Pauza

Sunt intr-un loc prea negru si prea friguros pentru a ma mai exprima avand constiinta curata. Asa ca pauza de o saptamana pentru regasirea fericirii.

Amintiri din epoca mea personala de aur

Adica de cand aveam 13 ani, nu stiam tare multe, eram slaba cat un bat, mancam toate procariile care si-au facut efectul cu intarziere si citeam revista popcorn. Impreuna cu o prietena, probabil cea mai buna prietena a epocii, puneam banii jumi-juma si cumparam revista amintita, era prea scumpa pentru fiecare dintre noi. Apoi mergeam la ea, ca locuia la casa, shedeam sub un pom landmark al cartierului si citeam/dezbateam/comentam.
Intotdeauna faceam quiz-ul poppsichology al revistei.
La un numar am nimerit un quiz despre viata sexuala. Needles to say ca nici una dintre noi nu avea asa ceva, nu stiam nimika nimikutza despre ea, nici macar nu cred ca reusisem performanta de a sta treze noaptea pentru a prinde vre-un porno. Ea vazuse o pagina rupta dintr-o revista sexy, atat.
No, si caprele de noi incercand sa parem sofisticate si stiutoare, trecem la completarea respectivului test. Toate bune si frumoase pana am ajuns la intrebarea despre orgasm. Habar nu aveam ce-i aia... tot chicotind ne-au auzit vecinii, barfe au circulat, mamele ne-au certat fara a se apropia prea mult de subiectul spinos si noi ne uitam ca vitzeii la poarta noua habar neavand ce am facut rau.

Acum, dupa 10 ani si o galaxie de orgasme ... pot doar sa rad de situatie, de veselia zapacita pe care pluteam si sa ma intreb unde o fi cristina pe care nu am mai vazut-o din perioada aia. Casa e tot acolo, pomul e taiat, buruienile au fost disciplinate si masa de lemn veche nu mai e. Good days.

Miopii si lumea inconjuratoare

Mda, deci port ochelari si nu am nici un sentiment de mandrie sau rusine legat de treaba asta. (Urasc cand oamenii trebe sa aiba sentimente legate de cele mai insignifiante lucruri, da... m-am dus la buda si sunt mandra de asta-inseamna doar ca ai foarte putine motive reale de mandrie.) Cred ca sunt ochelarista de 10 ani buni. Oftalmoloaga careia i-am ramas fidela, pentru a o consulta, la inceputuri, parcurgeam 100 km-adevarat pelerinaj, acum m-am mutat in acelasi oras cu dansa, mi-a zis ca din cauza ca citesc am nevoie de ochelari. Cand am consultat-o pentru a creste dioptriile lentilelor, m-a sfatuit sa nu mai citesc atata. Acelasi sfat il dau si eu manelistilor, saormarilor ... nu mai ascultati manele, mancati salate... ca eu nu ma pot lasa de citit ;).
Imi plac ochelarii mei. Inca de la inceputuri au fost de firma, singurul designer item adevarat pe care-l am. Asa am colectionat prada, miu-miu, bvlgari, chanel (ca ii schimb periodic). Nu prea ma incomodeaza, iar in situatiile in care chiar nu vreau sa-i port, precum zilele in care doresc sa port cercei uriasi, am alternativa lentilelor de contact. Dar nu as da ochelarii pe lentile de contact for the world :).
No, dar sunt momente in care trebuie sa dai jos ochelarii in situatii publice, la dentist, la cuafor, situatii in care miopul intelege ce inseamna cu adevarat sa fii disabled.
Cuafeza, dentistul ma cunosc, stiu ca vederea mea e strans legata de ochelari si daca ii dau jos lumea devine incetosata, detaliile se estompeaza si da, vad o forma imbracata in scrubs albastre cum vine catre mine, aud cum vorbeste, ii raspund, dar nu ii disting expresiile faciale(e la 3-4 m de mine) si alea sunt esentiale in conversatie. Si ma simt incapacitata cumva.
La cuafor, intre pitipoancele care barfesc 12 ore pe zi, ai nevoie sa le vezi boturile pentru a sti daca glumesc sau vorbesc serios cand scapa porumbelu`. Si eu, oricat belesc ochii nu le poci videa pe semiintunericul de acolo si la distantele respective. So i end up feeling left out.

Nu discriminati people, fie invatati sa faceti dintii si frezele fara sa vaduviti omu` de un simt, fie imi dati iesplicatii de genu` glumesc, sau vb serios sau alte asemenea...

Cand femeile inseala

Prin toate statisticile se spune ca barbatii nu pot fi fideli, cu impartitul samantei and what not si, mie cel putin, mi se creaza sentimentul ca as fi rautatea care incearca sa tina legat un astfel de exemplar splendid si sa-l impiedice sa spread the joy ...
Citind eu toate informatiile astea nu puteam sa nu ma intreb daca oare astea sunt numai datele declarate, sau chiar cineva a reusit sa convinga o femeie sa declare sincer cu privire la infidelitati. Din frageda pruncie, noi, mandrele detinatoare de ovare am fost tinute la alte standarde decat baieteii. Am auzit pana m-a luat cu ameteala, lasa-l draga ca e baiat si nu stie mai bine, ca fetele trebuie sa fie mai responsabile, ca ne maturizam mai repede. Nu stiu altele cum sunt, dar eu, din mica discriminare, am iesit cu o noua si utila calitate ... stiam sa ascund chestii, nu sa mint, doar sa spun jumatati de adevaruri care intotdeauna sunt mai credibile.
Din alte experiente dubioase am tras concluzia ca, odata scapat porumbelul, e bine scapat si de adus inapoi nu prea poti, iar cu datul in scris ... e si mai rau.
Deci, la venerabila mea varsta, cu nevoile mele si placerile mele previzibile, nu as declara ca am inselat decat probabil sub tortura.
Nu cred ca e medalie de onoare(sau de rusine for that matter) sa declari ca ai inselat. Ideea e ca inclaci o norma pentru a obtine ceva. Gratificarea e ca ai obtinut ce voiai si placerea interzisa and all that, nu sa spui oficial ca tu esti cel mai mare inselator. De fapt eu as ocoli specimenele care insista sa-si publice aventurile nu pentru ca nu vreau sa fiu inselata, ca la ei nici nu prea cred ca se pune problema, ci din cauza ca nu imi doresc pe cineva destul de cretinel sa scape secrete intime aiurea. Ce sa zic, am nevoie de un partener care sa stie sa taca si sa aiba coaiele suficient de dezvoltate incat sa nu aiba nevoie de validarea grosolana a unei turme de cimpanzei frustrati sexual.
Alta chestie e ca nu cred ca unul sau una care are nevoie de publicitatea asta cu inselatul chiar a comis-o, sau daca a comis-o nu prea mai intrevede posibilitatea de a repeta. Again, am nevoie de cineva care e destul de sigur pe propriile abilitati fara a cauta confirmarea prin afirmatii din categoria asta.

Cred ca noi, femeile, stim sa inselam fara a lasa urme, fara a da indicii, fara a simti nevoia sa anuntam cu surle si trambite evenimentul special. Si vedem activitatea ca pe ce este, nu e epifanie, nu gasirea adevaratei dragoste, nu un semn divin, nu cine stie ce alta aberatie pe care o inventeaza creierul masculin, doar ca pe sex. And we, as a species have been doing that since the begining of time.

Poate ca in categoria mea sunt si femei si barbati, dar experienta imi spune ca sunt doar unele doamne, domnii au nevoie de mantuire, constiinta curata, fara a realiza ca astea se cumpara scump scump si de fapt cred ca doar se inchiriaza ;)

You simply can not be sad in Rome

Şi când vii în Romania mai ai o provizie de fericire pe care poţi s-o accesezi la nevoie. Când închid ochii văd lalele pictate pe un perete vechi, un mozaic cu pietricele sărite, un capitel de coloană năpădit de buruieni, o fântână ciudată într-o curte interioară pe care ai vazut-o cu colţul ochiului.
Să nu-i uităm pe romani, adică locuitorii romei, nu românaşi de-ai noştri. Sunt fericiţi. Poate e mâncarea bună, poate e vinul băut la amiază, poate e soarele constant, poate e oraşul frumos, poate e istoria care-l impregnează.
Nu ştiu, doar că e un loc unde depresia se vindecă.
Sincer, cred că Roma a fost unul dintre secretele succesului imperiului roman, nu poţi să pleci dintr-un loc atât de special şi să nu câştigi.
Cred că roma a fost secretul atâtor artişti, te inspiră la a crea frumuseţe.

Stormz sau cum fuljerul nu loveste in acelasi loc de doua ori

Cred ca e un subiect tare tare popular zilele astea. Ieri un intuneric apocaliptic s-o pogorat asupra clujului. Un intuneric maroniu verzui.
Eu locuiesc intr-un varf de deal cu antecedente fulgeratoare . Langa statia meteo... unde anul trecut a fulgerat o casa care ulterior a luat foc... tot asa pe un intuneric apocaliptic...
Vecinii mi-au povestit despre un precedent al casei mele care, in consecinta, a fost echipata cu paratraznet.

Dar ieri, mi s-a intamplat mie pocinogul... o pocnitura asurzitoare... great balls of fire au fost la mine pe balcon... nu am stiut ce a fost pana nu mi-a mai mers internetul, pana nu s-a mai deschis poarta electrica, pana m-a sunat un vecin sa ma intrebe daca imi mai functioneaza televizoarele.
Macar am avut norocul de a nu mi se strica toate electrocasnicele ca victimelor mai ghinioniste care au casele mai jos putin de mine. Oricum toti am fost prizonieri of our own making cand poarta refuza sa se deschida. Nimeni nu a prevazut posibilitatea luarii curentului si nefunctionarii portii, toti ne-am ratacit cheile date de firma care a instalat-o pentru exact aceste situatii (mai putin fulgerul). Poate ar trebui sa luam bilet colectiv la loto ... sau poate ca nu, ca la mine-n cartier e eveniment cotidian.

Bărbaţii în istorie

Citeam despre Elinor of Aquitaine pe wiki şi prin alte locuri equaly credibile. Şi ce mi s-a părut interesant, pe lângă faptul că tanti a fost uber cool, că ţinea courts of love. Citind eu mai multe am priceput că erau dezbateri pe teme romantice. La început mă gândeam că sunt telenovelele evului mediu întunecat şi păreau un mod frivol de a petrece timpul mai ales la curtea unei femei, citind şi mai mult am aflat că erau modul tipei ăsteia de a arăta cavalerilor contemporani că pot primi 'atenţiile' doamnelor şi fără a le viola. Gasp!
Pare credibil că la vremea respectivă când nu prea aveai nici un drept ca femeie, atât aristocrată cât şi commoner, după cum citisem că un mod de a te căsători era să fii 'răpită' de peţitor. Nici nu vreau să mă gândesc la ce se întâmpla. Şi e cu atât mai înfricoşător cu cât se mai întâmplă, and I thank god că nu sunt în situaţia asta.

Şi aşa ajungem la seara de ieri. Veneam eu minding my own business de la bazin, opresc maşina la magazin, cobor, mă încarc cu provizii, cireaşa de pe tort fiind un cola 0 de 2,5l pe care îl echilibram precar peste celelalte, în faţa magazinului ciurdă de cocoşi locali. Bineînţeles că toţi au început să emită observaţii intelijente şi mai ales orijinale. I couldn't help but wonder, dacă emisiunile verbale ale vajnicilor tineri viitori ai ţării aveau ca scop(sau ca sursă) dorinţa de a-mi face chestii kinky cum de nu-şi dau seama că sunt miles away de scop şi se îndepărtează cu fiecare exclamaţie băloasă? Cum de nu le dă prin cap că un simplu salut şi un ajutor cu cola0 i-ar fi adus un cm mai aproape de orice scop ar fi putut avea? Nu e rocket science... for a second imagine that you just wanna have a conversation cu persoana nu numai să do the nasty... şi poate, poate ai o minusculă şansă.

Comparând cele două informaţii disturbing, am ajuns la concluzia că nenii nu au evoluat atâta cât le-ar plăcea lor să creadă şi că poate din dragoste şi rudele ei mai tinere sunt noile surse de educaţie a cavalerilor moderni...

And here I stand, damzel in distress waiting for her knight errant and I shall not settle for anything less!