Feminitatea in era moderna

Nu prea are definitie si parametri, n`est ce pas?
Acu 100 de ani, inmplica un sclavagism acceptat social si curatela. Lipsa partiala a discernamantului prezumata, lipsa puterii de a dispune de bunurile si corpul proprii, obedienta totala si neconditionata fata de pater familias oricare ar fi fost acesta.
Acu` 50 de ani, feminitatea implica putin mai multa libertate dar doar in sensul de a-ti dori tu sclavagismul sus mentionat. Dedicarea totala fericirii unui neanderthal si plozilor acestuia, lipsa oricarei dorinte de fericire personala in afara acestor activitati acceptate de societate, o mica zgarda care sa te tina legata pentru totdeauna.
Mamele noastre percep feminitatea, din cate am constatat, ca acea calitate blanda, capabila sa zambeasca placid in fata neanderthalianului ales sau cultivat, sa suporte cu o vaga gratie badarania, sa se multumeasca pentru totdeauna cu vagile fericiri palide produse de copii sau de nepoti si sa-i considere pe acestia, nu plozii urlatori si mucosi care sunt, ci niste mici ingerasi aducatori de bucurii.

Stiu ca am exprimat toate de mai sus cu nemasurata acreala, stiu ca sunt parti bune, dar, prin lentila experientelor proprii si a dorintelor mele, asa se vad.
Sunt perfect constienta ca sunt doamne si domnisoare carora li se potrivesc cele descrise de mine mai sus iar idealul meu de fericire in cuplu le-ar parea lor o abominatie. Good for them.

In era moderna, am constatat ca sunt trei tipuri mari de feminitate, sau, mai degraba, in spatele carora se ascund domnisoarele in lipsa unei definitii unitare care sa ne spuna ce-i bun si acceptat social. Este pitipoanca, carierista si casnica sub acoperire.
Ar mai exista si casnica up front, dar sunt atat de rare incat nu por forma o categorie on their own. Oricum, apreciez faptul ca nu se lasa convinse de cultura revistelor glossy, isi identifica dorintele si act uppon them.

Am vazut cu totii pitipoancele in mediul lor natural. Domnisoare cu parul alb prematur sau negru smoala, cu pielea portocalie, cu unghiile suspicios de mari si, la o mai atenta examinare, acrilice si impodobite cu pietricele. Observa cineva asemanarea? Mda, pentru cei care nu privesc porn pentru dialogurile pline de miez, domnitele sunt copii fidele ale actritelor genului sus-mentionat. Si aici ma intreb eu, de ce ai vrea sa semeni cu doamna satisfacuta de gentlemeni diversi si multicolorali din filme, sau cu doamna care foloseste jucarioare frumos colorate si cu varii forme pentru a se satisface pe sine si pe alte domnite? Chiar vrea cineva ca asta sa fie prima impresie pe care o lasa? Da, stiu de unde imi pari cunoscuta... din naughty nurses 4.
O alta intrebare e daca domnii care formeaza cupluri cu piti chiar doresc sa duca acasa la mama o tipa care seamana cu o actrita din the wrong kind of movies? Sau doresc sa fie vazuti cu demoizella de alti domni in mintile carora vor inflori ganduri pure precum gusturile lor la filme?
Ce e trist e ca piti-urile au potential, in unele cazuri, sub parul alb si autobronzant se vede o fata cu adevarat frumoasa.

Carierista a atins culmile succesului, uneori trecand peste cadavrele barbatilor jertfiti pentru a ajunge acolo. Poate a fost candva frumoasa, supla, ingrijita, dar stresul - majoritatea autoprovocat, oboseala si-au lasat amprenta cu riduri si pori. Carierista uita ca o fusta chanel nu infrumuseteaza un fund care a depasit acu 10 kg categoria Kim Kardashian.
Carierista a schimbat matasea, dantela si perlele pe fisiere excell, foldere de plastic si paper cuts.
Oricat de trendy e sa lupti pentru cariera, cand vei ajunge la 50 de ani si vei constata ca esti batrana si nefericita, nici o revista glossy care te felicita acu 20 de ani pentru cariera, nu te va consola.
Trendy e doar o notiune in spatele careia se ascund cei fara dorinte proprii.
Carierista ar trebui sa-si aminteasca de fericire si ca asta e scopul vietii pana la urma iar sa fii casatorit cu jobul e cel mai trist lucru din lume urmat de aproape de casatorie in general.

Casnica sub acoperire a terminat o facultate trendy, care suna bine, jurnalism, pr, relatii internationale, studii politice. De fapt, singurul motiv pentru care infloresc aceste facultati e numarul mare de casnice sub acoperire.
Casnica noastra are un job care suna bine, personal assistent, PR, comunication expert la care presteaza cum poate pana isi gaseste tantalaul care s-o ia de nevasta.
Isi exprima ideile moderne despre egalitatea femeii, despre cum copiii nu sunt scopul ei in viata, despre cum isi doreste o cariera pentru ca asa a citit ea in reviste ca se prinde un tantalau.
Dar, stie exact cati copii isi doreste, stie sa puna muraturi, stie ca va ramane acasa pentru a avea grija de numitii copii, stie sa faca ciorba de burta si sarmale, sa aleaga lenjerii de pat, sa calce camasi.
Trist e ca tantalaul prins cu replici feministe nu va aprecia niciodata adevaratele talente ale casnicei sub acoperire, care, daca ar fi fost up front, ar fi gasit eternul baiat in cautare de un surogat de mama care sa-i satisfaca si pornirile romantice.

Feminitatea nu e pierduta, doar nu se incadreaza in categoriile numite mai sus.
Feminitatea e diferita pentru fiecare.
Pentru mine, feminitatea inseamna ca nu ai licence sa cazi in mahalagism cand patesti ceva, ca iti porti bataliile folosindu-ti atuurile care nu prea sunt gura mare si spurcata. And so much more.

Despre intimitate

Traim intr-un univers golit de pudoare.

Adevarat, unii mai ipocriti dintre noi se ascund in spatele unei burka de pudoare artificiala, nici macar mimata credibil, din spatele careia arata cu degetul normalitatea dorind sa ne faca sa credem ca ei sunt exceptia, ajungand sa creada in propria lor imaculatenie morala.

Dar cum altfel sa explicam de ce exista reality shows in care un cartof portocaliu se inebriaza frecvent, niste doamne trecute de prima tinerete se agata de ea cu unghiile acrilice si isi expun drama incurajate de ragetele unei multimi acerebrale?

E complet lipsit de pudoare sa-ti expui pe facebook si suratele ei detaliile intime, nasterea progeniturilor, modificarile statutului relatiei, locatia actuala si majoritatea cujetarilor personale si pseudointelectuale. Cum de nu ne intrebam inainte de a ne da filozofi online daca nu cumva suntem doar caraghiosi, daca lipsa experientei si cei 15 ani - sau dezvoltarea intelectuala stopata acolo, nu ne impiedica sa descoperim sensul vietii pentru a-l face public pe platforma retelelor de socializare?
Poate nu am eu suficienta siguranta a gandurilor mai cu volanase si dantelute care-mi strabat intelectul pentru a le face publice. Poate greseala e la mine.

E complet ciudat sa auzi sfaturi moralizatoare de la o duduie care si-a desfacut picioarele in fiecare tufa, dar, acum ca a gasit visatorul care sa-i faca un plod si s-o faca si pe ea femeie cinstita (dupa ce duci fraierul la biserica si nenea gras si supra accesorizat canta, esti femeie cinstita) considera ca poate sa comenteze pe marginea aventurilor amoroase a tuturor.
Sexul e pe toate gardurile, acum mai mult la figurat, ca-i cam frig pentru punerea in practica, nu prea mai apare ca un gest intim. Practicat ca un sport, egaleaza in intimitate folosirea aceluiasi aparat la sala de fitness cu cineva. In cazul meu, nu e necesar sa ne stim numele, uneori poate fi facut si fara a schimba o privire incarcata de semnificatii - folosirea aparatului de fitness zic.

Ma gandeam, in acest univers golit de intimitate, unde stii ce culoare si model are lenjeria intima a tipei din fata ta a carei pantaloni nu reusesc s-o acopere, probabil si a tipului but i don`t wanna go there, unde, doar cu o intrebare poti afla trecutul medical rusinos al vecinului de la coada la finante, cel mai intim gest pe care l-am facut in ultima vreme a fost sa dau mana cuiva. Sa-l las sa ma ia de mana, mai bine zis, si sa ma conduca. Mi-am recunoscut vulnerabilitatea si l-am acceptat , nu ca protector, dar ca sprijin. I-am apreciat caldura intr-o zi rece, am profitat de puterea lui cand aveam nevoie si el a stiut asta.
Probabil ar trebui sa explic diferenta dintre gestul intim si jocurile mele zilnice in care, fara a avea nevoie, las masculii sa se simta mari si impresionanti, sa-si etaleze cozile colorate si coarnele ramificate. Diferenta e ca, in cazul gestului intim aveam nevoie de sprijinul lui si el stia.

I`m still inlove and smiling all day long.

My weird karma

O, da, universul ma uraste zilele astea.

Nici macar nu voi enumera catastrofele reale care s-au abatut asupra mea zilele trecute, doar cireasa din varful profiterolului meu personal, care e ciudatii necunoscuti care ma suna doar pentru a-mi auzi vocea.

Spun ciudati pentru ca numerele de telefon difera, nu retin vocea, de fapt incerc s-o blochez, iar replicile sunt diferite, doar esenta ramane aceeasi: vocea mea e precum matasea si ei vor sa se invaluie dezbracati in ea si sa ramana acolo forever and ever.

Efectul pe care il au asupra mea e de a ma speria, de a creep me out, de a make my skin crawl. E putin freeky sa suni pe cineva necunoscut doar pentru a-i auzi vocea iar componenta gadilatoare a vanitatii a disparut long ago, acum a ramas doar componenta de self preservation. Nu zic ca sunt detinatoarea calitatilor apte de a trezi pasiuni mistuitoare in straini suficiente pentru a-i aduce la gesturi necugetate, dar cred ca e accesibil pentru toti sentimentul ca sunt destui idioti in lume si ca the crazy e raspandita si variata.

De fiecare data cand incepe chestia, ma simt atacata. Poate nu e doar unul, poate sunt cativa, poate e unul persistent si cativa a caror credinta slabeste.

Dupa toate gropile pline de apa inghetata in care m-am impiedicat zilele trecute, chestia cu nenea obsedat de vocea mea e doar adding insult to injury.

Singura chestie pozitiva care mi-a ramas din experienta e ca as putea urmari o cariera in dublare a pornurilor, se pare ca vocea mea e plenty exciting. So, if nothing else works... you`ll find me in porn.
SI e putin reasuring sa constati ca sunt altii mai deranjati decat tine in this big world.

Sugar plum fairy

Sunt zile in care am impresia ca toata existenta mea e un dans pe muzica lui tchaikovski, fara inceput, fara sfarsit, ceva gratios, estetic pentru placerea voyeuristica a cuiva.
Sensul vietii nu ma intereseaza in mod deosebit, estetica e o destinatie in sine.

Machiajul, costumatiile, gesturile, mimica imi par indelung repetate, studiate, aduse la perfectiune.
Un spectacol cu un singur spectator.
Estetica e ceva atat de personal, sper sa coincida parerile noastre.

I`m a good girl, sper doar ca papusarul sa fie incantat de mica mea reprezentatie zilnica.

Iarna si superficialitatea

Azi ninge in universul meu suprainaltat. Restul orasului e curat si uscat, sau nu, dar nu e acoperit cu zapada, dar in cuibul meu e pliiiin de materia pufoasa.
Ador chestia asta, la mine e mai frig, am vedere mai frumoasa, zapada tine mai mult, iarna vine mai repede si pleaca mai tarziu decat la 20 de minute de promenada spre oras.
Si mie imi place peisajul acoperit de zapada. La mine e curat, deci zapada nu acopera peturi sau alte lepadaturi in locuri nepotrivite. La mine e vegetatie, deci nu acopera nici betoane golase nesfarsite. Si atunci de ce imi place atat de mult?

Spun ca e vorba de superficialitate pentru ca, desi nu identific acum, zapada acopera ceva. Stiu ca e ceva dedesupt neplacut, desi nu stiu exact ce e, dar ma prefac ca nu mai e dupa ce pufosenia alba il acopera.
Prefer neplacerile acoperite de ceva frumos si placut mirositor.
Evit subiectele de conversatie spinoase. Poate, pe termen scurt, imi fac viata mai placuta, dar pe termen lung, efectele sunt negative.
Prefer sa uit durerile si neplacerile fizice, de ce sa ne gandim la ele mai mult decat e strict necesar? Dar, pe de alta parte, este necesar sa ne gandim la ele suficient de mult pentru a le preveni. Echilibru delicat si eu alunec pe panta gresita.

So, iarna e anotimpul meu preferat, poate pentru ca e frumoasa, poate pentru ca imi place frigul si garderoba, poate pentru ca sunt superficiala si nu s-a inventat un covoras mai frumos sub care sa-mi ascund neplacerile decat zapada.

Oamenii care fac afirmatii puternice si generale

ma enerveaza pana la red vision.
E o boala, nimeni nu mai foloseste nuante, extremele sunt fashionable.
Cand aud: toti politicienii e corupti, toti tiganii fura, romanii e prosti, italienii e macaronari, francezii este nespalati, americanii e grasi si prosti, interlocutorul isi pierde orice urma de credibilitate.

Da, e subinteles ca, deoarece el o exprima, e doar parerea lui si nu are pretentia de a vocaliza adevaruri absolute, dar hai sa facem efortul de a nuanta.
Nu esti poet daca folosesti metafore tampite.

Si inca ceva, de ce ar simti cineva nevoia de a state the obvious? Stim ca majoritatea politicienilor au o credibilitate indoielnica, stim ca persoanele de etnie roma nu ne inspira incredere, ideea unui degetel grasun si transpirat de american deasupra butonului de lansare a rachetelor atomice imi da cosmaruri, dar de ce ar simti cineva nevoia de a insera in conversatii aceste informatii intrate deja in constiinta generala, e above my understanding.
Poate doar cauta aprobarea generala, poate nu au nimic interesant de spus in nume propriu si repeta ce au auzit de la altii, poate doar incearca sa fie enervanti.
In oricare dintre cazuri, aceste constiinte sociale generale, graitoare a adevarurilor cunoscute ma irita si le vad precum niste butoaie goale, capabile doar sa reproduca ecouri.

I know what, data viitoare voi intreba una care sunt temeiurile pe care se sprijina afirmatia, voi solicita detalii, voi cere sa fiu luminata some more, doar pentru a vedea daca aceasta oglinda sociala a fost capabila sa retina si justificarile sau daca s-a oprit doar la suprafata.

Aaand, we`re back

Cel mai neplacut sentiment e sa te trezesti dintr-un vis perfect, sa scobori din raiul personal, sa revii dintr-o vacanta in cel mai frumos oras, and this is how i feel right now, plus a bit tipsy just because.

My personal heaven was all I hoped for and more.
Bliss has not fully dissipated yet.
I can still taste lips and feel hair on my skin.

Brr, I might really be a romantic after all.
Ma intreb cum as putea sa imbuteliez un sentiment, o amintire, pentru a-l accesa when in need.