Mic exercitiu in aplicarea pedepselor

Haideti sa ne urcam imaginar pe tronul unui judecator, aflat pe podiumul ridicat in sala de judecata, la biroul croit pentru uriasi, avand grefier si jandarmi la ordine.
Haideti sa ne imaginam ca avem un dosar in fata, despre un nene care, imaginar, a condus zurliu in urma cu un an-doi si a intrat peste alt nene la un alt volan. Din actele de la dosar reies diverse, viteza, unghiul de impact, diferentele clare dintre un mercedes tip tanc si o dacia logan populara, gradul de distrugere fizica a victimelor.
Dar noi, ca judecatori, nu suntem computere in care sa fie introduse toate aceste date si, in urma unui algoritm bine stabilit la INM, sa scuipam un bon de casa pe care se afla un rezultat matematic.

Nimeni nu ne poate impiedica sa vedem omul care a comis infractiunea, care a gresit. Pentru ca pana la urma culpa  e o greseala. Ii vedem familia, copiii, sotia plansa si incercanata incercand sa fie puternica pentru el. Il vedem pe el care poate fi plin de regrete si ros de remuscari.
Vedem familiile victimelor sau pe victime personal, care uneori au trecut de pragul omenescului, care isi doresc aplicarea legii talionului, uitand ca au gresit si ei candva, sau care viseaza la justitia americana si la daune morale de milioane de euro pentru un deget rupt.

Exagerez, sunt si situatii diamentral opuse.

Dar, ca judecator, ce pedeapsa ati da unui nene a carui masina a derapat din cauza poleiului intrand peste o alta masina si ucigand sau mutiland oameni? Cui ii e imputabil poleiul sau diferentele economice care au permis unuia sa aiba jeep si altuia tico?
Ati lua viata sau viitorul unui om pentru ceva ce nici unul dintre noi nu a putut prevedea?

Pentru ca a pedepsi cu zeci de ani de inchisoare o greseala rutiera inseamna sa ne intoarcem cu totii la mersul pe jos pentru ca face piciorul frumos si e safe.

Parerea mea e ca pedeapsa trebuie aplicata dandu-i omului o sansa la a avea viitor, in special cand fapta e o greseala.
Si revocarea permisului auto alaturat unei interdictii de 10 ani de a mai dobandi numitul permis.
Daune materiale inclusiv pentru spaga data medicilor.
Daune morale pentru victima, in limitele rezonabilului. (Mi se pare complet inechitabil ca faptuitorul sa se recreeze emotional in urma procesului la Ibizza si victima sa-si caute sanatatea psihica la sanatoriul Cucuietii din Vale cu dotari de horror).

Asta e doar parerea mea. Sunt infractiuni mai grave, cum ar fi omorul sau violul, comise cu intentie care merita confiscarea viitorului si a tuturor sperantelor.

Cea mai veche dilema

Ce ar face oricine daca ar avea dovezi ca sotul/prietenul/whateverul al celei mai bune prietene comite pacate trupesti cu alta gacica/tip/sau genderless thing?
Am lua decizia dificila si i-am spune tot, frangandu-i inima in 1000 de bucati sau am lasa-o sa se bucure in continuare de falsa liniste si fericire conjugala?
Problema mea e ca aleg mai intotdeauna calea usoara, dar in acest caz calea usoara adauga durerii prietenei si sentimentul de tradare.

In teorie cel putin, alegerea e facuta, ii spun. Dar cum? Alta intrebare e daca exista cumva un moment potrivit sau un mod mai bland de a da vestea.
Momentul potrivit e cat mai repede. Decorul potrivit e private si cu ea asezata, cu apa la indemana si ceva dulce. Depinzand de ce simte pentru individ, prietena ar putea avea o cadere de glicemie, withessed one.

Modul potrivit nu exista. Poate tipa e suficient de ranita incat sa dea vina pe mine, poate nu ma va ierta niciodata. Important e ca ma pot ierta eu.

E o chestiune de constiinta, intrebarii asteia trebuie sa-i raspunda morala fiecaruia.

About fear

Sunt convinsa ca, undeva, in lunga noastra linie evolutionara, frica era un ingredient indispensabil supravietuiri. Intradevar, supravietuia cel caruia i-era firca sa gadile t-rexul adormit, traia cel care avea dubii inspirate de frica inainte de a sari in mlastina infestata de crocodili and so on.
Asa am ajuns sa avem gena fricii, ne gandim de doua ori inainte de a ne arunca in gol, inainte de a ne urca pe o scara subrada spre inaltimi si inainte de a bicicli prin oras.
Dar unde punem punct? Cand teama e un impediment in calea dezvoltarii noastre? Cand stim ca suntem guvernati de frica si ca ne limitam fara a fi necesar?

Se zbate inima-n noi precum un iepure fricos cand ne gandim la schimbarea jobului.
Tremuram precum vergile cand ne gandim la viitor.
Auzim ca deodorantul provoaca boli oribile si incepem sa visam noaptea finalul nostru lent si dureros.
O matusa a tatalui bunicului nostru a avut cancer la san si deja ne calculam sansele de a avea si noi iar o posibilitate de 0.013% ni se pare de neacceptat.

Norocul tine cu cei curajosi zicea cineva nu foarte intelept si tind sa-l cred.
Pana la urma, ce se poate intampla?

Inspiration

Your time is limited, so don't waste it living someone else's life. Don't be trapped by dogma — which is living with the results of other people's thinking. Don't let the noise of others' opinions drown out your own inner voice. And most important, have the courage to follow your heart and intuition. They somehow already know what you truly want to become. Everything else is secondary.

Am bileteee

Localnicii stiu la ce si cand ;)

Decizia pentru ziua de azi

In toiul unei viroze cu febra si frisoane, in timp ce marsaluiam cuminte intre institutii ale statului carora trebuia sa le dau bani si sa le conving sa-si faca treaba, carand dupa mine o tona de acte, facand o gramada de chestii inutile datorate exclusiv inabilitatii unora de a se organiza, it hit me! Nu o masina, ci revelatia.

Singurul motiv pentru care ma deranjeaza toate maruntisurile astea e pentru ca vreau sa fac cea mai buna treaba posibil. Lucrez cum as face-o pentru mine, vreau sa dau rezultate chiar daca recompensa e minora. Imi consum/irosesc energia care ar putea fi folosita acolo unde chiar conteaza pentru mine acoperind lipsuri si indreptand greseli care nu-mi sunt imputabile si nu ma afecteaza direct.
Spun ca-mi irosesc energia doar pentru ca intotdeauna rezultatul e o reactie defensiva.

Anunt aici, in mod anonim dar public de pe podiumul pe care mi-l da internetul ca I quit! No more! Cred ca perioada de proba s-a prelungit suficient si ca energia mea ar fi mai utila in alte parti.
Ta ta!

Remember