good nature, excitement, sometimes sex.
Never for money or any king of direct monetary gain that was the rule society put in place for us, love dealers. Never to just one person. Never just in the form of sex. Never just love.

Love is the hot thing now, and was since forever.
Love is what moves the earth, not money, some misguided individuals who believe that money is all that, they don`t realize that what money is good for is buying love.

Love, when you think about it is a little odd, you can`t measure it, you can`t check it for flaws, you can`t be sure it exists, but we take it and are addicted to it.

And no matter how desperate that seems, we all buy it and would sell our souls for it.