De ce sunt avocatii feroce?

Pentru ca suntem inraiti de foame. Right now, i would slit throats and drink the blood of the innocent without so much as a second though.

trenurile neinduplecate care ma duc catre casa

In ultima vreme, am senzatia ca soarta ma prinde din urma, un cosmar in care in momentul in care rasuflu usurata, cred ca am scapat, constat ca sunt intr-un tren care ma duce de unde am plecat.
And this is why i like driving.
Sweet dreams.

Despre imprudente noi si vechi

Priveam prima mea agenda de young professional cumparata pentru noul meu job de avocat. Imi amintesc cum am ales-o, cat eram de entuziasmata pentru ca acesta este drogul noilor inceputuri.
Era o agenda galben stralucitor, modestia nu e calitatea mea preferata si nici simtul practic.
Dupa un an in care a vazut, alaturi de mine, mai multe decat ne-am fi dorit ambele, si-a pierdut stralucirea, acum e doar galbena asa cum azi eu sunt doar avocat.

Ma simt invechita acum, cand unitatea de masura a vietii mele sunt agendele si totusi nu pare ca am invatat in indelunga existenta.
Am ajuns la a 3-a agenda de avocat si comit aceleasi imprudente vechi. My heart will never learn and it will never grow old and wise.

Domnisoara avocat doreste sa se joace in zapada si totusi redacteaza pozitii procesuale.

Babe, just dream about me

Si, pentru ca facebook e un fel de codul lui da vinci unde varii persoane "descifreaza" "indicii"... here goes

<iframe width="420" height="315" src="//www.youtube.com/embed/cPmVHMPn9jI" frameborder="0" allowfullscreen></iframe>

Depre preconceptii si mituri urbane

Astazi, despre femeile clingy si needy.

Cred ca toti am fost crescuti cu legenda bau-baului urban - femeia la vanatoare de pereche. Nu conteaza foarte mult detaliile, pereche sa fie, femela sau mascul, ar fi de dorit sa aiba doua maini, doua picioare si sa stea 2-3 minute locului pentru ca disperata noastra sa poata sa il/o lege si sa il/o tarasca la starea civila.

Well, inca nu am cunoscut decat un exemplar feminin dar numeroase exemplare masculine. In zilele astea, nu poti iesi la doua intalniri cu un tip fara sa te ceara de nevasta, fara sa vrea sa stie ce faci vineri seara, cu cine iesi, pe cine saruti. Sau, ce m-a lasat si mai confuza, a fost cand un tip care credeam ca imi e prieten "s-a despartit" de mine pentru ca avea el impresia ca nu poate sa imi "ofere" ce merit.

What happened to the art of dating? Dinner and dancing and fun...

Ne transformam in animale antisociale setate sa isi doreasca relatii monogame, plictiseala si sa vada situatia asta trista ca fiind de fapt fericirea conjugala. It is not.

relatia perfecta

pentru mine, bineinteles si romantica - din punctul meu de vedere, intre un barbat si o femeie.

ar trebui sa excluda intrebari indiscrete, chiar daca suntem intr-o relatie, avem dreptul la spatiu personal. asa ca, intrebari precum 'unde esti', 'cu cine esti' si 'ce faci' nu ar trebui sa existe. chiar nu vreau sa stiu ce faci cand nu suntem impreuna, sper ca esti suficient de inteligent incat sa te simti bine, sper ca sunt suficient de inteligenta incat sa fi gasit un partener suficient de inteligent. partener de placere that is.

nu vreau ca cineva sa aiba asteptari de la mine, sa aiba impresia ca se cuvine ca eu sa-mi petrec timpul liber cu el. petrec timp cu cine imi face placere iar daca imi reprosezi si te superi chiarnu devii mai atragator. reversul se aplica.

este necesar sa stabilim reguli. daca incepi prin a-mi scrie mii de mesaje pe zi si, dupa cateva zile, dispari, probabil voi incerca sa descifrez mesajul si probabil ma voi plictisi. reguli: comunicam pe mail, nu pot sa raspund mereu la telefon, nu pot sa ne intalnim in fiecare seara, nu e ok sa-mi investighezi viata. si ar mai fi si altele :), important e sa le stabilim si sa le urmam.

si cea mai importanta parte: scopul meu e placerea. in momentul in care tu sau situatia nu ma mai face fericita, nu iti datorez nici macar o explicatie, plec si gata.

win some, lose some

sunt zile in care pierzi asa cum am pierdut eu azi un proces.eram sigura ca il voi castiga, am luat-o personal si acum sunt cu inima sfaramata pentru problemele altora. ma intreb, oare functionara de la registrul comertului se implica personal in procesul de inregistrare a societatilor ( doar atat, fara comercial, dupa litera noului cod civil)? oare cand ajunge acasa, se framanta si lacrimeaza pentru cele finalizate negativ?
atunci oare de ce imi vine mie sa plang si sa mananc gramajoare de bomboane de ciocolata de necaz?

it's business, not personal honey & i work for money not loyalty. i shoult write that on my wall ...