Toata lumea care a avut contacte cu universul juridic, nu editura ci tribunalul, stie ca a intrat in vigoare programul de vara la arhive si registraturi. Odata cu numitul program, s-a impamantenit o coada lunga si serpuitoare in zilele in care mirificele institutii functioneaza.
Si stim cu totii ca, in final, coada e cea care arata caracterul omului :P. Ptui! pe cel care a inlaturat acest bun obicei al popoarelor.
La coada se leaga prietenii bizare, de exemplu eu cu doamna micuta si putin dezechilibata emotional. La coada iese la suprafata marlania celor care, mai grabiti decat noi restul, incearca sa intre in fata sau mototolimea celor care ii lasa.
Si tot la coada iese la iveala lipsa de civilizatie si gandire in perspectiva a unora. Cum sa te legi tu matahala de barbat mirosind discret a taria consumata de dimineata dee gagica de 50 de kile care lucreaza cat poate ea de repede si care evident nu are competenta de a modifica regulile/programul/legislatia tarii pentru a iti indeplini tie cerintele acum si aici!!!
Traim intr-o tara unde oile oarbe, abtiguite si agresive cu cei mai mici/slabuti au dreptul de a se ascunde printre noi si de a functiona precum membri intregi ai societatii.
BTW, actele si actiunile pot fi transmise prin posta avand aceleasi efecte/valoare juridica.
luni, 8 august 2011
vineri, 5 august 2011
I feel my life`s on hold
In timpul liceului, profesorul de istorie ne tinea lungi si inflacarate prelegeri despre cum nu atunci era momentul sa ne distram, ci sa ne sacrificam, sa ne cladim viitorul care e precum o casa si noi puneam temelia, etc. samd. Needless to say ca am cateva contraargumente puternice pentru dumnealui, primul fiind el insusi ca model al teoriei acesteia.
Acum, mult dupa liceu, facultate - unde nu ne recomanda nimeni sa sacrificam nimic, doar ne picau la examene precum mercenarii fara suflet daca nu eram tobe de carte si dupa primul job, constat ca societatea inca ne cere discret sa ne punem viata in pauza si sa muncim pentru ca e trendy sa fim workoholici si CEO-i la 20 de ani.
Mi-am ales cariera juridica pentru ca imi place, vreau sa fiu printre cei mai buni in acest domeniu competitiv, stiu ca trebuie sa muncesc mult si, in special la inceput, reusitele sunt mai mult profesionale decat pecuniare.
Dar nu pot sa scap din vedere faptul ca, totusi, cariera e doar un mijloc pentru a atinge un scop, acela de a trai asa cum imi place si dee a fi fericita.
Programul de lucru de 12-14 ore pe zi e in contradictie flagranta cu scopul declarat.
Acesta este manifestul meu. Vreau sa demonstrez ca se poate sa fii bun profesional fara a sacrifica nimic, ca putem sa avem viata si in afara biroului si ca munca e doar mijlocul prin care ne putem realiza adevaratul scop in viata, acela de a fi fericiti.
Si mai am o banuiala ascunsa ca cei care au inventat programul acesta idiot care exclude orice activitate cu exceptia muncii incercau sa umple un gol in vietile lor serbede si triste, lipsite de prieteni si iubiti.
On this note, sper sa ne auzim peste un an, cand cariera mea va fi la apogeu si programul meu va fi de maximum 10 ore pe zi!! ;)
Acum, mult dupa liceu, facultate - unde nu ne recomanda nimeni sa sacrificam nimic, doar ne picau la examene precum mercenarii fara suflet daca nu eram tobe de carte si dupa primul job, constat ca societatea inca ne cere discret sa ne punem viata in pauza si sa muncim pentru ca e trendy sa fim workoholici si CEO-i la 20 de ani.
Mi-am ales cariera juridica pentru ca imi place, vreau sa fiu printre cei mai buni in acest domeniu competitiv, stiu ca trebuie sa muncesc mult si, in special la inceput, reusitele sunt mai mult profesionale decat pecuniare.
Dar nu pot sa scap din vedere faptul ca, totusi, cariera e doar un mijloc pentru a atinge un scop, acela de a trai asa cum imi place si dee a fi fericita.
Programul de lucru de 12-14 ore pe zi e in contradictie flagranta cu scopul declarat.
Acesta este manifestul meu. Vreau sa demonstrez ca se poate sa fii bun profesional fara a sacrifica nimic, ca putem sa avem viata si in afara biroului si ca munca e doar mijlocul prin care ne putem realiza adevaratul scop in viata, acela de a fi fericiti.
Si mai am o banuiala ascunsa ca cei care au inventat programul acesta idiot care exclude orice activitate cu exceptia muncii incercau sa umple un gol in vietile lor serbede si triste, lipsite de prieteni si iubiti.
On this note, sper sa ne auzim peste un an, cand cariera mea va fi la apogeu si programul meu va fi de maximum 10 ore pe zi!! ;)
joi, 4 august 2011
Despre concedieri si retineri salariale
In vremurile tulburi in care traim, daca ni se mai si retine din salariul mic si ne mai si ameninta diversi patronasi de magazin de cartier cu aere de interlopi, nu ajungem nicaieri.
Ieri, in cabinetul meu primitor de avocat veninos ce ma aflu, a pasit o domnita tremuranda si inlacrimata. In urma unor hotii care au avut loc la magazinul la care lucra, seful ei a considerat oportun sa o anunte verbal si oarecum colorat ca nu mai are nevoie de serviciile ei, mai mult, in intelepciunea lui, i-a mai si retinut salariul restant si indemnizatia de concediu, ca asa a vrut el.
Sfatul juridic:
1. Concedierea se face in scris pentru motivele si in cazurile strict si limitativ enumerate de codul muncii, sectiunea a 2-a, incepand cu art. 58. Pentru a concedia pe cineva din motive imputabile lui pentru abateri grave etc., e necesara indeplinirea unei proceduri prealabile de cercetare a numitelor abateri grave pentru care angajatul va fi convocat in scris. Aceasta procedura se finalizeaza printr-o decizie de sanctionare, care va fi redactata in scris si care poate fi atacata dupa ce a fost comunicata angajatului.
Deci, dragi angajati, contractul individual de munca inceteaza doar dupa emiterea si comunicarea cu dvs. a unor documente care pot fi atacate. Pana la aceste evenimente, sunteti in continuare angajati si aveti aceleeasi drepturi si obligatii, recte sa va pezentati la serviciu. Daca nu va pezentati pe glie la program, asta este o abatere care poate duce la sanctiunea concedierii pe bune.
Daca patronasul nu va lasa sa intrati in incinta sau sa va desfasurati activitatea, ITM-ul ee mai mult decat dornic sa va insoteasca, sa constate si sa amendeze iar salariul va este in continuare datorat.
Deci, repetati dupa mine: decizie scrisa de concediere, comunicata.
De la data comunicarii curge preavizul de 20 de zile lucratoare pentru care veti fi platiti.
2. Retinerile salariale se pot efectua doar daca exista un titlu executoriu care constata creanta a carui debitor e salariatul. Angajatorul poate efectua retineri salariale pentru a acoperi un prejudiciu creat lui de angajat doar daca exista o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila care constata numitul prejudiciu. In rest sunt ilegale, ITM-ul e deosebit de interesat de aceste evenimente.
3. Deciziile despre care faceam vorbire pot fi atacate la tribunal in termen de 30 de zile in cazul deciziilor de concediere si 3 ani pentru recuperarea salariului. Termenele curg de la comunicarea actului.
In cazul clientei mele, vanzatoare la un magazin alimentar, suma retinuta e dublul onorariului pe care i l-as lua pentru a o reprezenta in proces pe care i-l voi castiga fara probleme, urmand apoi sa-l recupereze de la parat.
Intradevar va dura ceva, daca vom ajunge la proces, dar cu atitudinea "mamaliga nu explodeaza, intoarce si celalalt obraz" nu ajungem nicaieri.
Deocamdata sunt in faza amenintarilor si a intimidarii sefului si cred ca totul se va rezolva asa, repede.
Ieri, in cabinetul meu primitor de avocat veninos ce ma aflu, a pasit o domnita tremuranda si inlacrimata. In urma unor hotii care au avut loc la magazinul la care lucra, seful ei a considerat oportun sa o anunte verbal si oarecum colorat ca nu mai are nevoie de serviciile ei, mai mult, in intelepciunea lui, i-a mai si retinut salariul restant si indemnizatia de concediu, ca asa a vrut el.
Sfatul juridic:
1. Concedierea se face in scris pentru motivele si in cazurile strict si limitativ enumerate de codul muncii, sectiunea a 2-a, incepand cu art. 58. Pentru a concedia pe cineva din motive imputabile lui pentru abateri grave etc., e necesara indeplinirea unei proceduri prealabile de cercetare a numitelor abateri grave pentru care angajatul va fi convocat in scris. Aceasta procedura se finalizeaza printr-o decizie de sanctionare, care va fi redactata in scris si care poate fi atacata dupa ce a fost comunicata angajatului.
Deci, dragi angajati, contractul individual de munca inceteaza doar dupa emiterea si comunicarea cu dvs. a unor documente care pot fi atacate. Pana la aceste evenimente, sunteti in continuare angajati si aveti aceleeasi drepturi si obligatii, recte sa va pezentati la serviciu. Daca nu va pezentati pe glie la program, asta este o abatere care poate duce la sanctiunea concedierii pe bune.
Daca patronasul nu va lasa sa intrati in incinta sau sa va desfasurati activitatea, ITM-ul ee mai mult decat dornic sa va insoteasca, sa constate si sa amendeze iar salariul va este in continuare datorat.
Deci, repetati dupa mine: decizie scrisa de concediere, comunicata.
De la data comunicarii curge preavizul de 20 de zile lucratoare pentru care veti fi platiti.
2. Retinerile salariale se pot efectua doar daca exista un titlu executoriu care constata creanta a carui debitor e salariatul. Angajatorul poate efectua retineri salariale pentru a acoperi un prejudiciu creat lui de angajat doar daca exista o hotarare judecatoreasca definitiva si irevocabila care constata numitul prejudiciu. In rest sunt ilegale, ITM-ul e deosebit de interesat de aceste evenimente.
3. Deciziile despre care faceam vorbire pot fi atacate la tribunal in termen de 30 de zile in cazul deciziilor de concediere si 3 ani pentru recuperarea salariului. Termenele curg de la comunicarea actului.
In cazul clientei mele, vanzatoare la un magazin alimentar, suma retinuta e dublul onorariului pe care i l-as lua pentru a o reprezenta in proces pe care i-l voi castiga fara probleme, urmand apoi sa-l recupereze de la parat.
Intradevar va dura ceva, daca vom ajunge la proces, dar cu atitudinea "mamaliga nu explodeaza, intoarce si celalalt obraz" nu ajungem nicaieri.
Deocamdata sunt in faza amenintarilor si a intimidarii sefului si cred ca totul se va rezolva asa, repede.
miercuri, 3 august 2011
Men in trees
Sa fie clar! Ciocolatei ii plac barbatii. Si ii place ca sunt atat de variati, ca nu e nici un deal all in one. Unul stie sa reinstaleze windows si alte chestii pe laptopul din dotare, altul e piceput la repararea cioco-mobilului, la bibilirea acestuia, la lustruirea fiecarei particici, altul schimba becurile ciudate datatoare de lumina aurie in budoire-ul ciocolatei si ii repara robinetul de la cabina de dus.
Tot asa, sunt unii sofisticati pentru scos in lume, la intalnirile colegilor avocati, altii mai rustici, pentru dus la iarba verde si insarcinati cu focul precum prometeu, altii plimbareti numai buni de tinut de mana prin orase, pe munti si alte locuri, unii inotatori de dus la bazin, mare, ocean, piscina privata.
Sunt unii barbati care sa ne spuna povesti si sa ne incante cu experientele lor, altii care sa ne invete, parinteste, unii carora sa le spunem noi povesti si sa-i rasfatam.
Sunt barbatii buni de dezbracat in public si cei numa` buni de dragalit in particular si de folosit pe post de perna.
Sunt barbatii care ne imping mai departe si cei care ne tin cu ghearele si cu dintii langa ei.
Este cate un barbat pentru fiecare si toti au cel putin cate o calitate redeeming.
Noroc ca il am eu pe cel mai bun dintre ei ;)
Tot asa, sunt unii sofisticati pentru scos in lume, la intalnirile colegilor avocati, altii mai rustici, pentru dus la iarba verde si insarcinati cu focul precum prometeu, altii plimbareti numai buni de tinut de mana prin orase, pe munti si alte locuri, unii inotatori de dus la bazin, mare, ocean, piscina privata.
Sunt unii barbati care sa ne spuna povesti si sa ne incante cu experientele lor, altii care sa ne invete, parinteste, unii carora sa le spunem noi povesti si sa-i rasfatam.
Sunt barbatii buni de dezbracat in public si cei numa` buni de dragalit in particular si de folosit pe post de perna.
Sunt barbatii care ne imping mai departe si cei care ne tin cu ghearele si cu dintii langa ei.
Este cate un barbat pentru fiecare si toti au cel putin cate o calitate redeeming.
Noroc ca il am eu pe cel mai bun dintre ei ;)
luni, 1 august 2011
Anna Nicole Smith, Chrystal Harrys & co.
In vremurile noastre iezista o noua cariera. Fuck doctorita, avocata, fotomodeala sau cantareata, sunt convinsa ca acum se naste o generatie de fetite care isi doreste sa fie blonde, cu sanii mari si un shugar daddy potent financiar.
Poate sunt aceleasi fetite care participa la concursuri de frumusete la 5 ani si au unghii tehnice si dinti albiti artificial.
Mi se pare trist. Tineretea e nepretuita si nimic, nici un gel de dus, indiferent de eticheta si pret nu poate spala urmele mainilor de mumie si a secretiilor cadavrului ambulant langa care iti petreci noptile.
Pot doar sa imi imaginez scarbita cum miroase respiratia sau corpul unui nene de 80 de ani care isi doreste sa para viril. Care parfum ar putea spala mirosul de moarte apropiata?
Obstacolul insurmontabil dintre mine si o cariera in domeniu nu e morala sau cosntiinta, ci scarba si frica. Mi-ar fi teama ca nenea imi fura tineretea, ca imi bea dorinta de a trai si ca, la finele legaturii, voi fi si eu o mumie. Mi-as examina corpul centimetru cu centimetru pentru a verifica daca nu cumva pielea atinsa de domn nu e cumva imbatranita prematur, daca nenea nu lasa riduri in urma precum pisica blana.
Sunt si parti bune, mi-ar placea sa fiu acoperita de diamante, plimbata doar cu limuzina si mandra proprietara a unui avion rosu. Dar nu la pretul acesta.
Totul are pret ladies!
Poate sunt aceleasi fetite care participa la concursuri de frumusete la 5 ani si au unghii tehnice si dinti albiti artificial.
Mi se pare trist. Tineretea e nepretuita si nimic, nici un gel de dus, indiferent de eticheta si pret nu poate spala urmele mainilor de mumie si a secretiilor cadavrului ambulant langa care iti petreci noptile.
Pot doar sa imi imaginez scarbita cum miroase respiratia sau corpul unui nene de 80 de ani care isi doreste sa para viril. Care parfum ar putea spala mirosul de moarte apropiata?
Obstacolul insurmontabil dintre mine si o cariera in domeniu nu e morala sau cosntiinta, ci scarba si frica. Mi-ar fi teama ca nenea imi fura tineretea, ca imi bea dorinta de a trai si ca, la finele legaturii, voi fi si eu o mumie. Mi-as examina corpul centimetru cu centimetru pentru a verifica daca nu cumva pielea atinsa de domn nu e cumva imbatranita prematur, daca nenea nu lasa riduri in urma precum pisica blana.
Sunt si parti bune, mi-ar placea sa fiu acoperita de diamante, plimbata doar cu limuzina si mandra proprietara a unui avion rosu. Dar nu la pretul acesta.
Totul are pret ladies!
Despre spagi
I suck at giving then. Serios, sunt oribila, ma balbai, rosesc, mi se usuca gatul, parca as fi plantata in fata a 10 neni cu pusti indreptate spre mine gata sa execute un ordin.
Bineinteles ca viata mea interesanta m-a pus in situatii in care spaga era necesara pentru a lubrifia relatii. Hm Hm!
La medici, de exemplu, voi repeta ce am spus de 100 de ori, prefer ca nenea care ma taie sa vada ce am in burta sa nu se gandeasca in acest timp din ce-si va plati factura la curent. Suntem oameni, nu putem avea pretentia ca cel care ne macelareste sa fie complet prezent intelectual cu noi in sala de operatii cand stie ca nu-si poate plati rata la banca a doua zi. Si, sincer, nu cred ca 100 de euro e o suma foarte mare pentru anii pe care nenea i-a petrecut prin scoli, antrenandu-se, perfectionandu-se pentru a ma putea salva pe mine de dureri si o moarte sigura.
Deci, sa zicem ca sunt situatii in care spaga e, nu doar necesara, ci meritata.
Sincer, nu cred ca ne obliga cineva sa dam spaga. Cred ca egalitate nu exista nicaieri, as fi complet jignita sa aflu ca sunt egala in ochii cuiva cu nenea mirosind a alcool statut si transpiratie din autobus. Si cred ca cel in ochii caruia am fi egali are o problema serioasa.
De exemplu, aveam nevoie zilele trecute de eliberarea unui document in aceeasi zi in care am facut cererea, desi cutuma e sa se elibereze doar peste 3 zile. Mi-am facut socotelile, am identificat nenele care parea cel mai inclinat sa-mi inteleaga problema si am purces. I-am dat alaturi de cerere 20 de lei, nenea a ramas peste program sa-mi rezolve treaba si am primit actul. Categorisesc suma ca fiind o taxa de urgenta si cred ca e civilizat sa avem macar posibilitatea aceasta, uneori problema e urgenta. Si nu putem spune ca functionarul in cauza nu a depus efort suplimentar pentru bani.
Pe de alta parte, lucrez intr-un domeniu suficient de competitiv incat ne folosim cu totii toate atuurile la maximum. Sunt curioasa cate dintre micile chestii pe care le facem pentru a indupleca un functionar ar trebui considerate spaga. Un pachet de cafea, o ciocolata, flori, astea sunt deja in zona gri adiacenta nefericitului tribut, dar oare un zambet, o gluma, o periere sanatoasa a orgoliului, o invitatie la cafea, socializarea nerusinata si decoltata cu sexul opus, astea unde se situeaza in marea schema a lucrurilor?
Filosofia spagii, cu si despre ciocolata.
Bineinteles ca viata mea interesanta m-a pus in situatii in care spaga era necesara pentru a lubrifia relatii. Hm Hm!
La medici, de exemplu, voi repeta ce am spus de 100 de ori, prefer ca nenea care ma taie sa vada ce am in burta sa nu se gandeasca in acest timp din ce-si va plati factura la curent. Suntem oameni, nu putem avea pretentia ca cel care ne macelareste sa fie complet prezent intelectual cu noi in sala de operatii cand stie ca nu-si poate plati rata la banca a doua zi. Si, sincer, nu cred ca 100 de euro e o suma foarte mare pentru anii pe care nenea i-a petrecut prin scoli, antrenandu-se, perfectionandu-se pentru a ma putea salva pe mine de dureri si o moarte sigura.
Deci, sa zicem ca sunt situatii in care spaga e, nu doar necesara, ci meritata.
Sincer, nu cred ca ne obliga cineva sa dam spaga. Cred ca egalitate nu exista nicaieri, as fi complet jignita sa aflu ca sunt egala in ochii cuiva cu nenea mirosind a alcool statut si transpiratie din autobus. Si cred ca cel in ochii caruia am fi egali are o problema serioasa.
De exemplu, aveam nevoie zilele trecute de eliberarea unui document in aceeasi zi in care am facut cererea, desi cutuma e sa se elibereze doar peste 3 zile. Mi-am facut socotelile, am identificat nenele care parea cel mai inclinat sa-mi inteleaga problema si am purces. I-am dat alaturi de cerere 20 de lei, nenea a ramas peste program sa-mi rezolve treaba si am primit actul. Categorisesc suma ca fiind o taxa de urgenta si cred ca e civilizat sa avem macar posibilitatea aceasta, uneori problema e urgenta. Si nu putem spune ca functionarul in cauza nu a depus efort suplimentar pentru bani.
Pe de alta parte, lucrez intr-un domeniu suficient de competitiv incat ne folosim cu totii toate atuurile la maximum. Sunt curioasa cate dintre micile chestii pe care le facem pentru a indupleca un functionar ar trebui considerate spaga. Un pachet de cafea, o ciocolata, flori, astea sunt deja in zona gri adiacenta nefericitului tribut, dar oare un zambet, o gluma, o periere sanatoasa a orgoliului, o invitatie la cafea, socializarea nerusinata si decoltata cu sexul opus, astea unde se situeaza in marea schema a lucrurilor?
Filosofia spagii, cu si despre ciocolata.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)
