the end.

take my pain and my love

i wish i had a river i could skate away on

despre jocuri-ghicitori pe facebook

nu mai e o noutate ca ducem o viata paralela pe facebooc. ma refer la noi, astia care stam cu laptopul in brate seara, care ne bem cafeaua citind stiri pe telefon/tableta, care ne-am certat cu vodafone ca ne dau prea putin net la abonament si prea multe minute.

dar au aparut si tigancile ghicitoare pe facebook sub forma de aplicatii. (tigancile ghicitoare in era social media sunt aplicatii. mind. blown.). si o tiganca din asta ghicitoare se lauda ca poate sa prevada data si modul in care vei muri, ce iti place mai mult sa mananci, care e animanul tau de spirit, ce floare te caracterizeaza - astea sunt doar oferte pe care le-am vazut azi.

dar ce am incercat azi, caci, vezi tu, rar cititor, nici eu nu sunt complet imuna, e ghicitoarea "vezi care dintre prietenii tai te iubeste" si mi-a iesit un coleg de vreo 50+ de ani, respectabil, cu familie, care imi povesteste despre o actiune civica pe care o coordonam. Deci aceste mame omizi imi prevestesc ca un nene la casa lui se uita la poza mea de profil. Mor.

Merita incercat pentru un ras bun.

despre putin

"hello humans, I , too, am a human, and shall live peacefully amongst you"

Paris is life

it's the city i love, the place where i'm always happy no matter what, the place where my best friend lives, the place where the food is great and the wine is paradise, the place where you can just enjoy beauty.
in Paris you can mock the bobo's eating expensive sandwiches in the street, you can sing and dance and love life.
Paris is love.
this is why i'm crying for Paris. those dirrty cowards hurt the place that has my heart.

despre cum viata e facuta pentru a fi traita

cateodata uitam. cateodata uitam ca suntem temporari si ne lasam prinsi in rahaturi insignifiante. bineinteles ca plata facturilor e oarecum importanta, ca ce crede seful e vag semnificativ, ca poate am facut o greseala pe moment dar oare va conta la fel de mult peste 30 de zile? poate ca peste o saptamana greseala respectiva va avea consecinte favorabile sau poate ca nu va mai conta deloc. atunci de ce ne lasam prinsi intr-o capcana? de ce ne lasam antrenati intr-o lupta al carei rezultat nu va fi echivalentul timpului si resurselor alocate?

bineinteles ca toate chestiile marunte zilnice au importanta lor, ca un interviu pentru un job conteaza, ca un proces pierdut are urmari neplacute dar nu merita sa ajungem acasa intr-o stare maniacala, cu parul maciuca si tremurand din toate incheieturile. poate ca am imbatranit sau m-am maturizat dar nu cred ca nervii mei sunt un pret corect pentru toate chichitele pe care societatea m-a conditionat ca sunt importante.

fuck everything. cat timp traiesc totul se poate rezolva. timpul e cel mai important. poate ca maine un nene nervos si animat de chestii pe care nu le inteleg va decide ca tribunalul e ceva rau si ca avocatii merita sa moara. poate ca astazi e unicul timp pe care il mai am la dispozitie. poate ca cele 30 de minute pana la birou vor fi ultimele mele minute. de ce le-as petrece infuriata? de ce mi-as irosi ultimele minute fara sa ma bucur ca ascult muzica, de aer, de cer, de faptul ca exist?

fuck this shit.