esenta universului si felul in care functioneaza lumea

astazi am ajuns la o realizare glorioasa.
catalizatoarele acestei noi intelegeri profunde care a tabarat peste mine sunt o arsura de carbune incins pe buca dreapta (inca nu inteleg cum de pantalonii sunt bine merci, singura concluzie rationala e ca a fost un carbune metafizic dar arsura e fizica...) si o cadere pe scari (au fost multe scari si eu am cazut precum o avalansa care porneste de pe crestele muntilor si se opreste la parter).

acum sa revenim la esenta universului. in timp ce cadeam buf, padabum, tralala, am realizat ca pentru orice ne da universul, ne ia ceva echivalent. astfel ca, daca infinitul a constatat ca urmeaza sa castig un proces, a ales sa ma binecuvanteze cu niste vanatai dureroase si negre. daca imi sta parul frumos, mi se va rupe o unghie, daca sunt intr-o relatie fericita, imi va creste chiria la birou. si tot asa.

totul se plateste si cele mai scumpe chestii sunt alea care nu se platesc in bani sau macar in vanatai.

despre ce am realizat recent ca imi doresc

- o familie, chiar daca e de doua persoane si o pisica,
- o canapea frumoasa si confortabila,
- o bucatarie functionala si doua cratite dragute,
- o rochie aurie deschis deschis si o pereche de pantofi ametitori,
- o zi in care sa ma simt printesa si un inel subtire de tot din aur galben palid si multe multe diamante mici,
- serenitate.

despre amintiri si amanti

intr-un magazin, pe o masa invechita, pliabila, toti o cunoastem, statea o oginda de mana gri/innegrita. statea cu oglinda spre masa, sa i se vada urmele decoratiunilor pe spate, poate-poate o atrage atentia cuiva, sa o cumpere si pe ea.
nu e lustruita si nu a fost de mult, cine sa o lustruiasca. nu e nici luata in mana prea des. tot ce are sunt amintirile oamenilor care s-au privit in ea. si de mult nu se mai privise nimeni in ea.
avea ceva decoratiuni dar nu era de argint si era cam zgariata.
cine sa stie ca fusese un cadou din dragoste, ca fusese a unei femei frumoase care ii zambea ei de multe ori in fiecare zi. ca fusese aleasa de a magazin de un barbat tanar si chipes si el, militar, pentru a-si arata iubirea pentru frumoasa lui.
saracul militar, nu isi inchipuia el cati altii ii faceau cadouri frumoasei si cum ea mima inocenta cu fiecare dintre ei, frumoasa se nascuse si crescuse in mizerie si nu cunoscuse niciodata nevinovatia.
frumoasa ar fi facut orice pentru a nu se intoarce niciodata in intuneric si frig, pentru a nu mai fi nevoita niciodata sa se zbata pentru supravietuire, asa isi vindea sufletul, adevarat, dar macar o facea pentru diamante si sampanie, nu pentru apa si paine.
da, avusese o viata buna, pana cand stapana s-a indragostit, s-a casatorit, s-a imbolnavit si a murit. nu mai era frumoasa. dragostea doare si suferinta urateste. spunea mereu stapana.
si apoi a fost vanduta pentru plata datoriilor pe care le-a lasat frumoasa. dar nimeni nu isi mai amintea de fosta stralucire si acum ii spuneau altfel, mai urat.

despre superputerea feminina

sunt feminista convinsa si acest post nu este unul eliberator, luptator cu patriarhia, de fapt, cred ca din unele puncte de vedere patriarhia este vulnerabila pana la temelie.

superputerea feminina e imbufnarea, o lacrima alunecand argintie pe un obraz rozaliu cu particule aurii fardat cu o pudrisoara dintr-o cutiuta incrustata cu pietre pretioase, scumpa precum un suflet de nevinovat.

mereu am obtinut ce mi-am dorit cand am privit barbatul mare si paros din fata mea cu ochi umezi de caprioara, pe sub genele negre si arcuite de mascara produsa de zane.

toti sunteti emotionati cand auziti un oftat scapand printre buzele noastre tremurande si trandafirii, putem castiga razboaie sprijinindu-ne fruntile de piepturile voastre puternice si dandu-va iluzia ca avem nevoie de protectia voastra.

doar ca uneori uitam ca asta ne este superputerea si vrem sa ne intindem aripile si sa zburam.

stiu ce iubesti la mine

vulnerabilitatea de pasare ranita pe care ti-o arat, iti place sa crezi ca iti apartin complet eu, faptura facuta sa zboare, crezi ca ma poti dresa, ca dupa ce ma vindeci, iti voi ramane pe umar renuntand la nemarginirea cerului pentru dragostea ta. si sunt tentata.
iti place sa iti imaginezi ca tu ma poti repara, ca esti zeul meu care poate orice.
dar uiti iubitule ca eu am sange de barbar iar aceste popoare isi canibalizau zeii care nu ofereau tot ce au promis.

and the stars shine differently since i met you

i feel like i`ve flown one hundred thousand miles and for the first time i`m feeling still, in a place that i don`t really want to leave, i just want you.

inclinatie spre joaca

este ce am eu. cand am chef sa ma joc cu jucarii de oameni mari, cand depasesc si ma joc cu masina pe sosele ascultand jazz si imaginandu-mi ca, de fapt, sunt intr-un cessna si zburd printre nori.
cand imi iau rochia rosie, tocurile si pornesc parfumata si pudrata in noapte invitand universul sa se joace cu mine.
cand ma uit in ochii tai, imi asez mana pe pieptul tau si iti spun ca te iubesc chemandu-te sa te joci cu inima mea.