weird day, too lazy for propper grammar

ma intreaba psiholoaga ieri daca cred ca sunt diferita de alti oameni in a meaningful way. ii zic ca da. se uita la mine mirata si ma intreaba de ce.
pai, hai s-o luam de azidimineata cand m-am trezit cu gandul ca, de fapt, perla asta sclipitoare care e personalitatea mea e de fapt suma tuturor cicatricelor adunate in aproape 30 de ani, de cand eram o celula, pe la gradinita cand aveam impresia ca educatoarele sunt de fapt sociopate, la scoala generala cand in capsorul meu rula un film total diferit de cel care rula in afara si la care participau ceilalti si pana la parintii mei care sunt prea implicati in propriile lor rahaturi pentru a fi observat vreodata ceva.

deci da, eu si dantela de cicatrice careia ii spun personalitate ne simtim diferite si preferam sa nu expunem prea mult din ce credem pentru ca ne e teama de spatii inchise iar aripa psihiatrica a unui spital e un astfel de spatiu...

ta ta

Despre pasiune - in special cand nu este impartasita

Cand este generalizata, pasiunea e ceva frumos, un drog care ne coloreaza lumea, ne da energie. Dar, de pe margine, noi astia pasionatii parem un pic isterici, un pic loviti de insanitate de spirit.

Nu fiti ranchiunosi, mai bine va alaturati euforiei decat sa carcotiti pe margini.

hai sa felicitam pe toata lumea!

Mi se pare ca e unul dintre blestemele erei noastre. NU conteaza ca esti cel mai bun, mediu sau prost de tot, se gaseste un mic/mare/stramb trofeu si pentru tine.
Poate ca nu ai realizat niciodata nimic, nu ai castigat un miss/mister popularitate la caminul cultural, nu ai castigat nici macat la loz in plic, dar ai trei nume de sfinti asa ca de 28 de ori pe an e ziua ta de nume si o avalansa de semi straini te felicita pe facebook. Pentru ca existi.
Azi e ziua pentru felicitat lumea ca a iesit klaus. nu zic ca nu ma bucur pentru ca am explodat precum un artificiu, dar ma simt stanjenita cand vin semi necunoscuti sa ma felicite.
1. eu am fost cu macovei. nu a iesit macovei. sunt necajita un pic.
2. am share-uit niste chestii pe facebook pentru klaus, dar atat. nu sunt acl-ista sau ceva.
3. am mers la vot in ultimul minut si nici nu prea am fost ca observator desi eram acreditata din motive de anti ponta. deci fas si aici.

asa ca nu crec ca am nici 0,000001% din merit pentru macar un vot si nici nu imi doresc nici o felicitare. si hai sa nu mai abuzam cuvantul asta ca se decoloreaza de la atata folosit.

reddit - my friend

nu stiu cati dintre noi sufera de add modern - lipsa puterii de concentrare asupra unei singure activitati. cand astept la stop/trecere de pietoni, verific facebookul, twitteresc. cand vreau sa iau o pauza de la a scrie scrisori de amenintare in termeni profund juridici incat par o limba straina, verific facebook, twitteresc, citesc barfe moderne. cand vreau sa aflu stirile sau subiectele fierbinti ale zilei, intru pe reddit. dar mereu derulez cel putin doua activitati, altfel devin irascibila, agitata si nu ma pot concentra asupra activitatii principale - condus, mers, asteptat, scris amenintari.

iar acum, cand vreau sa ma calmez dupa o zi zbuciumata dintr-o saptamana zbuciumata a unei luni nelinistite, reddit - prietenul meu virtual, imi zice ow, this page takes too much to load, we`re sorry... si mie imi pare rau ca am ajuns sa fiu aceasta pasare colibri drona, care se zbate 22 de ore pe zi, inclusiv in somn, uneori poate doar pentru a evita sa analizeze ce o intristeaza.

ieri, asteptand intr-o coloana infinita de masini, the motorized centipede, scriam o petitie proclamatie penru primarul urbei si ii twitteream simultan. domnule primar, nu va iert nici pe blog, poate ca nu imi asfaltati strada, dar macar lasati-ma sa ma plimb cu masina pentru care platesc impozit, ok?

ieri m-am simtit in siguranta pe cal, cand toata puterea intelectuala imi era focusata pe a-mi mentine echilibrul pe bestia blanda, lenesa si grasa care ma balanganea printre copaci, pe dealuri, prin frig si ceata si isi intorcea periodic urechile catre mine sa ma verifice.

ce ne-a facut aceasta era a internetului si a satisfactiei imediate? pe de o parte, ne putem cumpara pantofi la reducere pe care ii platim cu cardul si ne ajung a doua zi. pe de alta parte, nu ne controlam dorinta de satisfactie imediata si ne comandam 3 perechi desi am fi la fel de satisfacuti doar cu una. asa am ajuns eu sa am 3 cutii cu pantofi superbi la birou, par de cal pe pantaloni si am trecut de la un zambet tamp la unul veritabil.

haideti sa lasam online-ul si sa traim in offline aka realitate!

Despre corpul, demnitatea umana si rusine

in lumina noilor leakuri

Corpul uman este frumos, in nici un caz ceva pe care sa-l asociem cu rusinea. Suntem frumosi chiar luati impreuna cu defectele noastre, un fund prea mare (acum vogue spune ca e la moda), sani prea mici, pernite, un fir de par rebel, un semn din nastere, o cicatrice, o vanataie. Nu trebuie sa aratam perfect, precum niste sculpturi din plastic. Suntem oameni iar carnea e defecta.
Deci nu, nu cred ca domnisoarele au motive sa le fie rusine. Oricum participantii la fappening si le imaginau nude dintotdeauna. acum au vazut poze. not a big deal.

Ce e a big deal e invazia a ceea ce percepem ca ne e intimitatea.

Si ce e rusinos e ca niste neni*care probabil locuiesc intr-o pestera plina de ambalaje vechi de pizza au atata timp liber si lipsa de semnificant other incat sa nu doarma noaptea de grija unor potentiale poze pe care orice femeie care se stie frumoasa le are pe undeva.

Tipele arata in continuare foarte bine, de data asta fara fotoshop, makeup, hair si celelalte accesorii si retardul/zii* care au furat pozele sunt la fel de singuri si tristi.

*sunt convinsa ca nu a fost o tipa hacker pentru ca scopurile feminine - de a demonstra ca tipele alea sunt de fapt niste mume ale padurii salvate de tehnologia moderna de procesare a fotografiilor, are defeated by this leak.

Conceptul desuet - dreptate

Sa li se faca dreptate, unde e dreptatea, dreptate, dreptate!!

Ce e aia? De cele mai multe ori consecintele nu pot fi inlaturate.
E o pedeapsa? Cu ce ma ajuta pe mine ca agresorul meu de orice fel e pedepsit?
Cumpararea iertarii cu o punga de galbeni? De cele mai multe ori imi e ranit orgoliul, demnitatea sau ceva la fel de acorporal iar sentimentul de neputinta creat nu poate fi inlaturat prin plata contravalorii unei perechi noi de pantofi.

Ma intreb atunci de ce alergam ca nebunii dupa dreptate. De ce nu cautam solutii alternative.
Dreptate dreptate dreptate.

Am senzatia ca dreptatea asta generalizata ar fi mult mai nedreapta decat situatia in care ne aflam.

The hard choices

Sunt cele neplacute, despre care morala populara spune nu doar ca sunt gresite, ci ingrozitoare si totusi cineva trebuie sa ia si aceste decizii.
Dar lumea e ipocrita, dupa ce iei decizia, lupti cu demonii tai si faci ce trebuie, iti mai si aplica eticheta de scorpie, lipsita de suflet, vrajitoare.
Such is life, pana la urma nu iti mai ramane nimic decat sa te dezbari de ultimele farame din dorinta de a placea entitatii asteia numita lume si sa alegi sa iti placi tie si poate altcuiva...