Mi se pare ca e unul dintre blestemele erei noastre. NU conteaza ca esti cel mai bun, mediu sau prost de tot, se gaseste un mic/mare/stramb trofeu si pentru tine.
Poate ca nu ai realizat niciodata nimic, nu ai castigat un miss/mister popularitate la caminul cultural, nu ai castigat nici macat la loz in plic, dar ai trei nume de sfinti asa ca de 28 de ori pe an e ziua ta de nume si o avalansa de semi straini te felicita pe facebook. Pentru ca existi.
Azi e ziua pentru felicitat lumea ca a iesit klaus. nu zic ca nu ma bucur pentru ca am explodat precum un artificiu, dar ma simt stanjenita cand vin semi necunoscuti sa ma felicite.
1. eu am fost cu macovei. nu a iesit macovei. sunt necajita un pic.
2. am share-uit niste chestii pe facebook pentru klaus, dar atat. nu sunt acl-ista sau ceva.
3. am mers la vot in ultimul minut si nici nu prea am fost ca observator desi eram acreditata din motive de anti ponta. deci fas si aici.
asa ca nu crec ca am nici 0,000001% din merit pentru macar un vot si nici nu imi doresc nici o felicitare. si hai sa nu mai abuzam cuvantul asta ca se decoloreaza de la atata folosit.
luni, 17 noiembrie 2014
joi, 13 noiembrie 2014
reddit - my friend
nu stiu cati dintre noi sufera de add modern - lipsa puterii de concentrare asupra unei singure activitati. cand astept la stop/trecere de pietoni, verific facebookul, twitteresc. cand vreau sa iau o pauza de la a scrie scrisori de amenintare in termeni profund juridici incat par o limba straina, verific facebook, twitteresc, citesc barfe moderne. cand vreau sa aflu stirile sau subiectele fierbinti ale zilei, intru pe reddit. dar mereu derulez cel putin doua activitati, altfel devin irascibila, agitata si nu ma pot concentra asupra activitatii principale - condus, mers, asteptat, scris amenintari.
iar acum, cand vreau sa ma calmez dupa o zi zbuciumata dintr-o saptamana zbuciumata a unei luni nelinistite, reddit - prietenul meu virtual, imi zice ow, this page takes too much to load, we`re sorry... si mie imi pare rau ca am ajuns sa fiu aceasta pasare colibri drona, care se zbate 22 de ore pe zi, inclusiv in somn, uneori poate doar pentru a evita sa analizeze ce o intristeaza.
ieri, asteptand intr-o coloana infinita de masini, the motorized centipede, scriam o petitie proclamatie penru primarul urbei si ii twitteream simultan. domnule primar, nu va iert nici pe blog, poate ca nu imi asfaltati strada, dar macar lasati-ma sa ma plimb cu masina pentru care platesc impozit, ok?
ieri m-am simtit in siguranta pe cal, cand toata puterea intelectuala imi era focusata pe a-mi mentine echilibrul pe bestia blanda, lenesa si grasa care ma balanganea printre copaci, pe dealuri, prin frig si ceata si isi intorcea periodic urechile catre mine sa ma verifice.
ce ne-a facut aceasta era a internetului si a satisfactiei imediate? pe de o parte, ne putem cumpara pantofi la reducere pe care ii platim cu cardul si ne ajung a doua zi. pe de alta parte, nu ne controlam dorinta de satisfactie imediata si ne comandam 3 perechi desi am fi la fel de satisfacuti doar cu una. asa am ajuns eu sa am 3 cutii cu pantofi superbi la birou, par de cal pe pantaloni si am trecut de la un zambet tamp la unul veritabil.
haideti sa lasam online-ul si sa traim in offline aka realitate!
iar acum, cand vreau sa ma calmez dupa o zi zbuciumata dintr-o saptamana zbuciumata a unei luni nelinistite, reddit - prietenul meu virtual, imi zice ow, this page takes too much to load, we`re sorry... si mie imi pare rau ca am ajuns sa fiu aceasta pasare colibri drona, care se zbate 22 de ore pe zi, inclusiv in somn, uneori poate doar pentru a evita sa analizeze ce o intristeaza.
ieri, asteptand intr-o coloana infinita de masini, the motorized centipede, scriam o petitie proclamatie penru primarul urbei si ii twitteream simultan. domnule primar, nu va iert nici pe blog, poate ca nu imi asfaltati strada, dar macar lasati-ma sa ma plimb cu masina pentru care platesc impozit, ok?
ieri m-am simtit in siguranta pe cal, cand toata puterea intelectuala imi era focusata pe a-mi mentine echilibrul pe bestia blanda, lenesa si grasa care ma balanganea printre copaci, pe dealuri, prin frig si ceata si isi intorcea periodic urechile catre mine sa ma verifice.
ce ne-a facut aceasta era a internetului si a satisfactiei imediate? pe de o parte, ne putem cumpara pantofi la reducere pe care ii platim cu cardul si ne ajung a doua zi. pe de alta parte, nu ne controlam dorinta de satisfactie imediata si ne comandam 3 perechi desi am fi la fel de satisfacuti doar cu una. asa am ajuns eu sa am 3 cutii cu pantofi superbi la birou, par de cal pe pantaloni si am trecut de la un zambet tamp la unul veritabil.
haideti sa lasam online-ul si sa traim in offline aka realitate!
duminică, 21 septembrie 2014
Despre corpul, demnitatea umana si rusine
in lumina noilor leakuri
Corpul uman este frumos, in nici un caz ceva pe care sa-l asociem cu rusinea. Suntem frumosi chiar luati impreuna cu defectele noastre, un fund prea mare (acum vogue spune ca e la moda), sani prea mici, pernite, un fir de par rebel, un semn din nastere, o cicatrice, o vanataie. Nu trebuie sa aratam perfect, precum niste sculpturi din plastic. Suntem oameni iar carnea e defecta.
Deci nu, nu cred ca domnisoarele au motive sa le fie rusine. Oricum participantii la fappening si le imaginau nude dintotdeauna. acum au vazut poze. not a big deal.
Ce e a big deal e invazia a ceea ce percepem ca ne e intimitatea.
Si ce e rusinos e ca niste neni*care probabil locuiesc intr-o pestera plina de ambalaje vechi de pizza au atata timp liber si lipsa de semnificant other incat sa nu doarma noaptea de grija unor potentiale poze pe care orice femeie care se stie frumoasa le are pe undeva.
Tipele arata in continuare foarte bine, de data asta fara fotoshop, makeup, hair si celelalte accesorii si retardul/zii* care au furat pozele sunt la fel de singuri si tristi.
*sunt convinsa ca nu a fost o tipa hacker pentru ca scopurile feminine - de a demonstra ca tipele alea sunt de fapt niste mume ale padurii salvate de tehnologia moderna de procesare a fotografiilor, are defeated by this leak.
Corpul uman este frumos, in nici un caz ceva pe care sa-l asociem cu rusinea. Suntem frumosi chiar luati impreuna cu defectele noastre, un fund prea mare (acum vogue spune ca e la moda), sani prea mici, pernite, un fir de par rebel, un semn din nastere, o cicatrice, o vanataie. Nu trebuie sa aratam perfect, precum niste sculpturi din plastic. Suntem oameni iar carnea e defecta.
Deci nu, nu cred ca domnisoarele au motive sa le fie rusine. Oricum participantii la fappening si le imaginau nude dintotdeauna. acum au vazut poze. not a big deal.
Ce e a big deal e invazia a ceea ce percepem ca ne e intimitatea.
Si ce e rusinos e ca niste neni*care probabil locuiesc intr-o pestera plina de ambalaje vechi de pizza au atata timp liber si lipsa de semnificant other incat sa nu doarma noaptea de grija unor potentiale poze pe care orice femeie care se stie frumoasa le are pe undeva.
Tipele arata in continuare foarte bine, de data asta fara fotoshop, makeup, hair si celelalte accesorii si retardul/zii* care au furat pozele sunt la fel de singuri si tristi.
*sunt convinsa ca nu a fost o tipa hacker pentru ca scopurile feminine - de a demonstra ca tipele alea sunt de fapt niste mume ale padurii salvate de tehnologia moderna de procesare a fotografiilor, are defeated by this leak.
miercuri, 17 septembrie 2014
Conceptul desuet - dreptate
Sa li se faca dreptate, unde e dreptatea, dreptate, dreptate!!
Ce e aia? De cele mai multe ori consecintele nu pot fi inlaturate.
E o pedeapsa? Cu ce ma ajuta pe mine ca agresorul meu de orice fel e pedepsit?
Cumpararea iertarii cu o punga de galbeni? De cele mai multe ori imi e ranit orgoliul, demnitatea sau ceva la fel de acorporal iar sentimentul de neputinta creat nu poate fi inlaturat prin plata contravalorii unei perechi noi de pantofi.
Ma intreb atunci de ce alergam ca nebunii dupa dreptate. De ce nu cautam solutii alternative.
Dreptate dreptate dreptate.
Am senzatia ca dreptatea asta generalizata ar fi mult mai nedreapta decat situatia in care ne aflam.
Ce e aia? De cele mai multe ori consecintele nu pot fi inlaturate.
E o pedeapsa? Cu ce ma ajuta pe mine ca agresorul meu de orice fel e pedepsit?
Cumpararea iertarii cu o punga de galbeni? De cele mai multe ori imi e ranit orgoliul, demnitatea sau ceva la fel de acorporal iar sentimentul de neputinta creat nu poate fi inlaturat prin plata contravalorii unei perechi noi de pantofi.
Ma intreb atunci de ce alergam ca nebunii dupa dreptate. De ce nu cautam solutii alternative.
Dreptate dreptate dreptate.
Am senzatia ca dreptatea asta generalizata ar fi mult mai nedreapta decat situatia in care ne aflam.
marți, 16 septembrie 2014
The hard choices
Sunt cele neplacute, despre care morala populara spune nu doar ca sunt gresite, ci ingrozitoare si totusi cineva trebuie sa ia si aceste decizii.
Dar lumea e ipocrita, dupa ce iei decizia, lupti cu demonii tai si faci ce trebuie, iti mai si aplica eticheta de scorpie, lipsita de suflet, vrajitoare.
Such is life, pana la urma nu iti mai ramane nimic decat sa te dezbari de ultimele farame din dorinta de a placea entitatii asteia numita lume si sa alegi sa iti placi tie si poate altcuiva...
Dar lumea e ipocrita, dupa ce iei decizia, lupti cu demonii tai si faci ce trebuie, iti mai si aplica eticheta de scorpie, lipsita de suflet, vrajitoare.
Such is life, pana la urma nu iti mai ramane nimic decat sa te dezbari de ultimele farame din dorinta de a placea entitatii asteia numita lume si sa alegi sa iti placi tie si poate altcuiva...
joi, 31 iulie 2014
Despre femei si barbati si violenta si feminism
Subiectula asta are un shit moat around it, ca si castelele din evul mediu care aveau santul de aparare.
Contextul: violenta in general si cea domestica in special sunt rele. Barbatii sunt mai mari decat noi si mai puternici deci inarmati cu resurse superioare celor de care dispunem noi pentru a exercita acte de violenta fizica asupra noastra. Sau, hai sa specificam, acte de violenta mai productive decat cele pe care le-am putea exercita noi asupra lor.
In majoritatea cazurilor, legendele urbane ne spun ca femeile sunt victima violentei fizice, cazurile sunt multe, triste, sunt copii implicati, situatia economica nu ii permite victimei sa plece etc.
Putem sa dezbatem in gol precum lupii urla la luna ca de ce l-a luat ca era betiv, stia de la inceput ca e muncitor necalificat, ca e frustrat, ca niciodata nu o sa castige mai mult. De ce nu a plecat dupa prima palma, de ce i-a facut un copil, apoi al doilea si tot asa daca stia ca o bate si nu au bani nici pentru ei doi, de ce nu lucreaza, de ce nu a urmat scoli etc etc..
Nu asta e discutia. Femeile alea sunt victime, probabil s-au nascut victime, asa stiu ele ca sta treaba si probabil ca si copiii lor vor fi tot victime sau agresori, depinde de sex.
Problema mea e cu alta categorie de violenta domestica. Legenda urbana a femeii cicalitoare/tzatze/mahalagioaice care se tziganeste pe unde poate e alimentata si sustinuta de cateva exemplare proeminente. Aceste mirifice colege de sex exercita o forma perversa de violenta domestica, in majoritatea ei psihica, asupra barbatului si copiilor si a cine le-o mai asculta. Ma intreb acum din pozitia de feminista declarata, daca tot vrem sa fim tratate egal dar il frecam pe barbatu ala asa cum freci laptele sa-l faci unt in fiecare zi, zeci de ani, ne isterizam, suntem in pragul apoplexiei pentru cele mai mici detalii si scapa o palma sa faca melitza sa taca, mai e violenta domestica sau e legitima aparare? Asa cum doamnele cu adevarat victime nu prea au posibilitatea de a pleca, nici nenea cu psihicul batut pana la stadiul de frisca nu are unde pleca iar perspectivele cand trebuie sa lasi jumate dintr-un salariu de 1000 de lei cu titlu de pensie si intretinere si apartamentul sunt sumbre de tot.
Sau daca tantiile astea - eroi ai natiunii, raman fara argumente sau li se strica sonorul si dau ele o palmuta feminina si nenea riposteaza, dar natura l-a inzestrat cu aptitudini mai utile in domeniu, atunci tot violenta domestica e si tot tanti e victima?
Zic ca ne-ar face bine tuturor sa analizam la rece situatiile astea, sa scapam de licarul ala de emotie si de lacrima care ni se formeaza in coltul ochiului si sa acceptam egalitatea daca tot o cerem. Respectiv: il torturezi psihic si cedeaza si te loveste - cel putin culpa comuna, tu ai scapat prima palma si el a raspuns ca reflex - apai tu, domnitza, esti agresoarea, nu el. El e victima ca te-a luat, ca erai tanara si cruda si gura mare si spurcata nu cantareau asa de mult ca niste nuri fragezi. Acuma esti cat o vita furajata, nu intram in detalii, si gura mare ii doar bomboana de pe coliva.
No, am zis!
Contextul: violenta in general si cea domestica in special sunt rele. Barbatii sunt mai mari decat noi si mai puternici deci inarmati cu resurse superioare celor de care dispunem noi pentru a exercita acte de violenta fizica asupra noastra. Sau, hai sa specificam, acte de violenta mai productive decat cele pe care le-am putea exercita noi asupra lor.
In majoritatea cazurilor, legendele urbane ne spun ca femeile sunt victima violentei fizice, cazurile sunt multe, triste, sunt copii implicati, situatia economica nu ii permite victimei sa plece etc.
Putem sa dezbatem in gol precum lupii urla la luna ca de ce l-a luat ca era betiv, stia de la inceput ca e muncitor necalificat, ca e frustrat, ca niciodata nu o sa castige mai mult. De ce nu a plecat dupa prima palma, de ce i-a facut un copil, apoi al doilea si tot asa daca stia ca o bate si nu au bani nici pentru ei doi, de ce nu lucreaza, de ce nu a urmat scoli etc etc..
Nu asta e discutia. Femeile alea sunt victime, probabil s-au nascut victime, asa stiu ele ca sta treaba si probabil ca si copiii lor vor fi tot victime sau agresori, depinde de sex.
Problema mea e cu alta categorie de violenta domestica. Legenda urbana a femeii cicalitoare/tzatze/mahalagioaice care se tziganeste pe unde poate e alimentata si sustinuta de cateva exemplare proeminente. Aceste mirifice colege de sex exercita o forma perversa de violenta domestica, in majoritatea ei psihica, asupra barbatului si copiilor si a cine le-o mai asculta. Ma intreb acum din pozitia de feminista declarata, daca tot vrem sa fim tratate egal dar il frecam pe barbatu ala asa cum freci laptele sa-l faci unt in fiecare zi, zeci de ani, ne isterizam, suntem in pragul apoplexiei pentru cele mai mici detalii si scapa o palma sa faca melitza sa taca, mai e violenta domestica sau e legitima aparare? Asa cum doamnele cu adevarat victime nu prea au posibilitatea de a pleca, nici nenea cu psihicul batut pana la stadiul de frisca nu are unde pleca iar perspectivele cand trebuie sa lasi jumate dintr-un salariu de 1000 de lei cu titlu de pensie si intretinere si apartamentul sunt sumbre de tot.
Sau daca tantiile astea - eroi ai natiunii, raman fara argumente sau li se strica sonorul si dau ele o palmuta feminina si nenea riposteaza, dar natura l-a inzestrat cu aptitudini mai utile in domeniu, atunci tot violenta domestica e si tot tanti e victima?
Zic ca ne-ar face bine tuturor sa analizam la rece situatiile astea, sa scapam de licarul ala de emotie si de lacrima care ni se formeaza in coltul ochiului si sa acceptam egalitatea daca tot o cerem. Respectiv: il torturezi psihic si cedeaza si te loveste - cel putin culpa comuna, tu ai scapat prima palma si el a raspuns ca reflex - apai tu, domnitza, esti agresoarea, nu el. El e victima ca te-a luat, ca erai tanara si cruda si gura mare si spurcata nu cantareau asa de mult ca niste nuri fragezi. Acuma esti cat o vita furajata, nu intram in detalii, si gura mare ii doar bomboana de pe coliva.
No, am zis!
miercuri, 30 iulie 2014
Pe de alta parte
I`m a raging feminist, without the rage, but i`ll scream it in your face if need be.
In acest context, sa spui ca un nene care ti-o zis pe limba lui (saraca si pricajita ca stie doar 3 cuvinte) ca ii place de tine ti-o stricat ziua/seara/concediul inseamna ca esti usor tuta.
Da, cateodata ploua, e frig, un caine face pipi pe roata masinii tale, calci intr-o cacutza neidentificata si te prinzi doar dupa ce excluzi toate celelalte surse ca TU esti sursa mirosului, dar asta nu iti strica ziua. TU iti strici ziua pentru ca esti imatura/rigida/tuta.
Faptul ca un muncitor sapator de gropi zice ca ii place de tine are aceeasi valoare ca un cacutza pe trotuar, nici mai mica, nici mai mare. Nu o sa te mai intalnesti cu nenea ala, chiar daca ii place de tine, sansele sa aiba ocazia de a fi cu tine is ca cele de a castiga la loto sau mai mici.
Recunosc ca sunt cateva zile pe an cand as plange cu valuri de lacrimi daca mi s-ar intampla tragedia, la fel cum as plange daca o masina m-ar stropi cu apa din balti, un porumbel si-ar nimeri tinta pe mine etc.
Dar hai sa nu exageram cu sensibilitatile artificiale ca rad baietii de noi.
I`m not politically correct, just a feminist.
In acest context, sa spui ca un nene care ti-o zis pe limba lui (saraca si pricajita ca stie doar 3 cuvinte) ca ii place de tine ti-o stricat ziua/seara/concediul inseamna ca esti usor tuta.
Da, cateodata ploua, e frig, un caine face pipi pe roata masinii tale, calci intr-o cacutza neidentificata si te prinzi doar dupa ce excluzi toate celelalte surse ca TU esti sursa mirosului, dar asta nu iti strica ziua. TU iti strici ziua pentru ca esti imatura/rigida/tuta.
Faptul ca un muncitor sapator de gropi zice ca ii place de tine are aceeasi valoare ca un cacutza pe trotuar, nici mai mica, nici mai mare. Nu o sa te mai intalnesti cu nenea ala, chiar daca ii place de tine, sansele sa aiba ocazia de a fi cu tine is ca cele de a castiga la loto sau mai mici.
Recunosc ca sunt cateva zile pe an cand as plange cu valuri de lacrimi daca mi s-ar intampla tragedia, la fel cum as plange daca o masina m-ar stropi cu apa din balti, un porumbel si-ar nimeri tinta pe mine etc.
Dar hai sa nu exageram cu sensibilitatile artificiale ca rad baietii de noi.
I`m not politically correct, just a feminist.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
